Arhive pe etichete: blog

Daca voi ma vreti, eu…ce naiba sa mai zic?

Standard

bored2014De unde inspiratie pe frigul asta si la inceput de weekend? Fiindca mintea mea nu poate insaila nimic spectaculos, fac o incursiune prin GPS-ul care aduce cititori pe blog, adica prin tolba cu_cautari nastrusnice. Inca pastrez curiozitatea daca si pe blogurile voastre se ajunge pe aceste nebanuite cai ale Google-lui, sau sunt eu pe lista de prescriptii a unui sanatoriu de nebuni. Exemplificare:

-ce faci cand mopul cu aburi nu produce aburi. Pai simplu: il folosesti fara aburi, deci curatare uscata,  pana produce transpiratie, deci curatare umeda.

-o gaurica langa anus la femeie.Ghici, ciuperca, ce-i?

-a venit mosul dar nu material ci cu vorbe frumoase de la departare. Hai, ca ala nu-i Mos, ori e holograma, ori e unul pus pe vrajeli! Sau vii matale de la vreo sedinta de spiritism??

-ie de smantana si-am lasat-o sa expire in frigider. Cum naiba o ie de smantana??? Si cu termen de valabilitate!…

-emoticonuri pentru nervi, cum se pun? Daca-ti trec tie nervii cu „emoticonuri” sa-mi spui si mie, ca nu vreau sa iau Xanax. Si nu stiu decat cum se pun ventuzele!

-ce sanse are sa-si refaca viata un vaduv tanar? Cred ca ceva mai mari decat sa castige la 6 din 49.

-magneti frigider schonbrunn. N-am vazut nici un frigider la Schonbrunn si de magnetizat m-am magnetizat abia la Praga. Traiasca berea neagra pragheza!!

-oameni care fac injectii in fund si urla. Am facut injectii intr-o multime de funduri, unii mi-au cerut mai cu „bataie”, dar sa urlu in timp ce injectez nu mi-a cerut nimeni. Inca!

-lavabila culoarea vantului turbat. Aoleooo, mie mi-e frica de turbare, vaccinez toate animalele. Trebuie sa vaccinez si vanturile? Credeam ca alea-s de la flatulenta, nu de la rabie…

-copilu de aur mai doamne si o banca deas avea.??!#@^!??&&

-cuvinte care se termina cu ulita. Orice bulevard care se duce cotit printr blocuri sau autostrada aia neterminata care trebuie sa descongestioneze traficul pe DN1.

-cum iau nastere paduchii? Mii de nasteri am vazut dar nou-nascut paduche n-am apucat sa reanimez!

-martinel invata abece. Eheii, asta era cand eram eu la gradinita, acum e la moda Martinel nu ia BAC-ul! (ca-s aceleasi litere)

-cum la omorat pe sireoja alui boalfa. Doamnee, c-a murit si Serioja si n-am aflat, sa semnez si eu in cartea de condoleante a lui Boalfa! Da’ nici coliva n-am mancat…

-ceva care teti de iel si sari. Tati, toti, ” ‘tu-ti”… da’ teti?? Sau se refera la chestia aia anatomica de care te iei cu mainile si sari in sus?…

-cati calugari traiesc la abatia Melk? Multi! Numai eu n-am vazut niciunul…

***

crazy Ce s-o mai lungesc, cam asta e ‘clientela’ mea exclusivista. N-ar fi mai bine sa ma internez eu langa ei, sa nu se mai oboseasca ei sa sara gardul la mine? 🙂

Of, timpul!

Standard

Ce simple sunt inceputurile! Cand nu stii mai nimic, cand tatonezi si cauti fara sa stii exact ce, cand te minunezi, te entuziasmezi si te framanti din orice. Si cand iti e de ajuns ceea ce ai descoperit, nu simti nevoia de a naviga in necunoscut, te simti confortabil in apele limpezi in care te scazi de obicei. Cam ca triburile izolate din jungla amazoniana, care nu stiu si nici nu vor sa afle ce e dincolo de desisul padurii…

Cam asa eram eu la inceputul odiseei prin blogosfera: citeam vreo zece boguri unde semnam prezenta zilnic, ma bucuram sa raspun celor 3-4 comentarii pe care le primeam pe blogul meu, rar „ateriza” vreun intrus pe care il vizitam apoi din curiozitate si curtoazie deopotriva. Intr-o ora imi faceam toate „temele”!

