Arhive pe etichete: cafea

Oribila revelatie

Standard

Of, amar pe sufletu’ meu! Inc-o zi fara cafea acasa, inc-o noapte fara net la munca! Asa ca m-am „torturat” cu niste lecturi grele despre cathari, albigenzi si gnostici, cu backingvocal asigurat de un Omulet Michelin de vreo patru kile jumate care a facut ce-a vrut el din timpanele mele. Asa-mi trebuie, daca n-am si eu in poseta o integrama, o revista glossy, ceva…

Si mai am o durere pe inima. Nu, nu-i extrasistola, nici preinfarct, e doar socul descoperirii. Traiesti o viata intreaga langa un om, zici ca ti-a pus Dumnezeu mana-n cap cu asa barbat bland si milos, care da mancare la pasarele, duce in brate motanul avariat cu pana pe stanga-spate, pune scarite de lemn trandafirilor agatatori sa nu se rupa si nu da niciodata cu pietre dupa cainii maidanezi care trec prin gradina. Si aflii deodata ca are o latura ascunsa, violenta: bate femeile! Si nu accidental, ci sistematic si cu satisfactie, ba chiar straduindu-se din plin sa nu rateze vreo lovitura.

Da, lumee, asta am patit eu: sotul meu si-a luat obiceiul sa bata zilnic femeile la… Candy Crush! Dupa ce isi citestecandy-crush corespondenta intra repede pe facebook si se ia la bataie pentru un loc pe podium cu cele cateva doamne din lista de prieteni.Noroc ca-si pierde repede alea cateva vieti alocate zilnic, ca altfel tot intr-o batalie ar tine-o.  Ca le bate nu m-ar deranja asa de tare, ma doare ca nu ma lasa pe mine sa le bat! De, daca n-am cont de facebook, ma uit cu jind la batutele altora!…

Asa ca n-am incotro, intru pe conturile mele de jocuri si impusc si eu ce pot, sa ma racoresc. Trebuie sa fie si cineva dur in familie, nu putem toti sa ne jucam cu_caramele…

 

1382261_10153278977360284_244446272_nTrebuie sa ma intorc rapid la ceasca de cafea, altfel cine stie ce naravuri prosate mai capat. Daca ma apuc, Doamne fereste, de curatenie in camara? Sau de tricotat cipici?…

O scumpete de cafea!

Standard

Ceas tarziu in noapte. Pana in zori mai e ceva vreme, asa ca sorb o cafea, sa nu ma molesesc. Buuuna licoare, cafeaua asta! Aromata, dulcica, nu prea tare sa nu mi-o ia inima la galop, fierbinte. Buna rau, ce mai! Stiti voi vreo licoare mai buna?

Si mi-am amintit de o cafea deosebita pe care am baut-o in urma cu ceva ani. De ce deosebita? Pai stati sa va spun. Din ce am mai citit prin gazete se pare ca cea mai scumpa cafea e una „reciclata” de niste maimute. Da, adica maimutele inghit boabe de cafea, le trec prin tractul digestiv, unde se combina cu toate cele, ce-or fi producand matzele maimutelor, apoi le elimina intregi. Si vin oamenii, aleg boabele din kkt  materiile excretate, le prajesc si fierb o cafea deosebita. Deosebita si ca aroma si ca pret. No, cica asta e cea mai scumpa cafea! Eroare!

Cea mai scumpa cafea e una bauta de mine pe cand inca locuiam la malul marii. Sa va povestesc…

Seara ploioasa, termin programul la ora 19. Sotul se gandeste sa vina sa ma ia de la serviciu cu masina, sa nu iau apa la galosi. Doar ca Joitica, mandretea noastra de Dacie era cam bolnavioara, tusea convulsiv pe motiv de toba  de esapament sparta. Dar sotul s-a gandit sa evite centrul orasului si a venit roata, pe varianta, pana la spital. Si tot pe ocolite ne-am dus acasa, sa nu tulburam linistea zonei centrale. Si nici a Politiei, aflate chiar in centru!

