Zilele trecute am fost la o inmormantare ceremonie funerara. N-am mai participat la asa un eveniment de aproape 20 de ani, cand a murit tata. Tare n-as fi semnat condica de prezenta nici acum, am oroare de astfel de chestii, dar era vorba de un unchi , nu ma puteam eschiva. Si am auzit eu ca a te duce sa prezinti ultimul omagiu cuiva e dovada suprema de politete, una pe care sigur beneficiarul nu ti-o va intoarce. Ma rog, cine a zis asta n-o cunostea pe Mamare, care inca mai bantuie prin pod…
Hai sa nu lungesc povestirea, sa ma exprim cat mai telegrafic. Asteptat cortegiul la poarta cimitirului, lasat lumea sa intre in biserica, ramas in pridvor, cat mai aproape de iesire, incercat sa nu carcotesc, sa nu analizez nimic, cascat gura la picturile de pe pereti, numarat paianjenii din colturi (bine ca-i vad pe aia sfintiti, pe ai mei de acasa , nu!)
Personajul principal in centru, pe catafalc; rudele apropiate de-a dreapta lui, cu rezervare in primul rand, sectiunea VIP; trei popi in prezidiu, cu urari de drum bun si promisiuni de iertare de pacate. Ma, asta nu-i trafic de influenta? Ca asa am auzit de la DNA cand promiti cuiva ca-i pui o vorba buna catre un superior… Prin multime trece o tanti care imparte covrigi. Zic bodaproste si ma apuca brusc foamea. Da’ cum sa mananci in biserica, cand preotul glasuieste pe trei voci? Inghit in sec si profit ca-i un covrig cu gaura mare si mi-l pun la mana, in loc de bratara. Ca si asa am plecat goala-goluta de bijuterii de acasa, aproape ca ma simt nuda.Macar bijuterii de post sa port!
Rotesc ochii jur-imprejur si analizez sfintii. Remarc ca sunt clonati, au leit aceeasi fizionomie (cred ca-s pictati cu sablon), doar ca unora le-a pictat carare pe mijloc iar altora intr-o parte. Ma gandesc cum ar fi sa le sterg numele scris deasupra fiecaruia si apoi sa-l intreb pe preot cine e in imaginea alaturata. Mai remarc ca toti au o pata alba pe umarul stang, de parca au trecut pe sub scara tocmai cand Dumnezeu varuia stelele cu bidineaua pe cer. O fi vreun simbol, ceva?
Termin cu imaginea si ma concentrez pe sonor. Din trei preoti unul are polipi vegetatii adenoidiene si fonfane, unul mananca literele din cuvinte, doar preotul nostru cel batran canta melodios si nu-mi zgaria timpanul. Si aud cum zice sa-l aseze pe X in loc cu verdeata, in loc de odihna, unde nu-i nici intristare, nici suspin. Pai numai X si atat? Fara nume complet, fara CNP-eu? Daca se confunda persoanele? Ca pe unchiu in chema Traian, era un om zdravan, bland si inimos, daca ii da locul ala de odihna altuia mai uscativ, chel, chior si hahait? Da’ n-am eu norocul asta, sa mai incropesc de inca un covrig…
Mai remarc ca lumanarile vandute la biserica sunt inscriptionate cu sigla patriarhiei, va sa zica sunt „de firma”. Si eu , care vazand ceva negru pe ele , am crezut ca e cod de bare si ma uitam dupa casa de marcat! Ti-ai gasit! Lumanarea se vinde, se arde, ceara se retopeste, se face alta lumanare, iar se vinde, iar se arde… Precum exista circuitul apei in natura de ce n-ar exista si circuitul lumanarii in economia neagra?
Si-apoi, cand deja incepusem sa ma gandesc cat de profitabila e afacerea asta cu lumanari, aud ceva uluitor: „…si fa-l pe el cetatean al Raiului…” N-aud bine? Adica Raiul e un stat care acorda cetatenie? Viza de flotant, nu? Ca as da o tura, doar de curiozitate… Fiindca nu-s inca dornica de dubla cetatenie decid ca am zabovit prea mult in pridvorul bisericii, e timpul sa ma retrag, pe unchiu oricum cred ca l-a lasat rece prezenta mea. Am ales prost momentul retragerii, la iesire am dat nas in nas cu o multime de rude pe care nu le vazusem de ani buni (ba pe unele nici nu le mai recunosteam), asa ca a trebuit sa mai zabovesc la o sedinta de socializare. Timp in care mi-am rontait si bratara, ca de atata emotie ma apucase foamea…
Dragilor, daca va simtiti bine in biserica, mergeti in biserica! Daca vi se ia o povara de pe suflet la spovedanie, spovediti-va! Dar daca vreti sa faceti un pas spre bunavointa Domnului nu dati banii pe o lumanare nefiscalizata, dati mai bine un covrig unui om flamand! Parerea mea, de om iubitor de Dumnezeu dar scarbit de biserica!…