images (3)Dar, in timp, am descoperit atatea bloguri incitante si atatia oameni minunati ca nu mai am timp sa colind, sa citesc, sa comentez, sa scriu ceva (inteligent, daca s-ar putea) pe propriul blog. Doar noptile albe ce-mi mai dau ragaz de lectura…

Voi cum faceti fata provocarilor din lumea virtuala? Si cat timp petrecti zilnic pe blog? Nu va e ciuda uneori ca sariti peste unele articole pe care altadata le-ati fi citit pe nerasuflate si ca nu puteti raspunde promt oricarui comentariu? E greu, frate, sa ai blog! Zau!

Blogozodiac II

Standard

Din ciclul „sa moara cercetatoru’ britanic de ciuda!”

425601998Fiindca nu mai „mosisem” demult un studiu sociologic „adelinescian” si era timpul sa dovedesc inca odata ca atunci cand n-am de lucru, imi fac singura. Daca ati avut bunavointa sa-mi raspundeti curiozitatii de a afla ce zodii sunt predominante in blogosfera, dar mai ales imi calc mie pragul, iata, a venit vremea pentru centralizarea datelor.

Mai intai sa multumesc repondentilor pentru amabilitate. Apoi sa remarc cat de promt raspund oamenii cand li se pun intrebari simple, la care se poate raspunde in 2-3 cuvinte (sau chiar monosilabic in cazul Racilor si Leilor!) Daca as fi extins cercetarea cat sa cuprinda si ascendentul, astrograma, cifra de destin sau alte sofisticaturi astrologice cred ca puteam sa iau in calcul un singur subiect, adica pe mine.Si nici atunci n-as fi obtinut date exacte fiindca am uitat la ce ora m-am nascut! 🙂

Blogul meu e unul modest, nu dau navala cititorii precum la promotie la tigai, deci nu pot generaliza datele, nu stiu cum se aplica ele in blogosfera de elita. Daca Tudor Chirila e interesat de subiect ma ofer sa-i fac eu statistica. Daca nu,… nu!

Trebuie sa precizez ca marja de eroare (e un studiu serios, ce naiba, trebuie sa spun si asta) e de -/+ 3%. Ar fi fost de precizie maxima dar m-a incurcat Potecuta, care oscileaza intre Pesti si Berbec, fiind nascuta la granita dintre cele doua. Asa ca am trecut-o cu 1/2 in fiecare din zodii! Daca stau sa ma gandesc bine dintre un Peste si un Berbec amestecate nu poate rezulta decat o sirena cu coarne, dar asta nu-i zodie…

Rezultatele finale:

-2 Capricorni

-3 Varsatori

-3 si 1/2 Pesti

-3 si 1/2 Berbeci

-2 Tauri

-4 Gemeni

-2 Raci

-1 Leu (ce mai e un leu in ziua de azi? mai nimic…)

-3 Fecioare

-3 Balante

-4 Scorpioni

-3 Sagetatori

Adica semne de :

Apa – 9 1/2

Aer- 10

Foc- 71/2

Pamant- 7

Nu stiu cercetatorii britanici ce concluzii ar trage de aici.Eu doar bag de seama ca cel mai mult sunt asaltata de Aer si de Apa. Sa inteleg ca am un blog prin care fluiera vantul si-i un fel de apa de ploaie? Ca incendiar si pamantean nu prea pare a fi!… 🙂

Va multumesc inca odata si va astept la fel de binevoitori si la urmatorul studiu. Inca nu m-am decis daca intrebarea se va referi la cand/daca ati tinut cura de slabire, cand/daca v-ati lasat de fumat sau cand/daca ati castigat la loto. Astept sa vad ce mai studiaza cercetatorii britanici, sa-i sabotez. 🙂

1divertido_formula

Blogozodiac

Standard

Salutare, dragilor! Pace si armonie va doresc, ca la mine pe tarla parca si-a bagat dracu’ coada, tot o zarva si-o nemultumire, care mai de care cu samanta de scandal. Numa eu sunt zen, fredonez in gand „ninge peste noi cu floci/cine pi*** ma-sii arunca/…” Da, da, sunt o duamna, stiiiiu, dar daca asta e-n peisaj, natura moarta cu pasarica vie, ce-ati vrea sa cant, „Treceti batalioane romane Carpatii”? Sa ma ierte academicienii romani si cercetatorii britanici ca am un repertoriu limitat.

