Arhive pe etichete: concediu

Drumuri si drumeti

Standard

Dragi tovarasi, imi fac autocritica si-mi pun cenusa-n cap fiindca iar am absentat nepermis de mult! Dar rog motivarea absentelor pe motiv ca in prima parte a lunii am fost ocupata (prestare de servcii la locul de munca in diverse locatii, ca, de!, am fost un fel de „Ioan fara de tara” sau „bun al intregului popor”pana se redeschide Cernobalia), iar in partea a doua am fost in concediu de odihna. Adica zece zile la Herculane. Liniste, relaxare maxima, vreme superba, bai cu ape sulfuroase, peisaje superbe, istorie, maretie si decadere. A fost de nota 10+!

Dar o sa povestesc pe larg cum a fost, ce merita vazut si ce e bine sa evitati, ca poate e cineva interesat sa viziteze zona. Daca veti merge la Herculane venind mai de departe eu va recomand sa faceti drumul din doua bucati, n-are rost sa fugariti o zi intreaga pe sosele si sa ajungeti obositi spre seara in statiune, ar fi o zi stresanta si pierduta. Noi am facut o escala de o noapte la Horezu, cam la jumatatea drumului. De Horezu n-am mare lucru sa va spun, gasiti date  in orice ghid turistic, nu-i mare lucru de vizitat, poate doar prin imprejurimi, la manastirea Hurezi, la pestera Polovragi, la culele din Valcea … Orasul e mic, nu are alte atractii decat niste centre de olarit (care au devenit foarte comerciale, nu mai au farmrcul pe care il stiam eu de acum 20 de ani, cand puteai sa-ti faci singur o ulcica pe roata olarului!), cel mai mare „bazar” de suveniruri (majoritate chinezesti, desigur!) intins pe ambele trotuare ale soselei ce strabate localitatea iar la intrarea dinspre Ramnicu Valcea e un han, hanul Horezu, unde mancarea e foarte buna, puteti servi masa cu toata increderea.

Nu de oras vreau sa va povestesc, ci de locatia unde am stat peste noapte. Se numeste Andra’s house si e o insula de liniste si verdeata in mijlocul freamatului citadin. Desi e foarte aproape de centru si de drumul european, e inconjurata de brazi si iti da impresia ,iesind pe terasa, ca esti in mijlocul padurii. Atata liniste noaptea m-a impresionat si pe mine, care aud si tropaitul unei furnici pe parchet!

Pensiunea e noua, foarte bine dotata, beneficiaza de tot confortul si e de un bun gust desavarsit, nici un amanunt nu deranjeaza privirea.Camere foarte generoase ca spatiu si dotari, tavan inalt cu grinzi, mobilier robust de lemn, accesorii in culori neutre, pat foarte comod, o baie cocheta si o terasa de unde poti admira coltul de rai si sa uiti ca esti intr-un oras. Ca un fapt divers pe care nu-l pot trece cu privirea (ca doar de-aia am privire carcotasa!) e de remarcat ca e prima data cand am intalnit wc-uri…patrate! 🙂

Curtea e inundata de verdeata dar fiecare poate beneficia de un loc al lui, sa se poata bucura de putina singuratate daca nu vrea sa petreaca timpul in grup; sunt pavilioane, mese si fotolii ascunse printre pomi, sezlonguri , hamace si balansoare pentru toti. Au si gratare si bucatarie pentru oaspeti, cea din livingul central al pensiunii fiind de un farmec aparte, ceva intre clasic si rustic dar cu toate dotarile moderne.

Ei, dar nu locatia m-a impresionat cel mai tare (desi ii dau nota 10 cu felicitari!), ci „locatarii” permanenti: doi caini, unul mic si lipicios si unul urias, fioros in aparente dar mai bland ca o pisica in realitate, un pui de caprioara, Moni, care cred ca nu prea intelege carei specii ii apartine, face rondul odata cu cainii si vaneaza rozatoare ca si pisicile si niste pauni.

Ma gandesc ca n-as putea scrie niciodata la comanda reclame sau recomandari, nici n-as putea denatura adevarul sau macar sa-i pun asa, un fel de sclipici comercial. De-asta nici n-am scris niciodata advertoriale. Dar nu m-a lasat sufletul sa nu laud pensiunea asta, mi s-a parut cinstit s-o recomand si altora, e pacat sa ne se bucure si altii cum m-am bucurat eu de cateva ore de relaxare.Dragilor, daca faceti vreodata popas in zona Horezu, mergeti cu incredere la Andra’s House, n-o sa regretati!

Si ca sa nu para o pledoarie in gol, anexez si „dovezi”, adica niste poze de amator, instantanee din locatie. Faceti abstractie de prezenta mea in unele dintre ele, chiar daca au stirbit farmecul imaginii. 🙂

 

 

Atat pentru azi, ca m-am intins cam mult. Urmeaza episodul urmator: Herculane si imprejurimi.

Liniste si pace va doresc!

Dare de seama . Si de zeama!

Standard

Un timid „salutare, lumee”, tuturor! Ma mai tineti minte? Ma mai primiti sa va zgarai retina cu niste cuvinte adunate intr-o zeama cam necondimentata? Daca da, saru’ mana! Daca nu, sa-ti rupi mana!

