Arhive pe etichete: Bucuresti

Taranu’ in capitala

Standard

Poatr s-a observat (sau poate nu!) ca am fost cam absenta de pe vesnicele plaiuri ale blogosferei. Asta fiindca nu prea mai am timp: lucrez la program de 8 ore, fac un curs de radiologie si imagistica medicala si trebuie sa invat din mers doua noua specialitati (radiologie si TBC). Asa ca degetelul-tastator a ramas in somaj tehnic…

Despre curs o sa va povestesc altadata, cand oi fi si eu mai lamurita cam cu ce se mananca ; sau in toamna, cand mi-oi lua atestatul. Important e ca nu sunt singura straina total de noua specializare, mai am colege incepatoare si nici n-am temeri mari ca n-o sa pot lua onorabil examenul (asa cum am vazut la asistente care lucreaza de ani de zile in bransa si tot au „morcov”)

Azi o sa va povestesc despre primul pas din aventura bucuresteana, cel de care mi-era cel mai teama: calatoria cu metroul! Ca eu miss mi-s femeie batrana de la tara, pe ulita mea nu-i nici macar asfalt, daramite tunel de metrou.

M-am uitat pe net care e cel mai simplu mijloc de transport care ma poate duce la Spitalul Floreasca fie de la Gara de Nord, fie de la autogara Basarabi. Taxiul l-am exclus din start, sunt totusi bugetara, nu-mi permit sa dau jumate de leafa pe transport. Asa ca m-am decis pentru metrou; care eu cu metroul am mers o singura data prin anii ’80! Deci cum intru si ies eu de la metrou si de unde stiu care-i directia buna de mers? Preventiv am anuntat la serviciu ca, daca luni nu ajung la munca, inseamna ca inca ma mai invart prin tunele si nu gasesc iesirea… 🙂

Si ce fac cand nu stiu raspunsul la o intrebare? Sa renunt era exclus, fifty-fifty nu ma ajuta daca faceam drumul numai pana la jumatate, asa ca am apelat la varianta „suna un prieten”. Adica pe fi-miu, flotant de Bucuresti! Si cand ma aude Copilu’ ce intrebari inteligente pun concluzioneaza ca cel mai simplu e sa ma astepte el si sa ma conduca. Microbuzul direct pleca la o ora prea tarzie, deci a trebuit sa plec cu trenul. Pentru 100 de kilometri amarati a trebuit sa schimb doua trenuri si sa pierd aproape trei ore pe drum (asta presupunand si un trezit la ora 4:30 dimineata!).

In fine, am ajuns in Gara de Nord si m-a asteptat Copilu’ pe peron (ca tot nu mi se mai intamplase chestia asta de vreo suta de ani!).Imi pune o cartela in mana. „Ce fac cu asta?”. „O tii in mana si o bagi unde iti spun eu”. No, bine, asta am priceput, ca miss mi-s isteata.. Da’ cum stiu care-i metroul meu, ca nu vreau sa merg in vizita la IMGB…Imi arata fi-miu cum sa ma orientez pe tabel, cum sa citesc o harta. Plus ca am gura, sunt fiinta cuvantatoare, deci pot si sa intreb!… In fine, vine trenul, ne urcam, ma linistesc ca-i in directia buna si se anunta statiile din timp, deci n-o sa ratez coborarea. Cobor la Stefan cel Mare, aleg o iesire la intamplare, sper sa fie cea buna. O doamna sfioasa ma intreaba: „Stiti cumva in ce parte se merge spre Floreasca?” Ma uit scrutator la ea : „Curs? ” „Da!” „Radiologie?” „Da!” „Bun, atunci incolonati-va dupa mine, ca o nimerim impreuna, tot o sa fim colege!” Si am nimerit!

Amfiteatrul in care ne-am reunit e renovat recent si arata bine (spre deosebire de restul cladirii, care nu mi-a placut din ce am vazut, e prost organizat si semnalizat, totul e pe bajbaite), e situat intre mirosul de tamaie sin capela si cel de mancare din cantina. Am batut matanii (in gand) si am salivat (in gand) si mi-am vazut de curs.Care curs incepe de la nivelul „incepatori”, cica „inapoiati” n-au in schema. Sa va mai spun ca sunt decana de varsta, adica Mama Matusalem a grupei? 🙂

La plecare am luat-o singurica spre Basarabi, am nimerit si peronul corect si iesirea din statie. Pe peron ma abordeaza o tanti mai in varsta si mai de la tara (noi, taranii, ne „mirosim ” intre noi!): „Pentru statia Basarabi de la ce peron trebuie sa iau metroul?” „De aici.” „Multumesc, ca eu nu stiu, nu-s din Bucuresti.” „Nici eu nu stiu, dar nu-i problema daca gresim, trenul merge in circuit asa ca, odata si odata, tot aici ajungem daca nu-i bine.” Ce-am mai incurajat-o, biata femeie! Dar m-a crezut si s-a urcat odata cu mine.

