Arhive pe etichete: Craciun

Colind (prea)îndestulat

Standard

Vă colind c-o bere-n mână

Și-un ceaun pun înainte

Plin cu zeamă de cuvinte.

 

Și-s cuvinte de-alea…”soft”,

Merg bine la orice moft

„Light”, precum zice rețeta,

Nu vă stric eu silueta!

 

De vreo trei zile încoace

Und-te duci unul tot zace:

Ba e rupt de băutură,

Ba-ntre dinți are friptură,

Ba-i in crampe și tot geme,

Ba-i ies ochii de cât screme…

 

Datina din moși strămoși

Ne-a umplut de caltaboși

C-așa-i obicei străbun,

Te îndopi până faci…bum!

Că-i bordei sau că e vilă

Totul pute a slănină,

Că-i la munte sau la mare

Fierb ceaune cu sarmale.

 

Stă Jupanu-n cap de masă

De nimica nu-i mai pasă

Vin a tras dintr-un butoi

Poate-un litru, poate doi…

După ce-a gătat piftia

Dă in zari cu pălaria

După câini, după muiere,

C-acu ar pofti o bere.

 

Țața Leana stă domoală,

I-a căzut proteza-n poală

Dar tot molfăie-n gingii

Niște zgârciuri sângerii.

 

Puradelul din copaie

Urlă ca mușcat de…purici;

Că, sătul de-atâta țâță

A poftit o sărmaluță

Cu puțină mămăligă.

Și de-aseară-ntruna strigă

Pârțaie pe langă sobă

Parc-a înghițit o Mobră!

 

Moș Costache stă-ntr-o rână,

Crăcănat, cu capu-n mână

Și-ar stiga-o pe-a lui noră

Că-i kkt pe el de-o oră.

De, fu rece răcitura,

Prea fierbinte fu friptura

Stins-apoi c-o țuică crudă,

No, n-o mai ajuns la budă!…

 

Cozonacii din cămară

Sunt pe cale să dispară;

Nucul nuci nu prea ne-a dat,

Baza, deci, e în rahat!

 

Și-uite-ața, unde te duci,

Toși vecinii sunt beți-muci

Și în fiecare prag de casă

Stă o gazdă prea voioasă.

Unde nu-i chef, nici scandal,

Sigur sunt toți la spital

Doborâți de băutură

Sau pocniți cu sapa-n gură,

Leșinați de la lipide

Sau crestați la carotide!

 

Deci, aho-aho, măi frați

Ia mai stați și nemâncați!

Mai beți apă, nu doar vin,

Luați „pe loc repaus” puțin,

Mai dați drumul la curea

Și mai luați o gogonea.

 

Off, că tare greu a fost!

Eu, de mâine, zău, țin post!

Și te rog, gazdă, stai trează

Măcar pân’ la Bobotează

Când vin iar la colindat,

Pune porcul la flambat!

Iar ghirlanda de cârnați

Parcă i-aș vrea mai picanți

Ca să mearga vișinata

S-aibă la colid spor fata!

 

Pân’ atunci mă rog sfioasă:

Porc în cale să nu-mi iasă,

Ducă-se pustiului

Epiderma porcului

Și cotletul, ceafa grasă,

Toate-au embargou la masă!

Dup-atâtea sărbători

E ficatu-n subțiori,

E stomacu-n amigdale,

Iar în pancreas e jale.

 

Dragilor, atât mai zic

Închin cupa cu lăptic

(și-ăla șpriț, deci degresat!):

Să aveți un an bogat,

Sănătoși să fiți, cu spor,

Nema griji, colesterol,

Nema uri și glicemie,

Pace doar și bucurie!

 

Leru-i ler și nu e pește,

Adelina vă iubește!

Anunțuri

Daca-n fiecare zi Craciunul ar veni…

Standard

Sa aveti sarbatori cu lumina, liniste si cumpatare! Si ce pacat ca nu-i Craciun decat trei zile!…Am mai uita de zarva, certuri, ura si invidie. Si-ar avea si Mosul timp suficient sa treaca pe la toti, ca pe unii prea ii sare randul…

Craciun fericit!