Nici nu mai stiu ce voiam sa scriu, m-au bruiat armatele ostile care ma inconjoara ( bine ca vantul nu sufla tare si ranile nu ma dor si nici mama lui Stefan nu-i de serviciu la poarta!), s-a dus muza pe pustii sau s-a inecat in sucul gastric diluat cu scuipat, ca altceva n-am apucat sa ingurcitez. Dar mi-a venit o idee! De fapt mi-a dat-o Nashu Doru in postarea anterioara. De-aia cine n-are batrani, sa-si cumpere si cine n-are nash sa-si gaseasca! 🙂

Nashu imi sugerase sa fac o statistica cu varsta cititorilor mei de pe blog. Probabil voia sa vada cati ne pregatim de pensionare si daca mai are cine sa ne plateasca pensia…

Nu m-am gandit pana acum cam ce sector de varsta imi calca pragul cel mai des. Dupa mersul incetisor si apasat as fi tentata sa zic ca e rost de ceva artroze si pantofi fara toc, ca piruete de balerina mai rar. 🙂 Dar nu, nu-mi permit sa legitimez pe nimeni in privinta varstei, dragi imi sunteti toti si imi place sa va numar neuronii, nu firele albe de par. Si am ce numara, bag seama! Dar o alta curiozitate am: ce zodii imi starnesc afinitati?! Adica_cam_care ar fi compozitia de apa, foc, pamant si aer care viziteaz-un fraier!  Unde fraierul sunt eu, evident, da’ n-am gasit alta rima. 🙂

29_bigDaca nu mi-e prea mare indiscretia, v-as ruga sa-mi spuneti carei zodii apartineti. Pai ce, numai cercetatorii britanici sa faca studii!? La sfarsit voi trage linie si voi aduna, sa vedem cine-i cea mai tare zodie din blogosfera. Incep eu, care recunosc spasita ca sunt Pesti. Pesti am zis, nu peste, nu ma luati de proxeneta ca nu intermediez nimic! 🙂

Reverente, voua!

Standard

De vreo cateva zile ma cam „miorlai” pe-aici, parca as fi oita barsana din Miorita: nici iarba nu-mi place, nici gura nu-mi tace, nici nu-s bolnavioara…Pitici pe creier cred ca avem toti, doar ca eu am sapte pitici care se bat pe sase scaune si cam ridica praf.

Ar cam fi cazul sa-mi fac ordine intre sinapse si sa nu las depresia sa ma bazaie ca o musca enervanta care te gadila pe varful nasului tocmai cand esti pe cale sa adormi.Ca doar nu mi-oi pune doliu la rever si cenusa-n cap fiindca nu ma iubeste intreaga omenire! Si stie El, bunul Dumnezeu, de ce a lasat sa-mi creasca fundu’ mare, sa aiba toti de unde musca!

Asa ca e mai bine si mai cu folos sa-mi numar prietenii, oamenii pe care ii simt aproape, pe cei care ma inspira si imi dau putere, pe cei care mi-au acordat sprijin, credit sau atentie. Am multumit intotdeauna celor care m-au onorat cu prezenta sau comentariile pe blog, nu-i putin lucru sa piarda cineva cateva clipe pretioase din viata ca sa zaboveasca cu privirea si cu gandul pe aiurelile insirate de mine. Dar azi vreau sa multumesc in mod special celor pe care mi-i afiseaza topul comentatorilor.E drept ca se refera doar la ultimele 1000 de comentarii, nu la toate cele aproape 19000 care s-au adunat in cei doi ani si jumatate de cand scriu, dar e totusi un top care merita onorat.

Cel mai „vorbaret” e vecinul meu (ce mare lucru 40 de km!), Drugwash, caruia ii multumesc pentru vorba sloboda si necosmetizata si postarile lui rupte din viata de zi cu zi, din zbaterile cotidiene.