Parcam in fata blocului si, cand sa ne dam jos, imi aduc aminte ca nu mai avem nici un strop de cafea in casa. Sa incepi o noua zi fara cafea  e mai de netolerat decat o zi cu eclipsa totala de soare; sau ca o noapte polara, de-aia de jumate de an. Ce sa facem, sa pornim pe jos pana la primul magazin deschis non-stop (pe vremea aceea se cam inchideau toate pravaliile la ora sapte seara)? N-ar fi stricat o plimbare, dar cam ploua. Asa ca decidem sa mergem cu masina. Care era Dacie dar huruia ca un tanc fara revizie tehnica! Si ca sa nu mai ocolim, o luam prin centru, spre cel mai apropiat magazin (care era cam langa spital, adica de unde tocmai venisem). Aia de la Formula 1 ar fi murit de ciuda vazandu-ne, erau mici copii pe langa viteza dar mai ales zgomotul ce ne-a dus la magazin. Oprim, intram in pravalie, luam repede o cafea , iesim si… nenea politistul (ala de care v-am mai vorbit mai deunezi) tocmai ne punea procesul verbal de amenda in parbriz! Cred ca avea formularele gata completata, ca altfel nu-mi explic cum naiba de i-a luat lui mai putin timp sa scrie decat ne-a luat noua sa platim o cafea. Ce sa te certi, omul amenda constiincios pe toata lumea, cred ca trei hectare de padure s-au taiat pentru cata hartie a consumat pe amenzi…

Plini de nervi si de ciuda plecam spre casa. Asta e, pierzi, castigi, negustor te numesti! Vrei cafea la mic dejun,nu te uiti la bani, dai si cat nu face! Si, de nervi, ne intoarcem tot prin centru. Asa cotorogeala cred ca numai la lansarea de navete spatiale mai poti sa auzi. Sau la vreo demolare de zgarie-nori. 🙂 Nici nu depasim bine sediul Politiei ca un „om al legii” ne face semn sa tragem pe dreapta. Mai exact cu o mana ne face noua semn, cu cealalta isi acopera urechea. Saracu’, o fi avut otita cand a fost mic!…”V-am vazut si cand v-ati dus si nu puteam sa nu va opresc, ca ati sculat si mortii din cimitir si ati gonit si toti calcanii din Marea Neagra!” Si? Mie si-asa nu-mi plac calcanii si daca goneam si guvizii era si mai bine… E, n-a fost bine, ca ne-a fript si politistul asta o amenda!

cine-mai-vrea-cafea-d_5300a97715ef23Am ajuns acasa cu o punga de cafea in plus si o jumatate de salariu in minus. Da’ cine a pus a doua zi in ibric cea mai scumpa cafea din lume? Si asta cu contributia politiei rutiere, nu a unei maimute oarecare! Tot e bine ca politistii n-au dorit sa ne recicleze ei boabele de cafea pentru sporirea valorii… 🙂

Sfaturi utile pentru pensionari neindemanatici

Standard

Cineva, „nu spui cine, persoana importanta”, tocmai a iesit din campul muncii. Nu ca ar fi iesit la trotuar sau pe carosabil ci ca s-a pensionat. Sau, ca sa-i reproduc expresia, s-a culcat activ si s-a sculat pasiv. De, odata cu varsta omu’ isi mai schimba orientarea! Adica mai incepe sa uite drumul spre serviciu si marele pavoaz…

Ca tanarul pensionar a ratat sansa de a deveni amiral sau seful fortelor navale n-ar fi chiar o nenorocire. Pentru mine zic, ca mai am un fin si-un fin de fin in sistem si poate am si eu sansa sa ma cheme vreunul vreodata la tribuna oficiala de Ziua Marinei. Ca de vizite pe portavioane sau submarine nu poate fi vorba…