De la o vreme imi zic in fiecare zi ca o sa scriu. Si in fiecare zi ma asez la calculator si in loc de scris ma trezesc jucandu-ma joculete handicapate, intr-o spalare de creier autoimpusa. Ce zic eu „spalare”, ca-i prespalare, frecare intensiva, imbalsamare cu Cocolinuri si centrifugare pana ce toate circumvolutiunile raman netede si pufoase, fara urma de scame de idei!

Unii m-au intrebat de sanatate, mi-au spus sa ma intorc cat mai repede si eu, intr-o indolenta de plosnita ghiftuita, nici nu m-am obosit sa le raspund. Asa ca-mi cer umil scuze si ma simt obligata sa fac o scurta dare de seama, inainte de darea de zeama.

Pe scurt, ce-am mai facut in eclipsa de 4 luni:

Imediat dupa Paste soacra mea a fost diagnosticata cu un cancer de pancreas galopant. S-a stins in mai putin de o luna, dupa o crancena suferinta la care am asistat neputinciosi. Parastasul de 40 de zile i l-am facut in aceeasi zi cu cel de un an al socrului meu. Asa ca de acum inainte nu voi mai aduna „perle-n foi de praz”, ci doar ciulini din cimitir. Promit ca voi reveni cu niste postari referitoare la ritualuri si ceremonii funebre din Oltenia, caci n-am intalnit ceva mai tragi-comic si mai absurd decat asta! Atat din Prazilia!

In Cernobalia e liniste deplina. Nu, nu a disparut boala si traumatismul din zona, pur si simplu e santier fiindca se schimba aparatul de radiologie, vom lucra pe unul modern, digital. Dar pana sa ne bucuram de pupitrul de comanda cu aspect de star trek, beneficiem de un concediu „voluntar-obligatoriu”, neavand obiectul muncii. Si ca sa nu ne epuizam toate zilele de concediu legal de odihna pe anul in curs, ni s-a oferit „sansa” de a lucra temporar in alte sectoare, pe unde mai era cineva in concediu si era loc vacant. Ia sa vedem cine ghiceste unde am nimerit eu? Daca ziceti pediatrie, maternitate sau neonatologie, gresiti. La psihiatrie, nene!! Pai unde ma puteam asorta mai bine in peisaj? 🙂 E doar o sedere de scurta durata, am fost sceptica la inceput ca ma voi acomoda, dar am realizat ca e un loc fascinant, gasesti acolo mai multe lectii de viata si povesti decat oriunde . Si promit ca o sa revin cu povesti si de acolo fiindca merita spuse.

In scurtul concediu avut am fost si cateva zile la mare. Pardon, langa mare, fiindca marea n-am vazut-o decat pe geamul masinii, cand am trecut pe soseaua dintre cele doua Eforii! Am stat intr-o comuna langa Mangalia si singura apa pe care am incercat-o n-a fost cea de mare, ci cea de ploaie, in doze zilnice substantiale. Nu-i bai, decat sa stau eu la soare sub umbrela, mai bine sa stea gratarul cu mici si stavrizi…

Cam asta e tot raportul de activitate. Scurt, sec si cuprinzator. In rest, nimic nou de raportat. A, ba da: un ditamai cosul(sa nu-i zic „buboiul” sau Kilimanjaro!) iesit in mijlocul nasului, parca-i farul in mijlocul digului! Da’ bine ca-i pe nas si nu pe frunte, sa-mi fac griji ca ma transform in unicorn! Si bine ca-i un corn, ca daca erau doua ma simteam cam naspa sa mi se puna coarne! Da’ bine ca ar fi fost doua si nu trei, sa ma simt ca tridentul lui Poseidon! Da’ era bine si ca ar fi fost trei si nu patru, sa fiu ca roza vanturilor! Da’ si cu patru era mai bine decat cu cinci, sa arat ca Statula Libertatii sau ca o mina navala! Da’ si cu cinci…. Hoo, ca asa nu mai termin! Concluzia: cat timp e loc de mai rau, inseamna ca e bine! Da’ e bine ca nu-i mai rau, da? 🙂

Simt o nevoie usor egoista de bine; daca nu binele meu personal, macar al altora. Asa ca am o rugaminte: pentru ridicarea moralului va rog frumos sa incercati sa-mi dati fiecare cate o veste buna. Orice, chiar si ca la voi nu ploua, cum se intampla zilnic la mine, de incep sa ma intreb daca nu m-oi fi teleportat din greseala la tropice in sezonul musonilor.

Va pup, mai, lume! Adica va trimit oarece bezele, ca nu ma pot apropia din cauza craterului de pe nas… 🙂

S-o gatat Sovata!

Standard

Lume, am revenit in garnizoana! Dupa doua saptamani de huzur, ma pregatesc sa incep de maine munca. Si ca etapa pregatitoare, sa ma obisnuiesc cu hei-rupu’, azi am cules via. Cum o sa iasa vinul, va anunt cand va fi gata.