Pe locul doi e Rudolph, consilierul meu pe orice problema, cel care face cea mai asidua munca de documentare; orice subiect as aduce in discutie el il dezvolta imediat, culege date si statistici pentru o lamurire deplina. Cu ceva vreme in urma i-am promis un premiu daca va reusi sa scrie o postare telegrafica , dar se pare ca voi ramane cu premiul pe stoc, pentru report. 🙂

Un loc pe podium are si Carcotasu, nenea ala cu fata de catel bland dar care se joaca de-a Muppets, mereu are ceva de comentat de pe margine, mereu ridica aratatorul in semn de atentionare. Am zis aratatorul, da?Si aratatorul e langa degetul mijlociu, nu va faceti ca nu vedeti bine, Carcotasu’ nu face gesturi obscene, e un lord!

Sa mai zica cineva ca femeile sunt guralive! Uite ca ele nu reusesc sa-i intreaca pe barbati, vin abia de la locul patru incolo. Si pe locul patru e Arakelian, doamna de Belgia cu preocupari stiintifice si medicale, bine ancorata in problemele sociale desi nu se uita niciodata la televizor. Poate de asta e si obiectiva, nu se lasa manipulata de zeul Mass Media.

A cincea in clasament e Ana Maria, o timisoreanca de toata isprava si la fel de evlavioasa ca si mine, drept pentru care ne-am promis sa ne facem „surori de cazan”, sa ne altoim aromele in aceeasi smoala; ba nu, sa fiu corecta pana la capat, am zis sa fiarba fiecare in cazanul ei, ca nu suntem la spa sau jacuzzi sa facem bulbuci impreuna.

Iar pe pozitia a sasea e o canadianca proaspat sosita in „gashca”, Sweet & salty,care cica e si „de serviciu”, si „psiholoaga” (asta s-ar traduce ” oloaga de-un psi”?).Curiozitatea mea bolnavicioasa ma indeamna s-o intreb : pe la noi se mai „taie frunza la caini”, prin Toronto ce se taie, frunza de artar? 🙂 Glumesc, draga mea, dar tu stii de gluma. De fapt cine nu stie de gluma nici nu prea are ce cauta pe aici…

Nu stiu daca eu figurez prin vreun top al comentatorilor, pe undeva, nu las intotdeauna un semn al trecerii mele printr-un blog. Apreciez orice comentariu care mi se lasa, fie el si dezaprobator, si ma bucur nespus cand cineva simte nevoia sa spuna ceva, sa-mi lase un gand, o sugestie, un sfat. Multumesc tuturor si va astept cu drag, usa mea e deschisa tuturor. Va rog doar sa lasati toporele la intrare, nu-mi place sa fiu arbitru intre oaspeti si nici sa sterg sangele de pe pereti. Dar sunt norocoasa, n-am prea avut bande de asasini pe aici.Dar daca vreti sa ne batem cu perne sau cu frisca, n-am nimic impotriva. 🙂

thank-you2

Na, belea!

Standard

Batranul meu laptop, ala pe care l-a folosit Noe sa scrie mesaje pe care le trimetea cu porumbeii plecati in cautarea uscatului in vremea Potopului, da semne de oboseala. Ce sa-i mai cer, saracutul de el, si-a facut datoria cat toti veteranii de razboi la un loc.La Razboiul lui Gheorghe Doja si la Razboiul de Independenta ma refer…

De la o vreme face crize de personalitate (ca sa nu zic ca agonizeaza) si imi complica existenta. Dar pana se va indura Mos Craciun, Pestisorul de Aur sau Zana Maseluta sa-mi aduca altul o sa incerc sa nu-l supar, sa-i vorbesc frumos, sa nu-i mai dau pumni, sa nu-l mai las sa se incinga pana creste temperatura in camera cu doua grade. „Calculatoristul” care imi acorda service si consultanta (adica fi-miu) se straduieste sa-l mentina in viata dar nu stiu cate reanimari mai poate suporta.

Dar nu buletinul de sanatate al laptopului meu voiam sa va comunic, ci faptul ca, dupa ultima depanare si schimbare de browser, nu mai vrea sa-mi recunoasca adresa de mail, deci nu pot comenta pe blogurile din afara platformei wordpress. Daca am noroc sa dau un like, tot e bine. Asadar, pana cand voi reusi sa-l aduc pe calea cea buna va rog sa ma iertati pentru lipsa de interactiune pe blogurile voastre. De citit va citesc in continuare cu atentie si va trimit comentariile doar telepatic. Sper, draga SLVC, ca ai primit condoleantele mele pentru viata ta infernala de pe santier(ce sa-i faci, arta cere sacrificii, eu ti-am sugerat de la inceput ca trebuia zidit cineva la temelie pentru spor si trainicie!). Iar tie, draga Mixy, toata compasiunea si intelegerea mea pentru perioada mucoasa prin care treci (desi suspectez acum ca de la tine m-am molipsit cu amigdalita mea).