In autogara tocmai plecase microbuzul meu. Urmatorul avea plecarea peste o ora. Dar nea-soferul a fost dragut si m-a lasat sa urc si sa pazesc microbuzul  si am stat singura pana aproape de ora de plecare, cand s-au mai urcat vreo 4 pasageri. Nici n-am plecat bine din autogara cand am simtit cum ma impunge cineva prin tabla masinii; o duducuta a venit de pe un refugiu si, vazand ca se ingusteaza banda de mers, s-a gandit ca s-ar putea strecura prin pe langa microbuz. Si uite asa si-au altoit vopselele, si-au spart oglinzile si am mai intarziat vreo 20 de minute pana au facut constatarile si intelegerea amiabila. Pe DN1 ploua dar soferul meu n-a coborat sub suta la ora, a depasit tot ce-i iesea in cale iar la un moment dat a facut o manevra de viraj stanga si redresare brusca de am crezut ca sigur ne rasturnam. Asa am descoperit si ce reflexe de supravietuire bune am, intr-o secunda mi-am tras picioarele de sub scaunul din fata sa nu mi le rupa la impact, mi-am tras gluga pe cap si m-am pozitionat lateral, cat sa nu dau cu capul in geam sau sa ma umplu de cioburi pe fata!

In fine, am ajuns cu bine acasa. Ca impresie: metroul bucurestean n-are nimic comun cu „trenul galben fara cai” , e mizerabil, deprimant si prost semnalizat, m-am simtit ca o cartita naroada care a nimerit intr-o galerie de hazna dezafectata. Si o alta constatare: cum se deosebesc bucurestenii navetisti de provincialii aflati in tranzit! Primii sunt cablati, adica tuturor le ies cabluri din urechi!Nici nu stiam ca exista atatea culori de casti, zau. Asa ca data viitoare, ca sa nu miros a prost o sa-mi atarn si eu fire din urechi; doar ca nu m-am hotarat daca sa umblu cu stetoscopul „urecheat” sau sa-mi indes niste fire de-alea groase si matasoase de martisor, sa fie si ceva cu rosu, antideochi!…

img

Un weekend plin

Standard

Dragii mei,

Aflati despre mine ca sunt bine, sanatoasa, intacta corporal, nealtercata de jandarmi, ceea ce va doresc si voua. M-am intors cu bine de la miting dar prea obosita ca sa mai postez aseara. Daca cumva s-au strans ceva bani in contul pentru eliberarea pe cautiune puteti sa dati o fuga cu ei pana la mine. Ca e Festivalul Tuicii si gasim pe cei sa-i cheltuim investim.

Nici nu stiu de ce sa va povestesc, de miting sau de festival? Ca de Sambata Mortilor nu ma pricep.

medici-2Hai sa zic repede de miting! Am plecat din Ploiesti pe la ora 9, un autocar de la Sanitas si unul de la medici. Ca lumea buna nu se amesteca cu prostimea. Am tot vazut la stiri ca medicii au iesit in strada dar n-a precizat nimeni ca medicii erau probabi 1% din manifestanti. Oricum e de laudat faptul ca e prima manifestatie comuna a tuturor categoriilor profesionale din sanatate. Pe la 11 eram in fata guvernului. S-a ales prost ziua de sambata (tot datorita medicilor care au zis ca ei sunt prea ocupati in cursul saptamanii) si a fost aiurea sa te duci sa strigi in usa cuiva care nu era acasa. Initial am crezut ca nu suntem prea multi, eram sceptica in privinta celor 5000 de participanti anunatati dar abia cand ne-am incolonat si am sesizat ca din mijlocul coloanei, de unde ma aflam eu, nu se vede nici unul din capete am realizat ca am fost destui. Organizatorii ne-au chemat sa ne dea steaguri. Eu am intrebat unde se dau mitraliere, sa stiu la ce coada ma asez…Dar zau ca erau utile si steagurile alea, puneai de-o ciomageala zdravana. Chiar ma mir cum ne-au permis sa avem ditamai ciomegele. Romanul e inventiv, cum ii pui ceva in mana cum ii gaseste o utilitate. Cand ne-am dat seama ce rezonanta buna are lemnul de brad am inceput sa batem ritmic cu betele in asfalt si cam asa ne-am acompaniat tot drumul.Acum asteptam ca edilii capitalei sa ne puna noua in carca gropile de pe bulevarde…

N-am mai fost demult in Bucuresti (de la ultimul miting, defapt!)  ca nu m-au chemat nici la Guvern sa-i ajut sa faca ordine in tara nici la televiziuni sa dau interviuri, nici la Cotroceni la o bere cu lamaie. Jegos oras Bucurestiul asta! Sa ma ierte bucurestenii ca le jignesc urbea dar Valeniul meu e de 100 de ori mai curat si mai civilizat. Pe Calea Victoriei nu mai trecusem taare demult si am fost socata de contrastul dintre fatade moderne de sticla si ruine de pe care cadea tencuiala. Oribila capitala europeana, zau!