Am fost cam lenesa la scris in concediul asta dar m-am gandit ca n-ar fi rau sa spun cateva vorbe despre statiunea Sovata, poate vor fi si altii amatori de o cura balneara si nu stiu ce-i asteapta.

Sincera sa fiu, eu am fost foarte sceptica la plecarea in concediu. Traiam cu impresia ca Sovata e o semi-ruina, ca Herculane, sau e o statiune prafuita, cu nostalgii comuniste, de cand fertilitatea nu mai e la mare cautare; ca doar pentru asta era Sovata renumita, pentru tratamente de fertilitate. Ei bine, nu, nu-i deloc asa!

Am fost foarte placut surprinsa de ce am gasit (asta dupa ce am ajuns in Sovata Bai, adica am trecut de ce inseamna localitatea Sovata, cea cu pretentii de orasel). Trecand pe artera principala, strada Trandafirilor, in drum spre hotelul unde aveam rezervare, am avut o clipa senzatia ca sunt la Karlovy Vary: aceeasi atmosfera de clasic, de elegant, de liniste si armonie, ba chiar cam aceeasi arhitectura. Foarte frumos si foarte curat! Si plin de flori, chiar daca sezonul estival trecuse de multicel.

Impresii pe scurt:

Conditii de cazare bune (mai putin vecinii care mi-au dat fiori la gandul ca voi face auditii de manele si acordeon tot concediul, dar care s-au potolit brusc de a doua zi, cred ca au primit „cartonas galben” de la receptie), curatenie, peisaj minunat si multa liniste. Mancare (cica!) buna, apreciata de toti, dar nu foarte pe gustul meu, compensand insa cu desertul proaspat de la laboratorul propriu de cofetarie.

Tratament exceptional si personal amabil. Chiar daca toti erau vorbitori de maghiara se straduiau sa comunice cat mai corect si politicos cu pacientii si n-am simtit nici o urma de discriminare pentru ca noi nu le vorbeam limba. Ba chiar, stand mai mult la taclale cu asistenta de la proceduri electrice (ca intre colege cam de aceeasi generatie), am descoperit ca au o mentalitate foarte sanatoasa, ca isi indeamna copiii sa invete limba romana cat mai bine, fac chiar cursuri intensive cu ei, in afara scolii, constienti fiind ca ei trebuie pregatiti pentru viata in toata Romania, nu doar sa ramana captivi in asa zisul Tinut Secuiesc.

Am prins Festivalul Dovleacului, un eveniment organizat mai ales pentru bucuria copiilor, care migalesc de zor sa-si etaleze operele de arta, adica dovlecii sculptati, dar care sunt si participanti activi la o multime de spectacole (e drept, in limba maghiara). Toata statiunea s-a umplut de „standuri” (adica baloti de paie) cu dovleci decorati si timp de o saptamana, desi nu-i pazea nimeni, nu s-a miscat o crenguta de la locul ei. Acelasi lucru era valabil pentru boxele si aparatura de sunet din zona de concert, care a ramas nemiscata langa scena, fara nici un fel de lacat , lant sau alt sistem de protectie.

O curiozitate: ati mai intalnit ca un produs simplu sa aiba un pret si acelasi produs, cu orice fel de adaos, sa coste tot atat? Eu n-am mai intalnit pana acum, la Sovata e prima data cand vad ca un langos simplu e 5 lei si acelasi langos cu orice, fie cascaval, branza, usturoi sau ciocolata, costa tot atat. Evident ca nimeni nu cumpara langos simplu! 🙂 Si tot ce se punea deasupra, se punea din belsug.

N-am intalnit decat doi caini fara stapan, foarte prietenosi si dornici de socializare si o singura pisica, foarte aristocrata, planton in usa unei cafenele.

V-am spus ca eu am superstitia de a aduna orice banut gasit pe strada, ca daca nu ma aplec sa-l iau, Dumnezeu zice „aha!, n-ai nevoie de bani sau e prea putin pentru tine?deci nu-ti mai dau deloc!”. Ei bine, in toata Sovata n-am gasit nici o amarata de moneda de 10 bani! Si, zau, chiar am cautat…Ori toata lumea umbla numai cu bancnote (ce-i drept, preturile sunt cam mari , mai mari ca pe litoral in varf de sezon), ori e o chestie preventiva, sa nu faci genuflexiuni cat timp esti la tratament balnear. 🙂

Nu gasesti nici un suvenir original, pretutindeni e oferta doar de…sare. Sare la pachet, la borcanel, la sticluta, la sticloaie, la galetusa, la galeata, ba cred ca se gaseste si la camion! Asa ca am venit cu o papornita de sare, sub diverse forme, pentru tot poporu’!

Poate ar mai fi multe de spus dar cred ca deja devine plictisitor. Asa ca mai spun doar concluzia: mergeti cu toata increderea la Sovata, merita! Eu deja visez la vacanta de la anul; poate prind Festivalul Baloanelor sau pe cel al Sarmalelor. 🙂

La final, oarece poze:

Off, ca nici aici nu scap de berze!!

