Pe un raft de biblioteca

Standard

Sa nu mai aud de revolutii, manipulare, ura, dezbinare, politica, partide, globalizare, colonizare, violenta si alte chestii de genul asta care ne umplu artificial agenda si mintile facandu-ne sa mai uitam sa traim bucuriile clipei si sa ne punem cenusa pe suflete!  Gata, eu m-am imunizat la toxicitatile astea.

Asa ca o sa scriu doar despre maretia faptului divers, mult mai divers decat scena politica.

Azi, despre biblioteci!

Nu, nu e vorba de Biblioteca Academiei, nici cea a Vaticanului, ci propria mea biblioteca. Ca da, am citit si eu vreo doua carticele la viata mea si le-am si insirat pe rafturi ca sa am de unde sterge praful …

Suna mobilul si intuiesc ca voi avea o convorbire mai lunga, asa ca ma mut in sufragerie, sa nu deranjez. Ma asez pe canapea si incep conversatia. Si tot converand asa vreo  cinci minue imi dau seama ca ma deranjeaza ceva; nu, nu auditiv, ca aia de la interceptari sunt silentiosi, ci olfactiv. Mai vorbesc cateva minute apoi tai brusc conversatia fiindca narile mele nu prea mai suportau aroma, o aroma de Caca Chanel altoit cu cu un peste putrezit.

Mai, ce naiba pute in halul asta? Si incep cautarea. Arunc o privire panoramica pe covor, caut prin colturi, ma uit sub birou, ma uit si pe canapea. Nimic suspect! Gandindu-ma ca sursa  nu e ceva mare cat sa-mi sara in ochi o iau de-a busilea studiind fiecare dunga a covorului atat cu nasul cat si cu palma. Frate, covor mai mangaiat ca asta n-are nimeni! Si tot nimic! Sa nu fie un rahatel de pisica (asa cum banuiam) ci o bacterie, un virus microscopic , o particula atomica de sconcs super-concentrat? Pun si ochelarii si mai caut odata, dupa modelul „rece, caldut, cald”.Caldul mergea spre biblioteca. Si tot intr-acolo mergeam si eu tarandu-ma pe coate ca cea mai evlavioasa pelerina in jurul unui loc sfant.

Cand nasul meu a ajuns in dreptul primului raft de biblioteca s-a aratat si minunea parfumata: un ditamai cacatoi imprastiat de matza, bine sprijinit intre doua hand-made-uri (unul textil si unul origami) primite cadou!

Lumee, nici aia de-au descoperit urme de viata pe Luna sau pe Marte n-au fost asa socati! Si mi-am amintit cum l-am descoperit pe Yeti in urma cu vreo doua saptamani facand pipilica in dresing, cocotat pe niste cuti de pantofi, neclintit si concentrat ca Sfinxul. Aha, deci el trebuie sa fie vinovatul! Si nu poate sa isi faca nevoile decat la inaltime?! Parca stiam ca pisicile, daca nu pot sa iasa din incapere, fac prin colturi.

Am sters, am dezinfectat, am aruncat obiectele contaminate , am injurat, am amenintat, am aerisit, am dat cu uleiuri aromatice, numai sfestanie n-am facut. Sufrageria e iar curata si placut mirositoare.

Dar intrebarile raman:

Oare am eu o biblioteca de kkt?

Oare Yeti, ca si unii oameni, are nevoie de lectura cand e constipat si neputand duce cartea la wc-ul lui si-a mutat wc-ul langa carti?

Oare e un semn divin pentru mine si se traduce prin „mai pune, femeie, mana pe cate-o carte, ca nici nu mai stii ce ai prin biblioteca”?…

Concluzie: cand intreaba cineva ce se poate gasi intr-o biblioteca, raspunsul corect e „carti, bibelouri si rahat de pisica”!

PS. Spre consolarea mea, voi ce lucru socant ati mai descoperit in casa?

Reclame

17 răspunsuri »

  1. am ras cu lacrimi. :)) Genial!
    Am observat si eu ca animalele par foarte concentrate cand isi fac treburile.. Se pare ca isi iau treaba foarte in serios..
    Pai.. eu am descoperit dintii de lapte ai primului meu catel.. 😀

    • Oare au si cateii o Zana Maseluta a lor? Ca atunci trebuie sa platesti ceva la schimb pentru fiecare dintisor. 🙂
      Si bun venit in vizita! Stiu, musafirii se intampina cu paine si sare, nu cu rahatei de pisic, dar…

  2. Eu am găsit cu ani în urmă o bucată de peşte prăjit, ascuns între perne. Noroc că era în dormitor şi nu a apucat să-mi mute nasul din loc, l-am găsit seara.