Buna-i dimineata de mos ajun! Zau?

Standard

6a0120a5924ef0970b0162fe89c974970dHo, ho, ho si Craciun fericit! Mai bine grinchu’ ala fura Craciunul de tot. Sau nu chiar de tot, putea sa lase doar Mosu’ cu sacul si bradutul impodobit. Bine, si placinta cu branza… Ca de restu…

Cum m-am pregatit eu de Craciun (drama in trei acte si doua pauze de injuraturi  colinde):

N-am mai facut racituri de vreo 20 de ani. De fapt Sotu’ zice ca n-am facut niciodata, nu-si mai aduce aminte sa fi mancat asa ceva facut de mine, doar facut de soacra-sa. Si anul asta m-a palit harnicia, am zis sa fac, cat de complicat poate sa fie sa fierbi niste oase si sa inchegi o zeama! Mai intai m-am dus sa iau cap de porc si adidasi. Am gasit niste capatani maaari, ziceai ca-s de dinozauri; si cand am mai vazut si ce jeg trecuie sa scot din urechi, mi-a trecut cheful de piftie. In cele din urma am gasit in supermarket niste jumatati minione de capsoare de purcel, cu urechiusele frumos taiate si curatate si cu niste picioruse cu pedichiura perfecta. O frumusete, ce mai! Asa ca am luat doua caserole. Cand sa le pun in oala mi-am dat seama ca nu-mi incap, oricum le-as indesa. Asa ca l-am rugat pe Sotu’ sa mi le taie cu toporul in bucatele mici-mici si le-am asezat ca la tetris pana s-a umplut oala. Si a incaput si putina apa peste! Care apa a fiert vreo patru ore, de mai avea putin si se inchega fierbinte.Aveam pregatit si planul B, in caz ca nu se incheaga, sa toc niste patrunjel si s-o transform in ciorba de craciun. Sa va mai spun cum am scos ochii porcusorului cu lingurita, ca sa nu se holbeze la mine?… In fine, se cheama ca am facut piftie! Cat am bombanit pe langa ea si cat s-a impregnat mirosul de usturoi in toata casa, nu mai conteaza…

Si apoi au venit colindatorii. E minunat sa-ti cante copiii la usa si tu sa nu-ti poti dezlipi carnea tocata de pe degete ca sa le dai niste prajiturele!

Am facut si sarmale. De-astea fac mai des, procesul tehnologic il stapanesc perfect. Doar ca cine-i puturos modernist si nu pune varza la murat, trebuie sa cumpere ! Am cumparat. Tot din supermarket, la galetusa sigilata. Lumee, cand mai gasiti chestii la galetusa , sa fugiti mancand pamantul si sa nu luati! Decat daca va trebuie musai galetusa… Am avut parte de cea mai naspa varza din viata mea, una cu foi groase, rigida si cu nervuri ca de fier forjat.M-am gandit daca sa le bat cu batatorul de snitele sau sa le intind pe alee si sa-l rog pe Sotu” sa faca cateva ture cu masina peste ele, poate se mai inmoaie. Sarmale-n foi de tabla daca faceam, mai usor le modelam! Mi-au iesit niste ditamai ghiulelele, tocmai bune de obuz de tun (inchpuiti-va scena: imigrantii musulmani dand navala pe uita, eu aparandu-mi poarta si aruncand cu sarmale, si vuiet in vazduh:”Alah, Alah, turcii racnesc…” ), dar n-am avut cum sa le mesteresc mai delicate. Si rasucitul ca rasucitul, dar indesarea marginilor in capete a fost mai anevoios decat un tuseu rectal intr-un c** plin de hemoroizi. Noroc ca le-am stivuit frumos in „Dihania” electrica si in juma de ora erau gata. Timp suficient cat sa frec de-o maioneza si sa mai primesc niste colindatori…

