Doar o povestioara

Standard

La inceput de an, fix ca nuca in perete, o sa va povestesc o intamplare. Nimic spectaculos, ba chiar de o sfanta banalitate, doar ca e o dovada ca viata, cand vrea ea sa faca misto, te duce in locul potrivit, la momentul potrivit, ca sa fii martor la clipele marete din viata altuia.

Asaaa:

Era in septembrie, zi minunata de toamna varatica si ne intorceam de la Turnu Severin spre Herculane, la locatia de baza. Aproape de intrarea in statiune am tras putin pe dreapta intr-o parcare goala. Adica aproape goala; La nici 4 metri in fata, venite din sens invers, deci dinspre Herculane, erau parcate doua masini cu portierele deschise. Si intre ele, in lateral spre camp, un El si o Ea, foooarte tinerei si frumusei, se sarutau de zor, invartindu-se ca-n carusel. Un al treilea El, de aceeasi varsta filma scena. Ciudat, nu?

Sa fie vreun spot publicitar, o reclama cum te scoate Tic-tac-ul din incurcatura daca te intalnesti cu iubita dupa ce ai mancat usturoi? Noo, nu parea…Si nici a film indian nu semana, ca n-avea muzica si nu se zvarcolea nimeni in dansuri lascive.Deci n-am scos batista sa ma pun pe bocit, doar am privit mai atent.

Asa am observat ca intre doua pupaturi patimase fata isi tot admira inelarul mainii drepte dupa care iar se incolacea de flacau ca un sarpe boa flamand. Ba, la un moment dat, flacaul scapat pe termen scurt din inclestare s-a repezit in masina trasa in fata si s-a intors la iubita cu o punguta de cadouri. Nu mi-au aratat si mie ce era acolo, doar am vazut reactie de extaz a fetei , urmata de inca o suta de pupaturi. Si mi-am dat seama ca e vorba de o cerere in casatorie! Emotionant, nu? Ca nu in fiecare zi esti martor la preludiul unei caZnicii!(asta vine de la „cazna”, deci se scrie cu Z, nu? 🙂 )

Am avut imboldul sa ies din masina si sa aplaud dar mi-a fost teama sa intru in cadrul filmat si peste vreo 20 de ani sa se intrebe protagonistii scenei „cine-i babaciunea aia care ne-a aplaudat in loc sa-si foloseasca palmele sa ne dea cate una dupa ceafa si sa ne trezeasca la realitate? ”

Deci am ramas la locul meu, am privit spectacolul pana la capat si le-am urat in gand „casa de beton armat”, sa fie fericiti si entuziasti cat mai multa vreme.Dar n-am putut sa nu ma intreb cam cata imaginatie si romantism e in mintea unuia care isi cere iubita in casatorie intr-o parcare prafuita , cand in jur ai atatea locuri minunate intre Dunare si munte? Ba sa mai si imortalizeze momentul, de parca ar fi fost pe varf de Everest sau la cascada Niagara! Sper ca viata lor impreuna sa dureze mai mult decat o stationare pe dreapta pana se racesc ferodourile…

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea exact cum era!

 

Reclame

18 răspunsuri »

  1. 😀 Ai scris foarte amuzant! Cred ca s-au inclus in moda ”Albumului de nunta” cu filmulete pornind de la cerere, pana la botez – in cazul in care nu e si el la ”all inclusive”. 🙂 Daca se iubesc, nu mai conteaza fundalul – care oricum se poate retusa la video procesare. In schimb le-as ura si eu ”Casa de beton armat!” fiindca si mie mi se pare casatoria c-a ajuns tot mai fragila.

    • Bun venit in vizita!
      E adevarat ca „daca dragoste nu e,…faceti!”, dar chiar pe marginea soselei?… 🙂
      Eu am auzit ca, mai nou, se ureaza „casa de kkt”, cica sa nu-si bage nimeni nasul in ea. Ce mai evolueaza si urarile astea!

      • 😀 Hahaha! Asa e, evolueaza amuzant… As zice ca depinde de sosea. Poate ca aceea era banala, dar exista margini cu privelisti extraordinare, cum ar fi drumul spre Poiana Bv. de unde se cuprinde tot orasul. Acolo poti vedea frecvent camerele de filmat voalurile albe, stranse-n brațe manșetate 😀
        Multumesc pentru primire! Imi plac scrierile cu umor si-am sa le ma vizitez. 🙂

  2. Eu m-aş fi oferit pe post de naşă. Numa’ aşa, să văd ce-i în cadou, să am ocazia să-i întreb ce-a fost în capul lor, din astea de intimităţuri pe care, că ai fost o doamnă şi nu te-ai amestecat, acu nu le ştim 😀

  3. Am vazut ceva similar in mall. Am si scris. Am facut si poza. 😊 daca te uiti la Sfarsit de an la New York, o sa vezi o scena similara. Unu s-a trezit brusc sa îngenuncheze in mall si sa scoata inelul. Mie mi se par aiurea expunerile astea, sa vada poporul.

    • Fiecarea vrea clipa lui de celebritate si cum nu toti primesc un Oscar sau un Nobel… 🙂 Lumini de reflectoare sa fie, cateva aplauze si omu-i fericit. Acu nu stiu, cererea de divort tot asa, in public, se face?…

  4. Bre, da’ carcotasa ai mai fost! Daca acolo i s-a pus omului pata sa-si ceara iumbita de nefasta?! Mnah, poa’ ca inelusu i l-o fi dat mai la deal, la 7 Izvoare si cadou’ la iesire, cu filmare cu tot….😄😄😄

  5. Prima imagine e simbolul analfabetismului în creştere; mai bine zicea „să le în-pîrţ” decît „să le împărţi”. A doua n-are diacritice, deci nu e limba română ci ‘romana’.

    Altfel e treaba lor unde şi-au ales să se ceară şi să se accepte (sau nu), că viaţa oricum n-o să le fie doar plimbări prin staţiuni şi hoteluri scumpe decît dacă-s copii de hoţi şi escroci cu pedigree… pardon… am vrut să spun copii de politicieni. 🙄

  6. Ha, ha! Ce întâmplare simpatică, dar povestită cu atât de mult umor! Ăsta-i avantajul „anilor de experiență” – că putem vedea și partea umoristică a acestor momente romantice, nu?
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s