Ce-ti doresc eu tie…

Standard

Exercitiu de imaginatie (bolnava):

Se facea ca m-am trezit de dimineata si am gasit pe noptiera un betisor usor sclipicios, cu un led la capat. Si alaturi un bilatel:”Aceasta e bagheta magica si iti poate indeplini zece dorinte. Garantam executie de calitate si in termen urgent (fiindca termenul „deindata” se pare ca nu e bine delimitat de lege!) In caz de nefunctionare sau alte reclamatii si nemultumiri rugam returnati produsul in ambalajul original si sunati la numarul de telefon xxx…” M-am gandit ca e teapa, ca nu era nici un ambalaj, dar daca tot nu mi s-au cerut bani n-aveam nimic de pierdut, deci puteam sa testez „divaisul”.

Bine, bine, dar ce sa cer, cam ce dorinte sa mi se indeplineasca? Daca as fi cerut sa castig marele premiu la Loto si bagheta ar fi dat rateu as fi fost tare dezamagita, nu voiam sa risc o depresie la inceput de an. Asa ca m-am gandit sa cer chestii obiective, nu in interesul meu personal. Ca asa-s eu, o persoana altruista si empatica… Si modesta, evident!

Am facut repede lista:

Sa devin brusc un specialist in inginerie genetica si sa reusesc sa extrag din ADN-ul uman gena invidiei si a rautatii, aia care se evidentiaza prin negrul din cerul gurii. Recunosc, nu mi-as pierde timpul sa depistez si sa anihilez si gena prostiei, mi-ar fi luat prea mult timp si am chestii mai importante. In plus, daca n-ar exista prostii cum s-ar mai umfla in pene aia destepti?

Sa dispara in neant feisbucu’ si toate retelele de socializare, ca sa ne intoarcem la socializarea adevarata. Omule, nu te mai lauda ca ai o lista cu sute de prieteni cand tu n-ai cui da un telefon sa te ajute sa cari un frigider pe scari pana la etajul 4! Si nici nu-ti creste cota de popularitate si admiratie daca te pozezi ragaind mici langa un gratar. Decat daca gratarul ala e facut pe Everest…

Sa se interzica prin lege reclamele la medicamente. Cum e posibil ca intr-o pauza publicitara cu 12 reclame 10 sa fie la medicamente si dispozitive medicale? Ma fac sa ma simt prost ca in tineretea mea (da, ma, am avut si eu o tinerete!) , daca-i spuneam buicii ca m-a luat frigul la plimbare, imi facea repede un ceai de cimbrisor si foi de ceapa, nu un Gripovit Max C; si bine ca m-a ferit Dumnezeu de hemoroizi dupa nastere, ca mama habar n-avea sa-mi recomande Proctinum…

Sa se consemneze in contractul colectiv de munca inceperea programului de lucru dupa ora 9. Bai, e inuman sa dai omul jos din pat inainte de ora 8 si sa nu-i permiti o jumatate de ora de leneveala semi-treaza pe diagonala patului! Cum naiba sa fie cu zambetul pe buze la ghiseu cand el, bietul om, nu si-a inghitit nici galbenusul, nici cafeaua?

Ca punct doi in acelasi contract as introduce obligativitatea anului sabatic: ai muncit sase ani, al saptelea esti obligat sa fii liber (si platit, normal!) si sa te plimbi prin lume. Eventual cu tichetele de vacanta aferente…Daca nu te prezinti la sfarsitul acelui an cu un jurnal de calatorie consistent, somajul te mananca!

Sa se scoata gradinita si clasa zero. Cum sa mai aiba copiii astia „cei sapte ani de-acasa” daca ei sunt institutionalizati (si spalati pe creier) de la patru ani?Pentru orice femeie din lumea asta nu cred ca exista cariera mai de succes decat aceea de MAMA, deci sa faca bine doamnele sa se ocupe mai intai de copiii lor si apoi de joburile banoase.Bine, hai sa nu fiu prea dura: in cazuri exceptionale se accepta si bonele tailandeze, ca moldovencele strica accentul odraslelor de sange albastru…

Daca tot se da un examen pentru orice, de la carnet de conducere la ocuparea unui post de liftier, sa se introduca si examenul obligatoiu de aptitudini de parinte inainte de de a decide ca ai dreptul sa perpetuezi specia. Ca mai avem putin si o sa devenim specie mutanta de asa perpetuare cu defect…

Pentru maxima corectitudine, sa se dea subventie si pentru alte animale din curtea omului, cum ar fi caini, pisici, testoase, arici, etc. Ce, gura lor nu mananca? Si poate asa ar fi oamenii incurajati sa-si tina patrupedele in ograda, ba chiar sa mai adopte, nu sa le abandoneze  pe strazi. N-ar fi rea nici o reducere din impozitul pe proprietate…