Un dovleac pe masura mea. Oare, daca-l ating cu bagheta, se transforma in caleasca? Sau macar in decapotabila…

La un schimb de experienta cu o colega autohtona, in fata unei farmacii.  A se observa ca unguroaica e mai bine…dotata!

Iata ce pot face manute dibace!

Coltul betivilor, in fata unui restaurant.

Fa-ti cruce si scuipa-n san, ca vin vampirii! E si o cucuvea, dar nu-i mov.

Baciu’ ungurean e mai ortoman…

Sotu’ la namol. 🙂

Cine-a pus dovleacu-n drum…

Ajutorul social nu se ia degeaba! Nu aduna decat dovlecii deteriorati, restul aranjamentelor sunt mutate pe trotuar.

Mojici au fost, mojici sunt inca

Standard

Pe la ora 4 dimineata am avut o revelatie. Daca pana acum mi-era de neinteles ce l-a indemnat pe milionarul ala american sa faca macel in Las Vegas tragand la intamplare in multime de la balconul camerei de hotel, acum am gasit explicatia: omu’ nu era un asasin in serie, pur si simplu isi cauta prin luneta mitralierei vecinii de camera. Si cum acestia mergeau bezmetic, in zig-zag, n-a putut sa-i nimereasca din prima si au aparut „victime colaterale”. Da, suna sadic dar sunt convinsa ca asa a fost. Daca nu ma credeti, va invit sa-i cunoasteti pe vecinii mei de camera!

In primele zile am un mare like pentru linistea din hotel.Se mai dovedeste odata ca nu-i bine sa zici hop! pana n-ai sarit gardul…

Ieri s-au cazat langa noi doua familii. Sunt de varsta medie, cam la 50 de ani,deci nu niste tineri zgubilitici. Dar nesimtirea n-are varsta iar cei 7 ani de acasa nu se pot recupera in urmatorii 50 daca nu-i ai. Au stat la o masa alaturata la pranz. In linistea salii, unde se aud de obicei doar lingurile zanganind in farfurie, vocile lor rasunau ca tunurile la Plevna. N-am mai numarat de cate ori si-au bagat si si-au scos diverse chestii, am socotit ca gradul de uzura e deja prea mare, se impune o casare (sau castrare!). Si nici toti „manca-ti-as” nu i-am numarat, am tooot tras nadejde ca se satura de atata haleala. Si cand i-am auzit ca nicaieri nu-i mai bine ca aici si ca o sa se distreze foarte bine 21 de zile m-am bucurat enorm.Cum m-am bucurat ca o sa creasca si vanzarile de votca…

Pe la miezul noptii ne pregatim de culcare. Zadarnice pregatiri! Cele doua cupluri cazate unul alaturi si altul vis-a-vis, au decis sa socializeze intens. Asa ca au trantit usile, au tiuit cartelele si s-au intretinut zgomotos pana pe la ora 3. Cand s-a trantit usa de parca ar fi cazut Marele Zid si s-au auzit urarile de noapte buna (unde draqu’ buna, cand era aproape dimineata?), am zis ca urmeaza linistea si odihna. Vise, taica! Ca vecina de dincolo de perete cred ca se gadila rau, altfel nu-mi explic de ce atata chicoteala si ras isteric… Mai ca-mi venea sa-i bat in perete si sa-i recomand sa mai manance ceva, poate nu se saturase la pranz. Dar mi-am amintit ca sunt o doamna, ce plm! (ei, da, la ora aia cred ca devenisem hermafrodita de nervi si de somn!)

De dimineata s-a pus cireasa pe tort(ura): vecinul are si acordeon la el! Stiti ce inseamna un recital matinal la acordeon dupa o noapte alba? Nici sa nu aflati! Las’ c-o sa aflu eu , intens, inca o saptamana cat mai am de stat aici…

Cum nu vii tu, draga Doamne, ca de guler sa mi-i iei,

Sa-i transezi cu iataganul pe mojici si derbedei

Si in doua oale large sa ii pui la foc mocnit

Cu piper si multa sare sa ii fierbi inabusit

Offff, offf, maaai, maiiii…..

 

Ca sa-mi fie bucuria deplina, deasupra s-a cazat Domnul Goe Tropaici, un ciutan care se crede apas la vanatoare de bizoni(si-i alearga cu simt de raspundere, nu le da ragaz de odihna nici lor, nici noua) si care din cinci in cinci minute se da cu_curu’ de podele. Vai de curu’ lui si de creierii mei!

 

In rest e bine la Sovata. Ma pregatesc sa plec in targ, la Festivalul dovleacului. Sa dea Bunul Dumnezeu sa gasesc placinta cu dovleac, nu si mitraliera cu luneta!…

Jurnal de bord(ura)

Standard

Unde-i fata?

De cinci zile-i la Sovata!

 

Cum ma simt?

-ca pe ulita satului, la mine; te saluti cu toata lumea la masa, in lift, pe holuri, chiar daca nu ne-am mai vazut niciodata.

-ca la serviciu; toata lumea umbla mai mult in halate, deci e ca la spital.

-ca in strainatate; marea majoritate e vorbitoare de maghiara, unii chiar nu pricep o boaba romaneste.

