Arhive pe etichete: avion

Taranul in avion

Standard

A-saaa… S-o luam cu inceputul.Adica cu plecarea de pe Otopeni. V-am spus cinstit ca a fost primul meu drum cu avionul asa ca initial m-am cam uitat „ca curca-n lemne” sa vad ce am de facut. Eram un grup destul de numeros, vreo 25 de persoane , cele mai multe tot cu „mamaliga in hublou” ca mine. Prima patanie: o colega a descoperit ca si-a uitat buletinul acasa. Panica, transpiratii, isi suna sotul care tocmai o adusese de la Ploiesti, se duce omu’ fugulita acasa si mai fugulita se intoarce cu docomentu’ de cred ca ca-l invingea pe avion la viteza daca se intreceau pe DN 1.

Zice organizatorul nostru : „sa-mi dati cotoarele cand ajungem.” Ce cotoare, bre, ne-ai dat matale mere ? Nu, ca cica cotoarele de la bilet, pentru decont. A, bine…

Trecem de check in, mergem spre porti. Punem bagajele de mana pe banda, nu tiuie nimic la mine ca am avut grija ce bijuuri sa-mi iau, fara metale, dau sa trec mai departe. Da’ ori aveam o moaca de terorista ori tipa de la control avea ceva deviatii sexuale cert e ca m-a pipait si m-a controlat si-n cap desi i-am spus ca n-am paduchi. Si am atentionat-o si ca ma gadil treaba ei daca o sa ma tavalesc pe jos de ras. Da’ ea nu si nu, sa-mi vada si elasticul de la chiloti!

IMG_3156Am urcat in avion, n-am prins loc decat pe ultimele scaune. Nasoale scaune la low cost, noroc ca drumul n-a durat decat vreo ora si jumatate altfel era nevoie de descarcerare sa ma destepeneasca din scaun! Fiind zbor de noapte n-am avut ce admira pe geam, am prins doar rasaritul de soare aproape de Bergamo, unde am aterizat. Cu zborul n-amIMG_3180 avut nici o emotie, chiar mi-a placut foarte mult, un singur stres am avut: sa nu mi se piarda bagajul si sa ma trezesc la Verona fara chiloti de schimb! Ba chiar am studiat cam cine e latifundiara ca mine, sa am de la cine imprumuta in caz de…necaz! La Bergamo am trecut vama printre ultimii ca am nimerit la un nene care ne studia indelung si dubios parca era de la o agentie matrimoniala, zau. Mai toate colegele mele isi recuperasera bagajul cand am ajuns la banda. Si ce vad: trolerul meu, solitar pe banda, se indrepta spre iesire! Fuga dupa el da’ nu l-am mai prins. Ptiu, drace, asa imi trebuie daca am cobit, am ramas fara budigai!  De unde sa stiu eu ca banda e in circuit si ca bagajele revin iar in sala? 🙂

Am fost cazati la Pastrengo, un orasel linistit , mai mult o statiune de odihna, asa ca am facut cu autocarul vreo ora si jumatate de la aeroport. Sa va zic de autostrazile din Italia? Nu va mai zic, sa nu va mai ofticati cum m-am ofticat si eu…

Conditiile de cazare au fost relativ acceptabile dar in nici un caz de trei stele cum erau catalogate.Deci, daca ajungeti prin zona, nu va recomand sa va cazati la hotelul „La Carica”! Am apreciat in schimb facilitatile pentru persoane cu handicap si dependente de scaune cu rotile. Poate fiindca tatal patronului era in aceasta situatie; cert e ca totul era usor accesibil pentru un scaun cu rotile, lifturi speciale, toalete speciale, bare de sustinere, pardoseli fara covoare, intrerupatoare la nivelul unui om asezat.

De mancare v-am spus de ieri ca a fost oribila. Nu ma vait de cantitate (asa cum au facut majoritatea grupului) ca eu mananc putin dar sortimentul era foarte limitat si dubios.Pana si apa ne-o aduceau in sticle cu dopurile gata desfacute asa ca am tras concluzia ca e apa de la chiuveta asa ca ne-am inteles sa adunam toate dopurile, sa nu mai poata refolosi sticlele. 🙂 Cand am vazut chestia aia pe care ei o numeau supa m-a luat cu grata: o zeama de culoarea unei balti cu rumegus cu fasole si paste si in care ne-au mai turnat si vreo 2-3 linguri de parmezan ras! Cainele meu cred ca intra in greva foamei daca-i dadeam asa ceva. In schimb era vin rosu la discretie si colegele mele i-au tot tras cu „ancora, ancora” pana le-am invatat eu ca se zice „un repetir, ca sunt distrusa” dupa cum ziceau matusicile mele de la Vaslui. Pana la plecare stiau si chelnerii de „repetir”. 🙂