Sa se desfinteze partidele politice (da, m-am lamurit cum e cu beneficiile pluripartitismului, e o colectie de sigle puse in fruntea unor grupuri care ar trebui , mai degraba, sa se afiseze cu numar „de inmatriculare” ca la politie, in catalogul infractorilor!) si sa se instituie un Sfat al batranilor, oameni cu experienta profesionala si de viata, nu „fata lu’ tata”sau produs de laboratoare straine, ambalat frumos si vandut noua ca marfa de caliate fiindca e „de import”. Si votul sa fie obligatoriu la orice referendum, chiar daca te intreaba doar la ce inaltime e obligatoriu sa se tunda iarba pe peluze!

Na, ca nu mai stiu ce sa cer! Hai sa ma risc la sfarsit si sa cer si chestia aia cu castigat marele premiu la Loto. Daca iese, promit sa impart banii cu voi, sa ne bucuram impreuna. Daca nu iese…Pot sa restitui bagheta fara ambalaj si sa cer inlocuirea ei? Ca nu cred ca dureaza mult pana vine containerul din China cu noul stoc…

 

Voi? Ce ati pune pe lista daca va treziti cu bagheta magica la capul patului?

 

Reclame

26 de răspunsuri »

  1. Io am una mare şi lată: să-ţi împlinească ţie bagheta aia tăti dorinţele, că-s tare bine construite!
    Wepeul să nu dispară, că n-ai unde să ne anunţi că ne dai banii din ăia câstigaţi. 😀

    • Nu numai ca impart banii, dar, daca vad ca-i eficienta dracia aia magica, ti-o dau si tie o tura, fiind prima inscrisa la cuvant. Doar ca nu scria in bilet daca e de unica folosinta. Cum ti-o fi norocul. 🙂

  2. 😀 😀 Si eu as negocia cu bagheta pentru disparitia medicamentelor. Cu reclamele lor aferente imi strica mereu bunatate de serial vizionat. O fi chiar atat de multa lume constipata, cu dureri de gripa convulsiva la menopauza?
    Si da, n-ar strica un ghid pentru parinti. Am vazut intr-o zi de iarna, o fereastra larg deschisa de la etajul doi, in care o mama spunea ceva la urechea fetitei plangandu-i in brate. Apoi cu o miscare brusca dinafara, inauntru, au disparut amandoua dupa perdelele trase. I-o fi aratat cum zboara pasarile (?) …

    • Daca n-ar exista reclamele cum am mai sti noi de „gelul galben de la farmacie”? Vezi, nici nu-i mai spune pe nume, ne indica doar culoarea, parca l-am lua sa se asorteze cu esarfa de la gat.
      De cand cu drepturile astea ale omului si cu democratia lu’ peste, cand toti vor sa faca doar ce vor nu si ce trebuie, toti oligofrenii au dreptul sa faca copii dar n-au si obligatia sa-i ingrijeasca bine. Am uneori senzatia ca „libideul” e bun propriu iar copiii rezultati din satisfacerea lui sunt bun al intregului popor…

      • In ciuda reclamelor – care oricum, mi se par mult prea dese, la fiecare zece minute 🙂 – habar n-am ce se gaseste-n farmacii, las medicii sa hotarasca, daca e cazul…
        Si da, libertatea democratica este perceputa si aplicata dupa posibilitati multilaterale… 🙂

    • Daca ma intrebi pe mine, fac cele mai bune poale-n brau si cei mai buni papanasi! E drept ca n-am avut termen de comparatie cu bona tailandeza, ca nu posed… 🙂 Plus ca moldovencele ar face cea mai sanatoasa mancare pentru copii, ele negatind cu E-uri : lapti, carni, fructi…

  3. 10 dorințe? Cam multe. cu 5 faci treabă.
    Mi-am adus aminte de un banc pe tema asta.
    Prinde unul peștișorul de aur, care îi zice că-i poate îndeplini 3 dorințe.
    Prima – o gagică blondă cu sânii mari.
    Dă peștișorul din coadă, apare gagica, foarte drăgăstoasă.

    A doua dorință – 10 milioane de dolari.
    Mai dă peștele din coadă, pac, apar 2 valize doldora de dolari.

    Și care ți-e a treia dorință?
    Să-mi mai îndeplinești 3 dorințe.