-ca acasa; netul merge la fel de prost (dar bine ca merge!) si incepand de azi se aude o tropaiala suspecta de la etajul superior, ori au si astia veverite care dribleaza cu nuci, ori nu scap de Mamare nici aici!

-ca un ocnas; eman sare prin toti porii, probabil ca o sa ma intorc din concediu o muratura bine conservata.

-ca un prizonier in camera de tortura; ba ma curenteaza, ba ma rupe cu bataia la masaj, ma simt fezandata si electrizata.

-satisfacuta!!!Explic, sa nu se interpreteze gresit: au laborator propriu de cofetarie, asa ca desetul e asigurat zilnic; iar Sotu’ e diabetic, deci trebuie sa ma sacrific pentru portie dubla.

Pe scurt, e bine.  Cazare foarte buna, tratament excelent. Iar Sovata m-a surprins placut, nu credeam sa fie o statiune asa de cocheta si bine amenajata. In plus maine incepe Festivalul Dovleacului, abia astept niscaiva placinte traditionale si sa-mi cumpar tartacute, am auzit ca sunt aducatoare de noroc si prosperitate.

Poze? Va pun numai vreo 2-3, reprezentative pentru mine, nu pentru Sovata, ca nu ma plateste nimeni sa-i fac reclama.

 

Azi am fost la Praid. Cu aceasta ocazie mi-am deschis si un nou fan-club. Se poate inscrie oricine, singura conditie e sa latre bilingv, ca nu stiu cum se spune cutu-cutu in ungureste.

 

Cu amoru’ nu te pui! A fost dragoste la prima vedere ( ne si potrivim, suntem la fel de ruginiti si ancrasati)

Mai doreste cineva sa vina la Sovata? Hai, ca am gasit cazare optima! 🙂

Va las, numai bine, ma bulucesc sa ma bulbucesc. Adica ma grabesc la o baie sarata cu bulbuci.Bul-bul!!

Misiune (diplomatica) indeplinita!

Standard

Salutare, lume buna!

Lipsii vreo cateva zile din peisaj, da’ lipsii motivat, fusei dusa  intr-o excursie in Prazilia, de-mi reinnoii scrisorile de acreditare la ambasada mamei soacre. Soacra fu multumita, relatiile diplomatice , fructuoase, avuram si-un dineu festiv cu mici da’ fara zaibar, nu vazui frunza de praz da’ facui auditie la greu de magari isterici si-un concert de goarna, ca murii careva din vecini si asa li se da acolo plecarea pe lumea cealalta , cu goarna.

Pe scurt asta e raportul meu de activitate pe ultimele cinci zile: fusei, vazui da’ nu invinsei nimica! Poate doar plictiseala, ca duminica a plouat toata ziua si am avut program de behaiala la interioare.

M-a surprins diferenta de temperatura, parca n-as fi mers doar vreo 300 de kilometri mai in sud ci parca as fi trecut pe alte meridiane; la mine inca se vede zapada pe munte iar acolo sunt salcamii si socul infloriti, ba am mancat si capsune culese proaspat din gradina.

Perle-n foi de praz n-am prea cules, mai slaba recolta ca in alti ani, dar nici cu mana goala nu m-am intors, ceva-ceva tot am adus pe fundul sacului.

Am gasit „in batatura” alt caine decat cel lasat in toamna(asa-i acolo, se schimba moda ca la Milano, ba-i colectia de toamna, ba cea de primavara). Doar ca soacra-mea, ca sa nu-si incarce memoria cu nume nou il botezase ca si pe cel dinainte: Nero. „Pai bine, mama, matale , care esti asa credincioasa, ai botezat cainele cu numele imparatului roman care i-a prigonit pe crestini si i-a acuzat de incendierea Romei?” „Aoleooo, mama, ca nici nu ma gandii la asta! Ai dreptate, trebuie sa-i schimbam numele, nu pot sa pomenesc eu asa un asupritor!” „Pai o sa zapacesti cainele tot schimbandu-i numele, abia s-a obisnuit si el cu Nero si acu vrei sa-i zici altfel. Zi-i si matale Dero, ca nu se prinde el ca i-ai schimbat initiala; si oricum e albisor, pare spalat cu detergent…” Si Dero i-a ramas numele! 🙂

Tocmai mulsese soacra capra si vine cu laptele proaspat, ne intreaba daca vrem sa fierbem si sa bem. Ca sa fiu oarecum diplomata si sa n-o refuz radical zic si eu „nu bem , mama, noi bem numai lapte degresat.” „Oleleee, de lapte de gratar n-am mai auzit pana-acu, cum e ala? „…

Bine-i sa mergi in vizite, dar mai bine ca acasa nu-i nicaieri! Si bine o fi cu socrii dar parca cu voi e mai bine! Inchin un pahar de „lapte de gratar” in cinstea voastra! 🙂

 

Propunere (indecenta) de afacere

Standard

E duminica inainte de pranz, cei evlaviosi sunt la biserica asa ca pot sa va povestesc si ceva mai putin crestinesc cat stau ei cu fata la icoane.