Tuturor numai ganduri bune si tineti-mi pumnii sa-mi repar rabla  tehnica de varf. Ca, daca nu mi-i tineti, sa vedeti pumni ce-si ia , cat e el de HP venerabil!

Laptop-Hp

Vise de adolescent

Standard

De mai bine de doi ani ma preumblu si eu ca voda prin loboda prin blogosfera asta mare. Inca nu m-am prins cum sta treaba pe aici (nici nu-mi bat prea tare capul, ca nu-i sarcina de serviciu, e doar hobby) si nici nu indraznesc sa-mi zic blogger. N-am castigat premii, n-am castigat bani. Dar am castigat cunostinte, m-am imbogatit sufleteste si mi-am satisfacut placerea (aproape nevoia!) de a scrie si de a comunica. Poate n-am prea mult talent, poate n-am nici stil si sigur n-am nici un loc pe podium. Dar am alte satisfactii.

Bucuria mea cea mai mare e ca unii chiar ma iau in seama, se obosesc sa ma citeasca, ba chiar sa comenteze. Poate chiar sa ma contrazica, sa ma certe, uneori sa ma insulte. Dar se cheama ca nu m-au ignorat! Dincolo de like-uri , pozitii in Zeliste si alte sofisticaturi statistice pe care nu le pricep, eu ma uit la numarul de „urmaritori”, cei care dau follow pentru a afla ca postezi ceva nou. Asta e lucrul cel mai important pentru mine: sa castig atentia pe termen lung a cuiva, sa vrea sa ma citeasca si maine, nu doar sa-mi dea un like in trecere!

Si uitandu-ma zilele acestea pe lista „urmaritorilor” (carora le fac smerita o reverenta) am descoperit un cititor mai… altfel. Mai intai fiindca are doar 12 ani si apoi fiindca are blog! Fratilor, cum e sa ai blog la 12 ani? Mai tineti minte cum erati voi la varsta aia?

Primul gand, cand am facut descoperirea, a fost „la naiba, trebuie sa nu mai injur, ma citesc si copiii!” Apoi m-am gandit cam ce mesaj trimit eu celor foarte tineri daca se ratacesc pe tarlaua mea. Sper ca n-am incitat vreodata la lucruri rele, chiar daca un pic de anarhie imi cam zvacneste prin vene; si sper ca n-am facut geseli gramaticale prea mari cat sa influientez negativ rezultatele sesiunilor viitoare de BAC! 🙂

Asadar am un cititor minor! Si care are si blog pe deasupra! M-am intors in timp la varsta asta, deci la primul sfert al vietii mele si am incercat sa-mi amintesc trairile de atunci. Si ce trairi! Primii fiori ai dragostei fata de un tanar brunet si frumos (in ochii mei!) cu 5 ani mai mare si care mi-a acordat suficienta atentie cat sa ma plimbe odata cu bicicleta in jurul blocului; primele gesturi rebele in razboiul meu cu lumea care-mi impune un standard pe care eu nu voiam sa-l accept; primele versuri stangace, dedicate la inceput mamei, tarii, „conducatorului iubit” 🙂  apoi primaverii, cerului si inimii zburdalnice; primele plecari de acasa, in tabara, si primele senzatii de independenta numai fiindca aveam 5 lei in buzunar… Cred ca e frumoasa viata la 12 ani! Inca nu te mistuie grijile, n-ai angoase, n-ai mari framantari, inca esti ocrotit, indrumat, inca nu ti-ai luat zborul pe cont propriu si cu pericolul de a da cu capul in stalp. Of, de ce ne erau bloguri pe vremea celor 12 ani ai mei! Erau jurnale secrete, biletele si scrisori confidentiale, erau „caietele de amintiri” 🙂 …

Daca vreti sa va amintiti cum e viata la 12 ani si daca vreti sa incurajati (si sfatuiti!) un copil care prefera sa scrie pe blog in loc sa asculte manele si care viseaza in versuri in loc sa rasfoiasa jurnale de moda, poftiti pe la Alexandra.