    • Asta am patit-o si eu cand era fi-miu mic si, ca sa nu fie cetat ca n-a mancat toata gustarea, o ascundea dupa carti sau dupa canapea. Am descoperit o multime de feliute de salam cand nu intelegeam de ce se isterizeaza cainele ca nu ajunge la „lectura”. 🙂

  3. Stai liniștită.Ce e ăla un căcățel sau o vomă de pisic. Dacă nu te ating rahații din politică, bravo ție. Poți dormi cât vrei. Chestia aia cu ”trezește-te române! nu e pentru tine. Și e frumos scriai…

    • De dormit nu pot sa dorm, faptul ca nu vreau sa iau parte la harmalaie nu inseamna ca n-o aud sau nu ma afecteaza; doar ca nu vreau sa ma inrolez in nici o tabara si sub stindardul nimanui, ca de lozinci sunt satula. Ca de obicei, noi cu ponoasele, ei cu foloasele. 😦
      Las fiecaruia dreptul de a avea o opinie si placerea de a si-o sustine dar nu vreau sa-mi fie impusa, ca si eu am dreptul la opinie dar prefer s-o tin pentru mine, nu mi-o pun pe placuta de inmatriculare a masinii.
      Da, poate ca uneori am scris frumos; chiar si atunci cand m-au invinetit jandarmii…

  4. De auzit ai sa mai auzi ca-i de lunga durata. De pasat iti va mai pasa pentru ca esti sufletista, De bucurat ai sa ne mai bucuri in continuare cu fiecare istorioara pe care ai sa ne-o spui, pentru ca nu ai tu inima aia 😀

    • Uneori as vrea sa ma duc pe-un varf de munte, sau „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”, oriunde e mai putina mizerie si violenta… Halal centenar sarbatorim! 😦
      Pentru lucrurile importante exista televiziuni si formatori de opinii, pentru fleacuri exist eu.Deci sunt o fle(a)cara! Nu-i bai, trebuie sa mai daruim si zambete, nu doar flegme si lectii de morala.

  5. Bine ca ai descoperit infractorul mirositor…
    La noi mai intra cate o broscuta, daca nu suntem atenti la usa de intrare in casa…bine ca nu put, dar e socant sa stai linistit si sa vezi ca ceva topai, deodata 😁

    • Ai dreptate, un brotacel care topaie pe parchet scoate un sunet aparte, foarte greu de identificat, am constatat si eu asta. Iar cu vreo doua veri in urma, pe canicula, aveam in curte o soparla care obisnuia sa intre le la pranz in casa si sa stea pe gresia din hol, sub un dulap; nici nu se singhisea de noi, era ca un ritual cu ore fixe, in cele din urma am ajuns sa-i pun si prajiturele la locul unde statea sa se racoreasca.Dar era o soparla manierata, nu-si facea nevoile in casa. 🙂

  6. Pisicul meu era mai sub acoperire, aşa. Făcea pipi în televizorul din bucătărie care era pe frigider. Nu l-am prins niciodată în acţiune. Într-o zi, televizorul mic şi tare drag mie, că avea o imagine impecabilă deşi era din ăla pe stil vechi, cu tub, a început să „emită” numai pe verde. Nu avea altă culoare, nici măcar la reclamele alea la detergent cu miros de flori de primăvară. Toate florile de pe câmpul în care o ea se lăfăia, în miros delicat şi extrem de plăcut, cu un cearceaf întins pe sârmă, erau verzi.
    L-am dus la reparat. Domnul ăla l-a desfăcut, a ridicat o sprânceană şi a mustăcit: aveţi pisic, aşa e?
    Şi end of story, televizorul nu a mai putut fi salvat.

    • :))) Era interesant de observat pe care emisiuni mictiona, pe cele de stiri sau pe telenovele?
      Yeti n-a stricat televizorul, doar a zapacit calculatorul de vreo cateva ori fiindca isi facea ‘masaj” pe tastatura si dadea comenzi aiurea. Astea animale destepte, care fac ceva pe tehnologia noastra! 😉

  7. Ha, ha! De pomină pățania! Animăluțele astea fac multe boroboațe, dar și copiii nu-s mai prejos. Sara mea a dosit adeseori mâncare pe după pat, de ne miram ce miroase prin dormitor!
    O zi minunată! 🙂

  8. De vreun an descopăr si în casă și la mine tot felul de minuni despre care nu știam că există 🙂
    Pot sa spun un secret presant? Recent, am căutat vibratorul si nu l-am mai găsit în veci, în rest de toate avem :crazy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s