Arhive pe etichete: concurs

1 din 3! Deci mai simplu decat 6 din 49!

Standard

Vad ca-s la moda concursurile. Sunt o fire competitiva, imi place sa ma intrec cu altii si imi place sa castig. Nu conteaza ce, premiu sa fie!

Asa ca lansez si eu azi un concurs.Unul nemaipomenit, ca nu-l pomeneste nici dracu’ si extraordinar, fiindca n-are nici o ordine. Adica e al naibii de dezordonat! 🙂  De regula oamenii obisnuiesc sa faca cu mana prietenilor. Eu si prietenele mele ne-am gandit sa scapam putin de rutina, asa ca am facut cu… piciorul! 🙂

In figura alaturata sunt piciorele a trei doamne cocotate pe un fel de taraba, la Dresda. Erau si banci in zona dar asa-s „divele”, au nevoie de un postament mai inaltator. Una din doamne sunt eu. Cine ghiceste care picior imi apartine castiga Maaaareleee Preeeemiu!  In ce consta premiul? Pai, in afara de aplauza frenetice, consta intr-o… nuca! Si nici aia de cocos! 🙂

IMG_3715

 

Cand ingerii vegheaza

Standard

Sunt zile in care totul merge prost.Oricat te-ai stradui esti urmarit de ghinion, n-ai nici o sansa de izbanda.Dar sunt si zile in care esti tentat sa crezi ca soarele a rasarit doar pentru tine, ca te vegheaza cohorte de ingeri.

Hapi m-a inspirat sa scriu si eu despre o astfel de zi in care m-am simtit iubita de zei.

Ma mutasem de cativa ani aici, departe de briza marii care imi accentua crizele de astm pana la paroxism.In primii trei ani cartea mea de munca mersese, mai cu poticneli e drept, la firma in care eram actionari.Nu luam nici un ban, nu voiam bani nemunciti, doar sa nu-mi pierd vechimea.Dar faptul ca nu mai lucrasem in domeniul medical imi afecta autorizatia de libera practica fara de care nu puteam profesa.

Tot batusem la poarta spitalului in cautarea unui job conform pregatirii mele.N-as fi vrut sa lucrez la un medic de familie unde sa scriu hartoage si atat, eventual sa mai iau vreo tensiune sau sa injectez vreo vitamina. Dar am incercat si acolo; nu ma voiau, eram prea calificata, prea batrana , prea greu de fraierit cu un salariu minim  si pretentii maxime. Cautasem inclusiv ceva de ingrijire de animale, orice, numai sa nu stau acasa si sa astept inca vreo 3-4 pana iesea cineva la pensie de la maternitatea de aici. Spaga n-am vrut sa dau, am avut naivitatea sa cred ca voi reusi pentru ca merit, nu pentru ca sunt generoasa.

Si cand sperantele erau din ce in ce mai mici si incapatanarea mea de a nu „cotiza’ din ce in ce mai mare, aflu ca una din asistentele de la neonatologie este bolnava, va sta pensionata macar un an pentru ca avea cancer la san.Tragedia unora, norocul altora!

M-am prezentat iar la spital si am cerut permisiunea doctoritei sefe de sectie sa ma lase sa fac o perioada de voluntariat. In curand se implineau 5 ani de cand nu profesasem si ar fi trebuit oricum sa trec printr-un stagiu de pregatire de 3 luni si o evaluare pentru a-mi putea reinoi autorizatia de libera practica.

Sefii m-au primit, eu mi-am facut treaba, colegele m-au asimilat de parca eram de-a lor de o viata si intr-o zi m-au chemat sa ma inscriu la concurs pentru ocuparea postului. Postul era de cu totul alta specialitate, dar daca il luam ma puteau apoi detasa acolo unde era nevoie de mine.

Ca sa-mi depun dosarul imi trebuia autorizatia vizata la zi. ca sa-mi vizez autorizatia trebuia sa fiu angajata in sistem! Cerc vicios…Sa-mi ratez sansa?

Cu mult tupeu dat de disperare m-am dus la medicul de familie unde ma inscrisesem si care mi s-a parut un om foarte rezonabil si i-am spus sa ma angajeze azi, sa ma dea fara maine, dar musai sa-mi dea adeverinta ca acum sunt salariata lui. Si mi-a dat! Cea mai scurta angajare din viata mea a durat o zi!:)

Cu adeverinta fluturand m-am dus unde trebuia sa-mi iau autorizatia.Doamna de acolo m-a inteles(n-am mintit-o, i-am spus exact cum stau lucrurile) dar tocmai pleca in concediu, putea sa-mi elibereze documentul peste…doua saptamani.Si mie imi trebuia a doua zi! A fost mai mult decat draguta, m-a trimis sa ma plimb vreo 2 ore pana obtine ea toate avizele, n-a vrut sa primeasca nici macar o cafea si fix peste doua ore aveam tidula, eram autorizata in toata regula! Asta cu o saptamana inainte sa-mi expire cea veche, deci in intervalul legal de cinci ani!

Epuizata de alergatura si emotii m-am intors spre casa si am coborat din microbuz in fata unui magazin de second-hand in care nici nu stiu de ce am intrat, ca nu era in plan.Acolo mi-am gasit o uniforma de spital nou-nouta(pe care o port si azi, ca-mi aduce noroc), ca tot ramasesem eu fara costume albe de atatia ani.

Si am zis:la cat m-a ocrotit azi Dumnezeu nu se poate sa n-am noroc pana la capat!

A doua zi mi-am depus dosarul complet(si certificatul medical tot in ultima clipa l-am luat), mi-am luat biografia de concurs, care era de cu totul alta specialitate decat a mea, deci complet straina si m-am pus pe invatat. Nu-mi faceam mari iluzii, stiam ca sunt vreo 17 dosare, ca jocurile erau oarecum facute, ca unele candidate erau la a treia incercare(si cotizatie) deci erau favorizate…

M-am dus senina la examen.Cand sa intru mi-a sunat telefonul, aveam un mesaj. Era de la Sotu’:”te iubesc! bafta!”

A fost! Am luat 10!In curand fac cinci ani de cand lucrez aici…