Stau si ma gandesc ce-o face proaspatul asistat social (ca parca asa erau catalogati si pensionarii de catre vechiul guvern) cand s-o vedea el singurel acasa. Ca doamna sa e inca trufanda, mai ramane  in sistem, mai sta drepti cand se ridica drapelul (of, cum muncim noi, doamnele, sa dam o paine bietilor pensionari!). Si mi-l inchipui cum se invarte ca un koi intr-un bazin minuscul(koi-ul e pestele ala rosu japonez, da? ca eu nu vorbesc urat, se stie. Si daca voiam sa zic urat ziceam stiintific, adica testicul, ca mai stim si noi ceva anatomie…) Si cum moare el de dorul unei cafele fiindca nu stie sa-si faca. Puteau si astia sa-i dea ordonanta sau aghiotant macar acum, la pensie, ca inainte se gasea vreun subaltern sa-i faca sefului o cafea…

Tocmai la capitolul cafea sunt si eu dupa o zi agitata. Ca sa fac si o fapta buna nu numai o cafea buna zic sa-i dau omului reteta, sa nu bajbaie nauc prin bucatarie pana da buzna la dozatorul de peste drum.

toti-avem-o-moaca-trista-fara-cafea_6c8376ae652b21

Nasule, ia de scrie:

-se aprinde aragazul. Aragazul e chestia aia cu patru ochiuri si cinci butoane, vezi sa nu dai drumul gazului in cuptor si sa stai cu chibritele pe deasupra! Mai indicat ar fi sa ai si un extinctor la indemana ca sa nu-ti aduni perdelel din blocul de vizavi…

-se masoara o ceasca cu apa si se toarna in ibric. Ibricul e chestia aia cu coada, nu, nu aia, ca aia e matura, in care mai fierbeai matale tuica.

-se masoara doua ligurite de cafea macinata. Poti si nemacinata da’ nu cred ca o sa-ti placa sa spargi boabele in dinti.Si cred ca fac rau si la hemoroizi…

-se pune cafeaua in ibricul cu apa.

-se amesteca in sensul acelor de ceasornic si se spune o incantatie. Incantatia nu trebuie sa includa sfinti, morti, guri sau alte parti anatomice. In timp ce mesteci poti sa-ti oglindesti seninii ochi albastri si rarele bucle blnde in licoarea cea neagra; daca nu-ti place ce vezi e din cauza ca faci valuri mestecand prea energic, mai redu viteza.

-teoretic pui si o lingurita cu zahar. Practic pui o lingurita de zahar fara zahar, ca nu-ti permite gliceamia. Ca premiu de consolare poti arunca in scarba o tableta de zaharina la final dar parca-ti sta mai bine cand te scuturi de amareala cafelei-natur, fara indulcitor.Zici si matale ca te trec fiori de satisfactie…

-cand cafeaua a dat in clocot ai trei variante: a) sa te repezi sa iei ibricul de pe aragaz si sa te arzi la maini si astfel sa-i dovedesti doamnei ce harnic ai fost si sa-i spui „pupa aici sa treaca!”, b) sa dai cafeaua in foc pe aragaz fiindca n-ai reflexe bune si s-o aduni cu spalatorul de vase , care-i va da o aroma inedita si c) sa opresti imediat focul, sa iei tacticos ibricul cu un servet si sa versi cafeaua intr-o ceasca. Daca versi ceasca te intorci la punctul b) cu acelasi spalator adunand cafeaua de pe gresie!