Eram in concediu, in Gura Humorului, cascam gura prin centrul orasului. Sotu’ zice sa-si platesca saptamanala cotizatie catre Loteria Romana. Dau sa intru si eu in agentie dar un miros de carciuma puturoasa ma goneste repede afara. Ies , ma trag la umbra si ma uit cum framanta Sotu’ numerele in bol pipaindu-le pe cele norocoase. Alchimie, nu gluma! Zic si eu in gand un „Doamne ajuta sa castige, sa-mi iasa si mie de-o excursie mica prin strainataturi!”

Din fata vine un nene turmentat bine, in echilibru instabil, mergand aplecat precum un tir care a luat un viraj brusc cu viteza prea mare si incearca sa se redreseze. E cam jegos si cu parul valvoi. Ma abordeaza direct si fara nici o introducere:

-Daca-mi dai un ban ti-arat p***!

In alte conditii as fi scos foarfecuta de unghii din poseta si i-as fi zis ” scoate-o, ca ti-o tai sa se regenereze” dar m-am gandit repede ca sunt pe teren strain si am vazut ca e cam plin de boschetari in jur, riscam sa ma joc de-a doctor Ciomu juma de zi si nu asta era scopul concediului. Asa ca-i intorc spatele si il tratez cu indiferenta. El, nimic! Iar vine in fata mea, gata descheiat la pantaloni si-mi face propunerea:

-Da-mi un ban si-ti arat p***!

Mai intai ca n-a precizat valoarea banului, nu stiam daca se refera la bancnota sau moneda, nu stiam nici unde detine aparatul de taxat si nici nu parea sa fie neam cu Terente sau Gogea Mitu sa aiba ceva inedit de expus, chestii de-astea minione vad zilnic cand schimb pampersii pacientilor mei, nu ma mai impresioneaza. Asa ca mi-am amintit brusc ca sunt o doamna, am strans din pumni sa-mi stapanesc impulsul de a-i strivi exponatul de asfaltul incins si m-am retras grabita spre usa agentiei loto. Vazand ca n-a avut succes cu fondul de investitii omul si-a continuat drumul sinuos bombanind ceva  ce nu parea sa fie o rugaciune si nici o binecuvantare. Probabil ca ma compatimea ca-s fraiera si am pierdut afacerea vietii mele.

De-aia n-au iesit nici numerele la loto, ca m-am calicit la un ban si mi-am ratat norocul…

 

Voi ce propuneti inedite ati mai primit? 🙂

Ce patesti daca mananci gaini zapacite

Standard

Asaaa! Ce ne da noua gaina?

Gaina noua ne da carne, fulgi, oua si Salmonella! Bine, ne mai da si paduchi, gainati si cotcodaceli isterice, dar astea sunt produse secundare, nu intra in discutie… In principiu nu-mi plac gainile. Fiindca sunt galagioase,vestesc in tot satul ca fac un ou de parca ar face cel putin o perla, trebuie hranite prea de dimineata , deci iti strici somnul de frumusete si pentru ca sunt proaste. Cum naiba cocosul pleaca de acasa cu doar doi banuti in punga si se intoarce multimilionar si gaina vine victorioasa ca a gasit o margica-n drum?! E drept, la faza cu margica ar trebui sa ma abtin, ba chiar sa empatizez ca numai eu stiu de cate ori am venit acasa cu sacosa de piata goala si cu o margeluta „absolut fantastica” in poseta… 🙂

Acu vorbeam de gaini zapacite, adica alea cu defect. Ca asa o lighioana am mancat in ultima seara la pensiune, la Manastirea Humor. Supa cu galuste, delicioasa! Prajitura cu visine si multe oua de casa cam inecacioasa, prea putine visine si prea mult bicarbonat. Friptura depasare cu sos de ceapa…aici cred ca s-a condensat toata zapaceala gainii aleia. Soriciul (sau cum i-o fi zicand epidermei galine) l-am donat pisicii (nu degeaba, ca mi-a adus la schimb un soricel mic-mic proaspat prins prin iarba!) iar carnea am inghitit-o cu oarecare rezerve; era buna, bine gatita, deloc atoasa dar nu-mi place mie gustul ala dulceag in care nu se simt steroizii si concentratele, ca in puiul clasic de Avicola. In fine, am mancat, am baut si-o afinata si ne-am retras in camera pentru siesta…

poza-amuzanta-poze-amuzante-pisica-vomita-in-wcDupa vreo trei ore simt ca se intampla ceva ciudat in interiorul meu, ceva misca, se zvarcoleste, creste-creste, sta sa dea pe dinafara. De sarcina cu evolutie rapida n-am auzit, stiu ca Fat-Frumos crestea intr-un an cat altii in zece dar cred ca si lui i-au trebuit cele noua luni regulamentare ca sa treaca de stadiul de fat spre cel de frumos. Oare devin mutant, ma transform in dirijabil si-o sa ma umflu pana o sa ma ridic la cer? Dilema s-a spulberat repede cand ceea ce crestea pe dinauntru a vrut sa vada lumina zilei. Fuga la baie. Stiti voi ce naspa e ca tubul digestiv sa vrea sa deverseze simultan la ambele capete? No, in ce pozitie te asezi la veceu? Oricum te-ai pune tot o sa trebuiasca sa speli gresia pe urma, va zic eu…

Ce sa mai lungesc povestea, a fost o noapte luuunga si chinuitoare. Dimineata aratam ca o stafie, doar ce am avut putere sa-i zic sotului „pas” la cafea si mic dejun. Ceilalti colocatari, afland ca nu mi-e bine mi-au trimis regrete si urari de bine. Un ceai de sunatoare nu mi-a trimis nimeni, normal. M-am ridicat din pat ca Lazar din mormant si am plecat la drum. Destinatia: Lacul Rosu.