IMG_2980Sa va spun si cum arata spitalul la care am fost in vizita de lucru? Wow!E un spital nou, se numeste San Bonifacio si e functional din 2005. Pacat ca nu ne-au permis sa mergem pe unde ne-am fi dorit asa ca nu mi-am indeplinit visul de a vedea minunata lor maternitate! Ce m-a surprins, dincolo de arhitectura si curatenie? Buna organizare, atmosfera relaxanta si lipsa aglomeratiei desi spitalul are la parter un ditamai ambulator cu adresabilitate foarte mare. Dar pacientii vin, isi iau automatIMG_2994 bonul de ordine si asteapta in una din multele sali de asteptare. Nimeni nu se inghesuie, nimeni nu trece inaintea celorlalti. Iar la o policlinica din Verona am vazut si cum se face coplata: tot la automat, 50 sau 100 de euro in functie de specialitate si medic si nu poti intra la consultatie IMG_3057fara tichet. Dar exista si scutiri de orice taxe pentru persoanele defavorizate, pentru copii sau gravide, pentru cei fara nici un venit. Da, mi-a placut cum functioneaza la ei sistemul sanitar. Si mai ales faptul ca multe ingrijiri si tratamente se acorda la domiciliu pentru a nu aglomera spitalele si a nu cheltui inutil. Si la noi ii vezi pe bolnavi ca vin direct cu bagajele ca la Gara de Nord sa se interneze ca sa-si faca niste analize de rutina si sa-si ia o tensiune…

Gata pe ziua de azi. Urmarea in numarul viitor care va cuprinde partea turistica a excursiei mele.Si ceva poze ca sa vedeti ca nu mint. 🙂

Sono tornato a casa!

Standard

buonpomeriggio203

Ciao, tutti!

Adica „Salutare, bre!’ mai pe romaneste. Ce sa-i faci , mai uiti limba materna cand stai plecat peste hotare. Si cand stai mult, asaa, cam trei zile e normal sa-ti vina mai usor sa vorbesti italiana. Mai nasol e cu scrisul ca gramatica si ortografia nu mi le-am perfectionat in astea trei zile altfel va scriam bilingv. 🙂

Asadar m-am intors. Din pacate pentru mine. Si pentru unii care m-ar fi vrut ratacita pe-acolo. Da’ daca-a nimerit el Badea Cartan sa faca drumul pe jos pana la Roma si s-a intors cu bine nu era sa ma ratacesc eu intre doua aeroporturi. Am venit ieri dupa amiaza dar eram asa de obosita incat n-am fost in stare sa scriu nimic. Iar acum am atatea de povestit incat nu stiu cu ce sa incep. Cred ca voi avea nevoie de cateva „episoade” ca sa cuprind cam tot. Azi va spun numai in mare (ca in munte n-am cum!) cam ce program am avut.

Mai intai sa nu credeti ca am fost la plimbare sau la shopping (daca se exclud magnetii de frigider si bomboanele) ci am foat in vizita de lucru la un mare spital de langa Verona, la San Bonifacio. E un spital nou, impunator, cum nu cred ca vom construi noi in urmatorul secol. Doar dupa-amiaza, timp de cateva ore am avut ragaz de vizite turistice. Nefiind un traseu turistic nu ni s-au inclus in program prea multe obiective. Am vizitat centrul vechi al Veronei cu celebrele Arene Romane si Casa Jiuletei si ne-am plimbat printr-o statiune superba, Bardolino, pe malul lacului Garda. Evident ca m-am intors cu cateva sute de fotografii, nu prea multe fiindca se intuneca devreme si multe a trebuit sa le sterg fiind prea intunecate sau miscate pentru ca atata am putut fotografia din mersul autocarului.O sa va povestesc aventurile si mai ales impresiile. De, impresii de taran plecat pentru prima data in alta tara… 🙂

M-am intors fooarte obosita fiindca am avut program cam de cazarma, cu trezire la 5:30 si intoarcere la hotel pe la ora 20:00, cu maraton prin oras ca sa putem vedea cat mai multe. Si m-am intors si lihnita de foame! 🙂 Bre, asa mancare ciudata, proasta si putina ca-n Italia n-am vazut! Paste dimineata, pranz si seara, niste sosuri ciudate iar ceea ce numeau ei friptura erau de fapt niste salamuri feliate transparent sau niste fleicute de vita asa de subtirele incat daca le rulai cred ca aveau grosimea unei tigarete. Uneia slim, desigur! Daca mancare n-a prea fost a fost din belsug vin! ca doar eram intr-o zona viticola, aia nu cred sa bea apa pe-acolo. Pacat ca era vin rosu, ceea ce eu nu consum.Dar de foame a mers si ala… 🙂