Mai cunoasteti alti copii care au blog? Hai sa-i popularizam! Ca maine-poimaine ne paste artroza, ne intepenesc degetele (si neuronii!) si sa stim cui predam stafeta.

zbor

Farame de suflet

Standard

Ma pregateam sa-mi continui povestile pragheze, ma uitam pe fotografii sa-mi improspatez amintirile. Dar , intre timp, mi-a atras atentia un articol al Vienelei in care se intreba -si ne intreba!- care este articolul de suflet pe care l-am scris. Grea intrebare, nu m-am gandit niciodata la asta. Pun suflet in tot ce scriu, chiar si in injuraturile cu naduf cand ceva ma supara sau ma indigneaza, chiar si in rimele schioape insailate in miez de noapte intre doua aterizari de berze.

Cand scrii, cuvintele nu-s doar simple cuvinte, sunt ferestre spre suflet, zambete sau lacrimi. Cand scrii, nu doar insiri litere; brodezi vise, depeni amintiri, legi punti intre oameni. Daca nu scrii cu inima ti-s degetele betege si cuvintele seci. Cand citesti, nu doar silabisesti un text, ci ridici ceata dupa un gand, vezi un curcubeu sau asculti cum se tanguie un fir de iarba calcat in picioare. Cand scrii cu sufletul si citesti cu sufleul lumea devine mai buna, mai curata si mai increzatoare in viitor. Alfel… sunt doar litere.

M-am uitat putin la textele vechi, mi-am cautat sufletul in ele. E ca un caleidoscop, farame lucitoare ce-si schimba forma si culoarea dupa cum le mangaie lumina; acum imi par foarte importante, vitale chiar, acum mi se par banale si de nebagat in seama. Banala sau glorioasa, e viata mea si nu mi-e rusine de ce am trait. Daca as fi meritat mai mult, daca am fost pedepsita prea putin sau daca am trecut prea superficiala prin viata, voi vedea in ziua in care voi trage linie si voi aduna. Sau vor aduna altii umplandu-mi rabojul…

Unde e o farama din sufletul meu? images

Aici!

Si aici!

Si aici!

Si aici!…

Si in fiecare cuvant pe care il astern in fata voastra. Sufletul vostru unde e?

A tunat si i-a adunat

Standard

Noapte alba. Garda linistita. Luna plina. Inspiratie…ioc.

daffy_duck-prosti-las_vegas-citateMa mananca degetele sa scriu dar neuronii refuza sa insaileze o idee coerenta. Asa ca apelez la planul be), adica fac putina arheologie prin sertarele blogului.  Am stiut intotdeauna ca nu-s la lecturi obligatorii pentru toti aspirantii la Academie dar nu incetez sa ma minunez ce fauna ciudata imi intra prin ograda. Multi nebuni naviga pe net si multi sar gardul la mine. Oi avea eu gardul mai colorat? O fi pus cineva un afis cu „depanam creiere defecte”?…

Ete ce-am gasit la ultimele cautari:

ce tratament este pentru gadilat in gat. Stiu si eu, poate un scarpinat cu peria de wc sau cu cea pentru spalat sticle ,daca aveti un gat mai gingas?!….

inmormantarea lu fresu din balcesti valcea. Ma scuzati, n-am avut invitatie, am ratat evenimentu’!Da’ de care fresh era, de portocale?

pacalesti baietii cu zeama de lamaie ca esti virgina. Sa mor eu, am trait degeaba, ca p-asta n-o stiam!Adica daca le dai sa bea zeama de lamaie se matolesc asa de tare ca nu mai stiu ce numar de ordine au avut si traiesc cu impresia ca-s „number one”? Misto!

harley zaibar. Pe zaibar il cunosc, cu harley n-am avut de-a face. Cautati in alta parte…

dumnezeu si o camera goala in care se afla o minge. Profund, dom’le, profund. Asa de profund ca n-am inteles nimic.Poate ca dumnezeu e la vestiare si se pregateste sa intre cu mingea in teren?