-daca ai ajuns cu bine pana aici fara sa te oparesti, fara sa dai foc la casa si fara sa cheme vecinii politia pentru tulburarea linistii publice si limbaj licentios deja ai facut mari progrese. Si daca-ti iese de trei ori la rand figura promit sa beau si eu o cafea facuta de tine. Ca, pana la urma, c-o moarte toti suntem datori, vorba poetului. 🙂

-daca sirul evenimentelor s-a intrerupt brusc pe parcursul desfasurarii sau spalatorul aflat la indemana a fost folosit anterior la degresarea tigaii de peste si nu-ti place cafeaua cu aroma de usturoi da o fuga la cafeneaua din colt sau vezi daca livreaza la domiciliu. Sau mai las-o naibii de cafea ca te nervozeaza si vad ca deja tropai naravas din picior! Zii, mai vin la Mangalia sau e mai intelept sa pastrez distanta? :))

Saru’ mana, Nashule, sa fii sanatos si sa te bucuri de pensie! Si sa-ti fie cat mai lunga! Pensiaaa, bre! Si daca nu te descurci singur venim noi sa ti-o mai ajustam! Pensiaaa, bre! Oricum luna asta e ca si retezata de la radacina. Pensiaaa, bre!  👿

Bucurie ieftina

Standard

Se deschisese in oras o terasa noua. Pentru standardele unui orasel mic parea ok., nici bodega ordinara, nici cu pretentii de Bamboo. Si m-am dus si eu cu prietena venita in vizita ca ea pe litoral e invatata mai cu localuri de fitze, nu puteam s-o duc la mine pe ulita, „La doi catari” sau la „Spatiale”, unde beau boschetarii pana se fac extraterestrii.

xxPOZE-TERASE-072Ce puteau sa consume doua doamne la o terasa, ziua in amiaza mare? O cafea si un suc, nu era sa incepem sa ciocnim tzoiuri cu tzuica , sa ne facem pofta de mancare si sa radem pe urma ca toantele ca ce bine ne intelegem noi cu atractia gravitationala care nu ne mai lasa sa ne ridicam de pe scaune!

Mai tarziu, spunand noi pe unde am haladuit circulat toata ziua, cineva ne intreaba : si cat e o cafea acolo? Cat naiba putea sa fie o cafea la Valenii de Munte? Cinci lei, zic si cam tot atata sucul. Si interlocutorul sare ars: zece lei o posirca de suc si o amarata de cafea? pai de banii astia imi luam acasa o sticla de 2 litrii si o punga de cafea!!

N-am avut ce replica sa-i dau. Poate ca uneori 10 lei sunt importanti, sunt banii de paine  pe o saptamana, o cafea bauta in oras e un moft inutil. Dar oare nu trebuie sa mai iesim in lume, nu mai putem savura o cafea „socializata” decat daca e fiarta in ibricul propriu? E saracia un motiv de a renuta la orice placere?

Nu in fiecare zi te intalnesti cu prietenii in oras. Dar atunci cand o faci nu e normal sa traiesti bucuria la maxim? Poate ca e frumos si sa depeni amintiri de o banca in parc si sa iti astamperi setea de la tasnitoare dar nu e mai placut la o terasa, cu o bere sau un suc in fata? Nici o bucurie de cinci lei nu ne mai permitem? In loc de o cafea vom cumpara 2 kilograme de cartofi sau o sticla de iaurt. Vom fi mai fericiti? Vom fi mai instariti?…

Si sufletul are nevoie de hrana. O bucurie mica face uneori mai mult decat o masa imbelsugata. Parerea mea!…

Ziua buna de dimineata se cunoaste

Standard

Sunt o persoana cu tabieturi. E o dovada de conservatorism sau de senectute?Sau o dovada ca stra-bunica a fost maimuta si nu pot scapa de gesturi si imitari stereotipe?

Dimineata ma scol dupa un anumit ritual.Daca trebuie sa plec la serviciu ma dau jos din pat intotdeauna inainte sa sune desteptatorul. Atunci sunt desteapta  cu noaptea in cap, nu pot dormi de grija . De parca as fi vreun pilot de vehicul spatial si rateaza NASA decolarea din cauza mea!

