Arhive pe etichete: Bardolino

Colt de rai: Bardolino

Standard

Sa va mai plictisesc cu vizita mea in Italia? Hai sa ma risc, poate foloseste cuiva care are in plan sa mearga pe acolo.

Singura zi mai „turistica” a fost cea in care am ajuns. Am bombanit eu ca a trebuit sa fiu la ora 4 pe Otopeni dar macar am ajuns devreme la destinatie asa ca am avut o jumatate de zi libera. Initial programul impunea sa asteptam si grupul de Bacau, care ajungea pe la ora 14 si abia pe la ora 16 sa plecam impreuna la plimbare. Da’ se poate pune cineva cu niste prahovence nerabdatoare? Ca nu degeaba eram toate „republicane din Ploiesti”! Si revolutionare pe deasupra… 🙂

IMG_2916Asa ca dupa masa de pranz (aia cu ciorba de fasole, macaroane si parmezan 3 in 1) ne-am imbarcat in autocar si am mers la Bardolino, o statiune superba aflata pe maul lacului Garda. Desi era loc suficient in autocar noi, grupul celor sase muze zuze am stat tot timpul pe ultimele scaune, in coltul vesel si galagios. Si anarhic, ca nu ne-a putut stapani nimeni! 🙂

Statiunea mi s-a parut un colt de paradis. Si daca am avut impresia asta la mijloc IMG_2953de noiembrie imi inchipui cum e vara, in plin sezon. Stradute inguste pietruite, terase una langa alta, multa verdeata, arhitectura veche frumos pastrata sau reconditionata, curatenie impecabila, atmosfera relaxanta, senzatia ca e un vis, nu o realitate… Lume multa dar nu galagioasa, fara agitatia de pe la noi. Lume modesta sau sofisticata dar imbinata armonios, fara sa bata la ochi. Am vazut cele mai cochete si elegante babute din viata mea. Sa-i spun acu coanii Vasilica de pe ulita mea ca nu se iese la plimbare fara perle la gat? Si ca basmaluta si gumarii nu mai sunt in tendinte? Ca o paranteza, spre seara, cand asteptam autocarul, dintr-o curte de langa statie a dat iama vijelios un bichon care s-a repezit la noi de-am zis ca ne mananca pe toti; dar nu, el voia doar sa socializeze! Si a iesit din casa stapana lui, o femeie nascuta prin cretacic, cred, imbracata simplu, in papuci eleganti de casa si pe umeri cu un sal cu blanita pe care eu l-as fi luat probabil doar la vreo receptie oficiala. Asta da eleganta!

IMG_2942Lacul Garda e inconjurat de o promenada minunata cu faleza si pontoane din lemn, cu banci si aranjamente florale de maxim bun-gust, cu muzica in surdina, cu muulte terase. E plin de iahturi si barcute printre care circula nestingherite rate si lebede ce vin sa manance direct din mana turistilor. Am baut un vin fiert dulce si aromat care m-a facut sa vad peisajul si mai idilic. Am mancat si inghetata, sortimente diferite, toate bune si servite cu generozitate.

Dar ce m-a frapat in mod deosebit n-au fost oamenii ci cainii! De toate rasele, de IMG_2951toate marimile dar traind intr-o armonie perfecta. N-am vazut unul latrand, ridicand piciorul sau facand altceva pe strada; toti erau prietenosi, stateau la poze cu toata lumea, se salutau parca intre ei si aproape ca pupau lebedele-n plisc. Vezi, mai Max, de-asta n-o sa fii tu niciodata un lord, ca tu crezi ca orice zburatore trebuie prinsa si imbratisata strans si ca trebuie sa dai autograf pe fiecare tufa de buruieni!

IMG_2955Am intrat si intr-o biseica mare de acolo. Desi nu era mai nimeni inauntru preotul isi tinea slujba. Cald, lumina, parfum imbietor, liniste.Exact ce nu gasesti niciodata in bisericile noastre! Plus ca toate crucifixurile, iconitele, calendarele sau pliante stateau la dispozitia tuturor contra sumei de 0,5 euro pe care ii puneai fara sa te urmareasca cineva la cutia milei.N-am intrebat cat costa acatistul si pomelnicul la ei…

Fiindca aparatul foto incepuse sa-mi faca strengareste cu ochiul m-am dus sa-mi mai cumpar un rand de baterii. Da’ cum naiba se zice „baterie” in italiana sau in engleza? Asa ca am luat-o la rand, prin excludere; vanzatoarea imi arata pe raft si eu ziceam :questa no, questa no… pana a ajuns la ce-mi trebuia mie. „A, la bateria!” zice doamna! Si uite asa am mai invatat eu un cuvant in italiana! 🙂

IMG_2911Suveniruri n-am prea luat decat niste magneti de frigider (normal!) si niste calendare cu vederi din Bardolino. Sa va mai zic ce case erau prin zona? Pai jumatate din ele erau palate cu niste gradini impunatoare parca asteptam sa traga si niste calesti la intrare.Ma, da’ berze si Ligheanul Pacific ca mine n-aveau!

Pacat ca se insereaza repede asa ca pe la ora 19 a trebuit sa ne retragem la autocar. Cu regrete in suflet, amintiri in inima si bataturi in talpa…