  4. Mi-a plăcut dorința cu FB-ul. Asa e, Adelina, uneori n-ai la cine sa apelezi sa-ti aduca un bax cu apa, dar avem mii de @prieteni. Ironia sortii, nu pot comenta decat cu adresa facebook
    Mai rau îmi pare ca dintre acestia, ajungem sa ne segregam pe: partide – daca tu esti PSDist si eu nu, nu mai vorbesc cu tine te atac si-ti dau block apoi te vorbesc, religie, etc. Suntem răi, răi pana in maduva oaselor

    Eu as vrea să fim cu totii muti o saptamana. Aia in care ai folosit tu deja bagheta pentru FB. Sa ne privim in ochi si sa ne luam de mana ca sa putem face ceva, sa ne dam seama ca suntem aceleasi tinichele agatate pe o sfoara si ca si aurul și argintul sunt în același rand.

    • Ai dreptate, la asta nu m-m gandit dar cred ca ar fi o idee foarte buna sa devenim necuvantatori pentru o saptamana. Iti dai seama de cate rautati am fi scutiti? Mie nu mi-ar fi deloc greu, pot sa tac cu gratie si intelepciune multa vreme, totul e sa nu fie vreun cititor de ganduri prin apropiere, ca se duce naibii toata gratia expusa… 🙂

    • Mulţumesc pentru gînd, Ana!
      În primul rînd cred că ar fi trebuit să-i urăm „la mulţi ani” Adelinei cu cîteva zile (aproape o săptămînă) în urmă. 😉
      La Mulţi Ani, Adelina şi multă sănătate, apoi ce-oi mai vrea tu să-ţi fie, să-ţi fie la timp şi îndeajuns! 🙂

      Altfel, eu am scris mai mult „pentru conformitate”, să ştie lumea că mai trăiesc şi cu ce „demoni” mă lupt.

      • Vaaai de mine! Am îmbâtrânit rău, dacă uit de cei la care țin! La mulți ani sănătoși, fată dragă! Dragoș, ai găsit ajutor pentru mâțuc?

      • Hai că am intrat cu nick-ul ăsta dacă tot eram logat.
        Uitarea se întîmplă, nu neapărat din cauză de vîrstă ci din multe altele.

        Ajutorul e doar ceea ce apare în comentarii la mine; pînă acum nici o părere profesională, în afară de cea a Adelinei în calitate de radiolog (mulţumesc din nou, Adelina!) Deja au trecut trei zile de la operaţie, nu ştiu dacă ar fi indicată o redeschidere acum, chiar dacă s-ar confirma vreo eroare.

      • Multumes mult, Dragos. Esti un om deosebit daca ai mi avut putere sa te gandesti si la mine cand ai atatea necazuri pe cap.
        Si multumes si Anei ca m-a trimis pe blogul tau, n-am mai intrat demult prin blogosfera, mi-a pierit entuziasmul…

      • Cu drag, Adelina. Să ştii că m-am gîndit la tine atunci, dar mi-a fost teamă (şi pe bună dreptate, se pare) de motivele tăcerii tale îndelungate aşa că am aşteptat o vreme să văd dacă revii cu ceva cît-de-cît optimist, iar dacă nu s-a întîmplat am considerat că e mai bine să nu intervin cu o urare care ar putea cădea cumva nepotrivit. I-am trimis şi Renatei un SMS cu vreo două zile întîrziere dar nu mi-a răspuns. Am mai păţit asta cu cîteva persoane în ultimii ani, ceea ce m-a făcut să devin mai reticent cu urările, că doar „dragoste cu sila nu se face”.

        E adevărat, propriile probleme mă pot reţine pentru o vreme, pot uita pe moment, dar măcar dau un semn cînd îmi aduc aminte, fiindcă îmi pasă.

        Din păcate nici blogosfera nu mai e ce-a fost, nici oamenii nu mai sînt cum erau, nici vremurile nu mai sînt potrivite unităţii între oameni. E greu de ţinut legătura, mai greu cînd ai şi probleme tehnice (ca mine). Sper totuşi să poţi găsi aici oarece alinare atunci cînd timpul liber încearcă să te-ndemne la ttristeţe.

        Mnoh, la mulţi ani pentru mîine! Parc-am mai zis asta recent, da’ nu mai ştiu unde şi cui, şi nu mai contează, că nu strică un gînd bun în plus. 😉

  5. Legat de bagheta magică, cred că nu mi-as dori-o acum, aș face numai greseli. Probabil. Sau poate e doar părerea alcuiva despre mine.
    In sfarsit, chestia cu copiii si institutionalizarea, nu am crezut never-ever ca ma voi gandi la asa ceva. Ai dreptate. Clasa 0, after school, examene la 5 ani să vezi daca poate intra în… grădina din fund că nu-mi vine să le spun altfel.
    Daca ma uit din punctul asta de vedere- cu munca si lasa copilul mai mult cu altii, imi amintesc de creșele ceaușiste. Eu am avut noroc de bunici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s