Dar daca n-am nici un program prea matinal imi place sa lenevesc, sa ma trezesc in etape. Mai intai deschid un ochi si vad ca e lumina. Daca e prea multa lumina ma uit si la ceas, sa nu ratez cumva masa de pranz, daca nu e, ma intorc pe partea cealalta si ma bucur ca nu trebuie sa ma dau brusc jos din pat. Ca doar nu-s pompier!… Apoi astept sa se scoale Sotu’. Cu el n-am treaba, ci cu spatiul ramas liber. Ca trebuie sa ma intind pe diagonala patului, sa ma lafai ca un popor migrator expansionist bucuros de cuceririle sale. Mai nasol e cand Sotu’ se intoarce de la baie si isi revendica locul sa mai traga o repriza de somn. Atunci sunt mai afectata ca Marea Britanie cand a trebuit sa recunoasca independenta Indiei si sa piarda coloniile…

Asezarea mea pe diagonala are o logica dar abia acum mi-am dat seama de asta. Credeam ca e doar un gest reflex dar nu, subconstientul meu e mai destept decat constientul! Cand imi intind picioarele imi pun talpile pe tablia rece a patului. Logic, se produce o vasoconstrictie periferica ce impinge sangele spre zonele centrale si cealalta extremitate a corpului, adica spre creier. Si astfel imi irig eu creierii dimineata luand in stapanire teritoriul de asternut ce nu-mi apartine.Deci e pentru o cauza nobila, nu e doar expansiune din calcul meschin!:))

Apoi fac putin balet ca de „Lacul lebedelor”, adica dau numai din brate sa-mi dezmortesc articulatiile. Cand nu se mai aude nici un scartait pot sa ma dau jos din pat bajbaind dupa papuci. Atunci talpile intra in contact cu blanita moale si calduroasa, sangele schimba brusc sensul de irigare si in creierii mei se face iar noapte. Am doua alternative:ori sa ma culc la loc considerand ca inca nu sunt pregatita sa-mi mentin echilibrul si sa gandesc logic, ori sa ma duc spre baie ca o salupa in deriva si sa esuez in fata chiuvetei. De obicei aleg a doua varianta , cu bombanelile de rigoare…

cafea de dimineataSpalata pe dinti, usor stropita pe ochi cat sa nu-mi inec toate visele de peste noapte, pieptanata cat sa nu sperii motanul si imbracata cat sa nu fiu acuzata de comportament indecent ma indrept spre bucatarie. Abia acum urmeaza adevarata trezire. Nea Columb, sa-ti dea Dumnezeu  o loja in rai ca daca nu aduceai matale cafea din America nu stiu cum aratau diminetile mele! Ca „mic dejunul campionilor” nu servesc, doar licoare neagra antioxidanta si energizanta!…

Cand am ajuns in fundul cestii deja sunt un om rational, chiar se poate vorbi cu mine. Altfel sunt inabordabila.

Voi, dragilor, cum va incepeti diminetile? Daca aud vreunul ca incepe cu rugaciune si aghiazma sau cu flotari si alergari pe banda il sterg din blogroll.Asa ceva e inadmisibil si ma complexeaza! Dar am senzatia ca o sa-mi ramana blogrollul intact, nu-mi faceti voi mie de-astea…:))

O cafea, va rog!

Standard

Imi plac diminetile cand ma trezesc mai tarziu si ma invaluie aroma de cafea proaspata dinspre bucatarie.La noi ” cafengiul sef” e Sotu’, iar cafeaua facuta de altul e intotdeauna mai buna. Ziua are un inceput mai vesel cu o ceasca de cafea in mana, e un moment de ragaz sa-ti faci planul de bataie, sa-ti amintesti ce ai visat azinoapte si sa-ti pui ordine in idei.Si ideile sunt mai clare prin aburii unei cafele.