Sa va spun si cum a fost primul meu zbor cu avionul? Minunat!! N-a facut decat sa-mi adanceasca regretul ca nu m-am nascut baiat si nu m-am facut pilot. M-am simtit in aer ca la mine acasa, aveam o justificare plauzibila a faptului ca sunt cam cu capul in nori. Si-am avut si eu o dambla: sa ma duc la wc. in avion pentru satisfactia de a face pipilica-n capul tuturor! Ba am tras si apa de doua ori ca sa studiez cum functioneaza mecanismul de evacuare si sa-mi imaginez (cu satisfactie!) cam cum se disperseaza in atmosfera ce se evacueaza. Pacat ca n-am trecut si pe deasupra Cotrocenilor…

Aoleo, ce de-am mai trancanit! Se cunoaste ca m-am intors dintre italieni. Mie nu mi-au placut italienii si cred ca lor li se potriveste mai bine decat noua expresia „frumoasa tara, pacat ca-i locuita!”. Ei, poate daca stateam mai mult imi schimbam impresia. Sau poate ma mai duc sa studiez problema.

Hai ca v-am plictisit destul, va mai agasez si maine cu povestile haioase de turist strain neexperimentat. Asta e, sunt la clasa de incepatori dar invat repede si temeinic, material didactic sa am!

Mi-a fost dor de voi ca n-am avut laptopul la mine.Oricum n-as fi avut timp de internet la cata oboseala am acumulat. Dar o sa recuperez de maine.Va ofer o cafea romaneasca (aia italiana mi s-a parut oribila) si-o bomboana. Ca inca-i austeritate, n-am Ferrari pentru toti…974733a5

V! de la victorie?

Standard

Vesti bune. Fooarte bunee! Pentru mine, desigur.

Vara trecuta am fost cam necajita ca am ratat vacanta la Sovata din pricina ca toamna a dat navala prea repede. Dar Dumnezeu, vazand ce fata cuminte am fost si cum multumesc eu tuturor mai ca Maica Tereza, m-a avut in vedere si m-a recompensat. Si-a zis: Adelina, te scot in lume sa vezi si tu cum e pe la altii, sa te mai culturalizezi, sa vezi cum miroase occidentul. Eu, repede: Gata, Sefu’, ma trimiti la Varna? Ca eu numai pana acolo am fost…

Cand colo ,Bunul de El ma trimite la Verona! Da, stiu c-a murit si Romeo si Julieta, nu mai pot sa fac nimic pentru ei si sa le bag mintile in cap… Dar ceva oi face eu pe-acolo ca nu degeaba plec in misiune.

Adevarul e ca plec intr-o „vizita de lucru” la cel mai mare spital din provincia Veneto. O vizita scurta, muuult prea scurta, de numai 4 zile. Da’ bun si bronzul, nu?Nu stiu exact ce e pe agenda de lucru, pe mine ma intereseaza in mod special maternitatea de acolo, cea care anul trecut a luat premiul „Prietenul copiilor” pentru cea mai performanta maternitate europeana. Va dati seama cam cum o sa-mi „puta” maternitatea mea cand m-oi intoarce?

Acu, cu riscul de a ma face de ras (iar!) recunosc ca e prima mea iesire in afara si primul drum cu avionul. Pe aeroport am tot fost dar dincolo de poarta de imbarcare n-am trecut niciodata. Ceva emotii am, nu zic nu, dar nu recunosc nici moarta. As fi fost mai linistita daca ne-ar fi dat si parasute la urcarea in avion dar mi-am luat totusi ceva masuri de siguranta, mi-am luat o geaca mai larga si cu gluga sa se umfle in cadere si sa amotizeze le impact. Si-o sa am grija sa nu ma asez pe aripa, ca locurile alea sunt cele mai expuse…Asa ca nu va mai intreb ce se face cu haina la urcare in avion, oricum nu intentionez s-o las la garderoba! 🙂

Dar daca aveti alte sfaturi sa-mi dati referitor la calatoria cu avionul sau cu ce as putea face la Verona v-as fi recunoscatoare. Numai s-o faceti asaa, chipurile in gluma, sa nu se prinda lumea ca-s novice. Va dati seama ca pe aeroport o sa ma uit intai ce fac ceilalti da’ o s-o fac relaxat, cu un aer de superioritate, un fel de „hai, mai, amaratilor, treceti voi in fata, ca eu sunt deja plictisita de rutina asta…”

Ce coincidenta stranie! Pana acum n-am calatorit decat la Varna, locuiesc la Valenii de Munte, acum plec la Verona si, cu putin noroc, poate si la Venetia. Iar in primavara visez la o excursie la Viena. Numai in viata mea. Poate-i doar inceputul,urmeaza Vondra, Varis, Vadrid…Voma nu! 🙂V

gheorghe-calatoreste-cu-avionul_poze_haioase_prietenas.ro_1-600x511