se pot angaja oamenii care aud cu o singura ureche? Pai daca se poate angaja el, acul, care are o singura ureche din nascare de ce n-ar putea si un om? Uite, la STS, la interceptari cred ca-i suficienta o singura ureche…

a murit sase cai frumosi. Toti sase odata? Asta-i genocid, nenica…Sau asa il chema pe seful de trib, Sase-Cai-Frumosi?

cuvinte cu ficat. Pateu, drob, ciroza…

-merge pantalonii de trening cu cizme cu tinte? Botezatule, tu ce zici, merge?Eu zic ca merge, dar numai la frac!Si cu tinte de darts!

sunt o fata frumusica si la cur. Ma scuzati, asa se lauda fata asta.Probabil ca n-are hemoroizi, cum nici pe creier nu pare sa aiba vreo denivelare…

vizualizare vieti anterioare. Bai, pentru citit in globul de cristal am tarif separat, da?Ca trebuie sa mananca si gura mea o shaorma!

vantul in limbaj medical. Ca numai de basini te intereseaza, de-un taifun sau uragan, nu!Flatulentule!

-tiuit in urechi de la fistic. N-are, bre, fisticul nici o vina, si-o fi facut vreun greiere cuibar acolo, ca eu mananc tone de inghetata de fistic si nu-mi tiuie nimic! Ei, putin intr-o ureche sunt si eu, da’ nu cred sa fie implicat fisticul in treaba asta…

Cam astea sunt perlele din ultima vreme. Asa-i ca toti intelectualii vin la voi si mie mi i-ati lasat numai pe „eminentii” astia? Sa va creasca voua IQ-ul si mie traficul! 🙂poza-amuzanta-poze-amuzante-pisica-dezamagita

Voua!

Standard

Vorba buna nu strica dintii.

Ete ca se facu joi si trebuie sa ma tin de multumiri!Daca stiam ca-i asa complicat cu multumirile astea o lasam balta de la inceput. Sunt abia la a treia editie si deja sunt in pana de idei. Nu ca n-as gasi cui sa-i dau un „saru-mana”sau sa-i zic un mersi ca sa dovedesc ca as putea fi si francofona daca n-as fi asa inversunata impotriva ideii de latinitate. As putea sa-i multumesc lui Columb ca mi-a adus cafeaua, lui Edison ca m-a scutit de opait sau lumanare sau nemtilor care ni l-au dat pe Carol I, ultimul sef de stat care a facut ceva bun pentru tarisoara asta.

As putea multumii si firmei de salubrizare care imi ia saptamanal gunoiul de la poarta sau baiatului de la pizzerie care face cea mai buna pizza din oras dar cum pentru astea platesc cred ca nu mai e nevoie de multumiri…

Sau mi-as putea indrepta multumirile catre cei din familie pentru stoicismul de care dau dovada suportandu-ma de atatia ani dar si fata de ei prefer sa ma revansez c-o ciorba de perisoare si o placinta cu branza. Ca cica dragostea trece prin stomac…

Deci cui sa multumesc eu azi pentru ceva bun, placut sufletului si facut dezinteresat? Brusc m-a palit o revelatie (cam in acelasi timp cu o foame dar e trecut de miezul noptii asa ca ma abtin…) Nimeni nu-i mai indreptatit sa primeasca prinosul meu de multumire decat voi, cei care mi-ati daruit din timpul si gandurile voastre, care mi-ati ascultat si jelaniile si dilemele (uneori si trilemele) , m-ati sfatuit cand eram la ananghie, m-ati incurajat sa contiunui cand ma gandeam sa renunt si m-ati facut sa ma simt importanta pentru fiecare minut din viata voastra pe care l-ati risipit pentru mine!

Unii, in real, mi-au zis ca vorbesc cam mult; voi mi-ati zis sa nu tac. Altii m-au facut sa ma incrunt si sa suspin; voi mi-ati spus sa zambesc in continuare.S-au gasit destui sa-mi intoarca spatele; voi m-ati primit langa voi si mi-ati dat un sentiment de mandrie si de apartenenta , ca un blazon de membru al unui grup select. Pentru toate astea va multumesc, dragi cititori ai blogului meu! Chiar si tie, Gheorgica, care azi mi-ai luat la puricat blogul de la inceputuri, lucru pe care eu nu l-am reusit niciodata! :))

multumesc