De la balcoane ne-au facut cu mana si ne-au aplaudat cateva babute. O clipa am crezut ca sunt in Valea Regilor ca numai mumii am vazut. 🙂

Ce s-o mai lungesc! Una peste alta mie mi s-a parut cel mai civilizat si frumos mars din ultima vreme.Poate sunt eu subiectiva… Am toata admiratia pentru colegii veniti de departe, pentru cei din Suceava care au mers toata noaptea, pentru cei din Bihor si Salaj care au facut popas si au innoptat pe Valea Oltului si care s-au chinuit astfel trei zile de drum numai ca sa fie alaturi de noi. Si mi-e rusine de colegii mei care n-au putut sacrifica cateva ore si sa faca o deplasare de 100 de kilometrii. Vrem solidaritate numai la drepturi, la obligatii nu stim cum sa ne fofilam. Au fost spitale (printre care si al meu) care n-au avut decat unul sau doi reprezentanti. Ce sa mai zic de bucuresteni care nu trebuiau sa faca decat minimul efort de a marsalui 2-3 ore…Asta e, mai adaug o deceptie la colectie si o fotografie caricaturala a societatii in care traiesc!

224x145 Azi am fost sa bifez in agenda si participarea la Festivalul Tuicii, evenimentul monden al anului la Valenii de Munte. E a treia zi, ultima, asa ca m-am dus la spartul targului cum s-ar zice. Aveam pe lista sa iau kurtos-colac. Luat! Papucei de casa imblaniti. Luat! Pietre semipretioase. Nu luat ca nu placut si colectia de acasa e si asa destul de mare! Pastrama de oaie, muschiulet afumat, branza telemea. Nu erau pe lista dar luat! Asa ca in timp ce eu scriu aici in gradina sfaraie gratarul si abia astept sa fiu chemata la masa (desi la cat am degustat prin targ sunt deja cam satula). Era si tuica, muuulta tuica dar asta nu-i specialitatea mea, nu-mi permit sa-mi dau cu parerea. Poate s-o organiza vreodata si Festivalul Berii cu Lamaie si atunci o sa-mi arat competenta! 🙂

Acu. ca am facut si rezumatul weekendului, va las cu bine ca-mi ploua in gura de mirosuri si nu vreau sa salivez pe tastatura. Ce naspa e la Bucuresti! Ce misto e la Valenii de Munte! 🙂

Duios , vanataia trecea

Standard

Se duse naibii concediul meu! Seduse si abandonate leneveli fara grija ceasului desteptator… Conform zicalei ca daca ceva poate merge prost sigur va merge prost a trebuit sa incep munca mai devreme cu 5 zile. N-ar fi o tragedie si nici o noutate ca nu-i prima data cand mi se dau planurile peste cap dar eram eu setata pe gandul ca doua saptamani numai sed, nici macar nu cuget. Na, ca mi s-a risipit feng shuiu’!

Pe la serviciu nu s-a schimbat mai nimic, toate-s cum le-am lasat, mi-am reluat stresul si nervii de la prima ora ca sa-mi intru in atmosfera.

Cele-mai-amuzante-si-inedite-revendicari-de-pe-pancartele-protestatarilor----b-Fotoreportaj-Ziare-com--b-Fiind cu inspiratia la cote sub nivelul marii n-am cu ce sa va impresionez. Poate cu anuntul ca maine merg la miting, la Bucuresti. Tocmai maine, cand in urbea mea e in plina desfasurare Festivalul Tuicii! Asta e, toata lumea buna merge la concerte, mici si tiribombe, trebuie sa fie si un fraier care sa militeze pentru drepturile oamenilor! Despre festival o sa va povestesc dupa ce se va incheia; sper sa ajung si eu macar la sparul targului cat sa-mi iau un kurtos-colac, niste pietre si niste papucei imblaniti. Ca asta mi-e programul in fiecare an.

Despre miting sper sa scriu maine, daca ma intorc cu bine acasa. Ca din duba jandarmeriei scriu greu, se zgaltaie prea tare… Daca ma gandesc bine uite ca nu m-am plimbat niciodata cu duba! Ei, cu jandarmii m-am mai plimbat, nu prea au simtul umorului. Mai degraba al omorului… Si mie imi place piperul dar in mancare, nu in ochi!

2012_01_19_mesaje_si_pancarte_de_la_miting_13Deja mi-am pregatit echipamentul de mars; geaca cu gluga imblanita ca sa amortizeze cucuiele, ghete fara toc, aceleasi sosete incaltate azi si nedescaltate (pai ce, numai ei cu gaze toxice!), inele cu pietre maaari si care penetreaza smaltul dintilor mai bine decat Colgateu’, cotiere si genuchiere, esarfa de camuflaj sau de imobilizat entorse, geanta voluminoasa tip bumerang, unghiile frumos ascutite, fluier, talanga, repertoriu…

Daca in urmatoarele doua zile nu postez nimic rog sa faceti o cheta pe modelul „dati un leu ca mi-e valeu” si sa ma scoateti pe cautiune. Sau macar sa-mi aduceti niste arahide-n ciocolata la arest ca-mi scade glicemia. Si niste frunze de varza ca, cica, fac bine la vanatai.Data trecuta n-au facut, am umblat dungata vreo 10 zile… 🙂

Pa, va las, ma duc sa vizionez niste filme cu Cichi Cean ca trebuie sa mai exersez niste lovituri. Daca tot incasez, macar sa incasez cu gratie…