Frumoasa Moldova dar sta prost la un capitol: n-are covrigarii sau simigerii! In viata mea n-am poftit la un covrig ca atunci, sa-mi potolesc foamea si greata dar n-am gasit decat pe la Bicaz. Bine ca am gasit! Cald, bun, cu ceva seminte si cu 50% mai scump ca pe la noi, adica la un leu cincizeci. L-am ciugulit cu teama, dar fericita, recitand din Moartea Caprioarei: „mananc si plang, mananc”.

La Lacul Rosu ne-am cazat unde ne facusem rezervare si am plecat sa luam masa. Sotu cam dadea si el semne de nelinisti digestive, ceva nu-i mirosea a bine. Ei, si cand i-a mirosit a gratar cu mici i s-a ridicat si lui nodul in gat. N-am luat decat o cafea si un fresh de portocale si ne-am intors la pensiune sa zacem(la el s-a instalat infectia mai greu ca, odata cu toxina i-au dat si ceva antidot, adica niste palina strong). Si-am tot zacut de la ora patru dupa-amiaza pana a doua zi de dimineata, cu frisoane, crampe si program perodic de dat la rate.La un moment dat am crezut ca am febra, prea ma incinsesem in asternuturi, ma pregateam pentru o combustie spontana.Ca poti sa stii cum se manifesta salmonelloza bucovineana! Dar nu, se daduse caldura la calorifere si se incinsese atmosfera…

Asa am petrecut ultima noapte de concediu! Apoteotic. Cu sfintii pe buze, in genuchi cu fata spre Mecca si cu Buda in brate! Si uite cum te face o gaina zapacita sa imbratisezi ecumenismul si sa-ti aduci aminte de materia pentru BAC si de Sergentul  lui Vasile Alecsandri, ala de se vaita „mai lunga-mi pare calea acum, la-ntors acasa”…

Sa va feriti de gaini, mai bine mancati ciuperci, ca dupa alea n-am avut nimic.

Sa nu uit sa…

Standard

Daca maine castig la loto; daca, sapandu-mi cele doua straturi de patrunjel dau de petrol; daca primesc o mostenire de la un nepot de-al uni strabunic de-al unei matuse de-a unui var de-al lui tata sau poa’ sa fie si de la Biserica Mormona sau de la Martorii lui Yehova, nu conteaza…Mai simplu, daca maine ma pricopsesc cu niste bani si ma hotorasc sa-mi fac o pensiune, nu prea stiu sigur ce sa fac dar incep sa-mi dau seama ce NU trebuie sa fac daca vreau sa am oaspeti fericiti! Pe baza experientelor din ultimul timp mi-am intocmit un codex al greselilor ce trebuie sa le evit ca patroana de pensiune. Ca si turistul e om si din banii lui prospera afacerea, deci trebuie sa fie multumit, nu doar jecmanit. Deci:

Sa nu-mi fac pensiune cu scari de lemn care scartie ca intr-o casa bantuita de fantome!Sau macar s-o dotez si cu fantome…

Sa nu pun parchet laminat peste dusumele de lemn fara izolatie, sau macar sa pun niste mochete care amortizeaza zgomotul pasilor!

Sa nu fac terasa comuna ca tot omu’ sa se bucure din plin daca se invecineaza cu puradei care vor sa se antreneze pentru cros!

Sa nu am izolare fonica proasta cat sa stie toata lumea cat de flatulent e vecinul!

Sa nu pun usi cu sticla la intrarea in camere, ca nu toata lumea vrea senzatia ca locuieste in acvariu si unii nu pot dormi daca se tot aprind si sting luminile pe hol, mai ca orga de lumini de la discoteca din sat!

Sa nu pun pe un pat de 2/2 metri o singura pilota de 1,5 metri, unii vor totusi sa se intinda mai mult decat le e plapuma!

Sa nu pun perne indesate cu fulgi, cam la 5 kile bucata, ele se folosesc pentru dormit, nu in loc de gantere! Si la 3 margarete sa ma indur sa pun si pui de perna pentru gaturile fragile…

Daca zic ca servesc trei mese pe zi sa nu comasez pranzul si cina intr-un five o’clock consistent! Si sa servesc afinata fara afine in sticla, altfel toate fetele de masa vor fi cu picatele de la incercarile turistilor de a separa fructele de licoare!

Sa cosesc toata iarba din curtea pensiunii , chiar daca ma vor injura pisicile ca le stric terenul de vanatoare de soricei!