Nu stiu daca e un hobby sau un viciu, dar cafeaua a devenit pentru mine pur si simplu o necesitate.Beau cafea de placere, de intretinere in turele grele de noapte si in scop terapeutic pentru durerile de cap de dupa turele de noapte.Beau cafea si ca sa ma energizez si ca sa ma linistesc, desi pare un paradox.

Va mai amintiti vremurile ceausiste si goana dupa o cafea buna, o Alvorada boabe in punga aurie? Asta era culmea rasfatului.Cumparam de la vaporeni, la pretul unei perechi bunicele de pantofi si adesea converteam valoarea unui salariu in cate pachete de cafea as fi putut sa-mi iau intr-o luna, cam 7-8 pachete a 250 de lei.:))) Si nu-mi parea rau de bani, era mica bucurie a vietii cand ne saturam de nechezoale. Cei mai tineri nici nu stiu despre ce vorbesc, au ratat farmecul sublim al nechezolului pe care il sorbeam cu grija sa nu ne ramana si cate un pai printre dinti:))). Deci cafeaua boabe era balsamul sufletesc al acelor vremuri.Si nu exista bucatarie fara o rasnita de cafea, caci toti macinam cafeaua proaspat, sa nu pierdem nimic din aroma.Am si acum o rasnita de cafea, primita cadou la nunta, dar zace aruncata pe un raft, e multa vreme de cand n-a mai vazut bob de cafea.

Acum sunt magazinele pline de sortimente de cafea, arome si tarii diferite, nici nu stii ce sa alegi.Si in orice bucatarie troneaza acum cafetiera sau filtrul de cafea. Si eu beau acum cafea la filtru, dar uneori parca mi-e dor de vremea cand descantam cu lingurita in ibricul cu cafea proaspat macinata, sa se imprastie in toata casa aburul frumos mirositor…

Acest ritual al bautului de cafea n-ar fi deplin daca n-ar avea si recipiente pe masura, adica cescute care mai de care mai colorate, mai sofisticate, mai pretioase, de la cele mici cat un degetar la cele cat halba de bere. Am si eu o dambla, nu suport cestile mici in care abia incap trei linguri de lichid.Pai or vrei sa savurez o cafea, ori vrei sa ma impartasesti? Ca sa stiu daca trebuie sau nu sa ma spovedesc inainte…Ma uit la vitrina mea cu vesela din bucatarie,un dulap mostenit de la bunica, vechi de mai bine de 100 de ani, din lemn de cires si ma minunez si eu ce de cesti s-au adunat acolo, unele seturi complete, altele piese stinghere, fara pereche.Sunt seturi cumparate de mine, primite cadou sau gasite acolo, mostenite  din generatii.Si mai nou am luat obiceiul cumpararii de cani haioase inscriptionate:)).La serviciu am o ceasca cu lingurita atasata in coada, e foarte practica: daca nu ma tine treaza cafeaua, ma trezesc instantaneu cand imi intra lingurita in ochi!Deci e o ceasca de veghe.

Acum m-am mai potolit, nu beau mai mult de 2-3 cafele pe zi, dar in tineretile mele cafeaua era in loc de apa, fara numar.Pa vremea cand faceam vizite la domiciliu ca sa urmaresc sugarii, tot omul te servea cu o cafea, ca altceva n-avea si nu puteam sa refuz pe nimeni, indiferent de calitatea cafelei, deci va dati seama cam ce cantitati industriale consumam.Aveam mai multa energie decat acceleratorul de particule de la Geneva :)).

Si nu pot sa inchei aceasta mica oda inchinata drogului meu de zi cu zi fara sa aduc multumiri publice raposatului Cristofor Columb, care daca nu ratacea drumul spre Indii, nu mai pupam noi azi cafelute, ramaneam la ceaiul de tei(bleahhh!)Multumesc, mai Cristofoare, sa ti se ierte din pacate, ca mare bucurie mi-ai adus!

Va doresc zi buna si o cafea strasnica sa va invioreze, ca va vad cam blegiti:))!