Daca pun aranjamente florale in foisor, sa le schimb periodic; natura moarta e acceptabila, cea putrezita e cam…puturoasa.

Sa-mi pun musai firma la poarta! Nu toti au spirit de cercetasi sau stiu coordonatele de GPS.

Daca-mi pun indicator in intersectie ca pot fi gasit la 100 de metri sa am grija sa folosesc unitati de masura omologate, metrul nu-i tot una cu mila marina. Sau sa zic ca ma aflu la juma de ora distanta…

Sa nu ma laud cu meniu a la carte care contine doar cinci feluri din care se prepara doar trei dar doua s-au epuizat!

Sa nu cumva va nu respect STRICT normele de igiena alimentara si sa nu pastrez probe pentru 48 de ore din tot ce s-a preparat in bucatarie, ca,daca da cacarea peste turist macar sa stim de la ce i se trage!

Sa nu fiu un roman-sadea, adica evazionist si sa inregistrez turistii si sa dau factura si bon fiscal!

Daca m-am laudat pe net cu ce srvicii ofer, pai sa le ofer, nene, nu sa ma vait pe urma cand apar comentarii care ma „denigreaza!

Astea mi-au venit acum in minte. Cum sigur n-o sa ma trezesc maine dimineata cu un lingou de aur pe noptiera cred ca mai am timp sa ma documentez. Sa nu credeti acum ca am avut vreo vacanta de cosmar sau sunt eu foarte carcotasa dar cam aceste neajunsuri le-am intalnit. Unele le-am putut remedia simplu (cu 2 prosoape si 3 pioneze am rezolvat geamul de la usa!) altele, cum ar fi toxiinfectia alimentara, le-am adus acasa. Poate nici n-a fost vina gazdelor, poate a fost doar o pedeapsa divina, o fi zis Dumnezeu ca, daca n-am vrut sa pupam icoane si sa batem matanii in manastiri sa ingenuchiem in fata closetului si sa facem temenele cu icneli. 🙂

In rest a fost frumos, zau! Ca dovada va arat cu ce imagine idilica ne incepeam ziua, de pe terasa pensiunii.De sonor ce sa mai zic! Mai rar asa cafe-concert cu toaca si liturghie!

IMG_4300

Salutari dn Bucovina

Standard

Zaua buni, oamini draji

D-aisi, dan tara di faji!

Suna cam ca dracu’ fara diacritice dar cred ca asa voi vorbi in curand daca mai stau mult pe-aici. 🙂

N-am scris nimic de atatea zile nu pentru ca n-as fi avut internet sau ca as fi fost prea obosita-cum diplomatic ar trebui sa argumentez-ci pentru ca mi-a fost prea lene. Si pentru ca n-am birou in camera si mi-e cam greu sa scriu cu laptopul in brate…

N-o sa povestesc nimic din ce gasiti in cartile de istorie sau in pliantele turistice, astea le descoperiti singuri sau le stiti deja. Eu o sa incerc sa adun impresii si imagini inedite, sa iau pulsul vietii normale din Bucovina. Deja am colectionat niste imagini si niste povesti mai putin comerciale. O sa scriu putin deocamdata, imi las amintirile la decantat si le voi asterne pe hartie cand ajung acasa. Cand ajung acasa? Pai inca nu stiu, mai stau pe aici cateva zile apoi mai fac un popas pe la Lacul Rosu si pe unde o sa mai gasim locuri frumose de zabovit.

Zilele astea am facut un tur al manastirilor, m-am umplut de evlavie; asta daca cumva evlavia se ia pe cale aeriana, precum gripa… Stau la o pensiune din Manastirea Humorului, chiar in spatele manastirii, ma trezesc dimineata in danganit de clopot si bem cafeaua pe terasa ascultand slujba de dimineata.Imi fac norma de psalmi pentru tot restul vietii! 🙂

Si-mi mai fac o norma: la papanasi! Peste tot pe unde am poposit am hotarat sa mananc papanasi, ca doar e patria lor aici. Si nu numai ca-i mananc (vai de silueta mea, care oricum este sublima dar lipseste cu desavarsire!) dar ii si fotografiez si urmeaza sa-i expun pe blog intr-o galerie si sa initiez un concurs in care voi sa votati „Papanasul de (l)aur”! Nu-i mai tentant decat colectia de capace de canalizare din concediul trecut? 🙂

Hai ca se cam apropie ora de masa, deja miroase a tocanita de hribi(Doamne ajuta sa nu se fi ratacit si vreo manatarca ucigatoare!) si acu trebuie sa plec la o noua corvoada  portie de papanasi. In concluzie, cum e Bucovina? Exact ca minunatia asta de fetita intalnita in poarta Manasirii Putna: frumoasa, indragostita de traditie dar contaminata putin de modernism ,un amalgam de mit strabun si poveste universala!

DSCN5726

Va salut si „ne glasuim” in curand! Si daca nu raspund deocamdata la comentarii sa ma iertati, tare-i greu sa scrii sprijinit intr-un cot. Decat sa ma doara-n cot, mai bine raspund cand o sa pot sta la o masa confortabila.Domnu’ sa va binecuvanteze! (asa se saluta pe aici)