Actul trei din piesa proasta „Adelina gateste de Craciun” a continut o tava de placinta cu branza. Una cu putin zahar, oarecum dietetica, dar trebuia sa se aromatizeze si cuptorul meu cu ceva. Ca sa fie „bucuria” deplina am nimerit cea mai zdrentuita foaie de placinta, un fel de borangic cu broderie sparta si cu franjuri pe margini. Asa peticeala naibii n-am facut in viata mea! Unde era o gaura mai mare si se revarsa branza, hop!, mai puneam un peticut de foaie! Unde dadea stafida coltu’, hop!, mai lipeam o bucatica de foaie! Mai bine as fi lipit foi de varza, ca de-alea aveam destule si erau si rezistente… In fine, am bifat si placinta, las’ ca nu-i face nimeni radiografie sa vada cum e pe dinauntru. Si daca o avea niste gauri, ce? Zic ca s-au dilatat stafidele de la caldura.

Si am mai ascutat niste colindatori. Anul acesta au colindat mai multi ca in alti ani si cel mai tare m-au impresionat doua fetite gemene, cam de trei anisori,pe care le stiu de la nastere, in costum popular, care au cantat (timid, e adevarat) un colind cu Mos Craciun. Aproape ca nici n-a mai contat ca mi-au iesit niste namile de sarmale si niste peticite de placinte.

Pana la urma despre asta e Craciunul: despre armonie, bucurie, suflet impacat, urari de bine si cei dragi alaturi. Sarmalele nu conteaza, poa’ sa le manance Grinch pe toate.

A fost ultimul an in care am stat doua zile in bucatarie ca sa umplu frigiderul de chestii pe care le vom plimba trei zile pe masa pana o sa le manance Max. La anul nu mai gatesc nimic. Adica ma gatesc pe mine si plec musafir. Sau colindator.

Sa aveti sarbatori luminoase si bucuria sa va umple casele. Si…digestie usoara! 🙂

Craciun Fericit

Caleidoscop de Craciun

Standard

thsanta6Viiineeeee!

 

Intre miros greu de sarmale si boare diafana de Chanel; intre aroma jucausa de vanilie si Cooking2scortisoara si miros linistitor de cetina de brad; intre miasme de coji de portocale si iz de antiseptice.

Intre veselia luminilor din instalatiile de pom de prin vitrine si tanguirea flacarii de lumanari in cimitire.2-choinka

Intre gustul piperat al carnatilor, cel dulce al cozonacilor si cel amar al lacrimilor innodate-n barbie.

Intre glasuri ciripitoare de colindatori si huruit de bormasina; intre plansul triumfator al unui prunc abia nascut si clopotele ce anunta o Nastere milenara a unui Mantuitor.schneemann_20

Intre toate astea, printre trupuri si prin suflete, vine Craciunul! Sa va ninga cu ganduri bune, sa va lumineze numai dragoste, sa va colinde bunastarea si norocul si sa gasiti sub brad tot ce v-ati dorit. Iar langa brad sa va fie toti cei dragi alaturi, in sanatate si armonie. Craciun fericit, dragilor!

felicitari-animate-de-anul-nou

Darul Mosului (in capul babei)

Standard

Aleluia c-am scapat si de Craciunul asta! Il mai suport 2-3 zile pe Hrusca si pe urma comut pe simfonii.Sau pe Metalica, pe orice numai de leru-i ler si florile dalbe sa nu mai aud.

Ia sa iesiti frumos la raport si sa va laudati cu ce ati primit cadou de la Mosul! Uite, incep eu prima, sa va stimulez.

14312x5Dupa ce-am tot carcotit si dupa ce m-am simtit neglijata sau chiar abandonata de intaiul cetatean al Laponiei mi-am primit, in cele din urma rasplata. Ca daca a adus Mosul fiecaruia cate-o atentie, cate-o maslina de ren  m-a gasit si pe mine in josul listei, acolo, dupa etc. Si-a zis sa nu raman discriminata, sa-mi dea si mie ceva.

Care „ceva”  fost o mandrete de durere de cap, de-aia festiva care te loveste numai odata-n an. Am iesit ieri din tura de noapte usor avariata si cu tamplele pulsand. Ei, asa-i cand ti se zbenguie neuronii si ti se dilata materia cenusie! Am zis ca un somn bun e suficient sa ma refac si sa pot sa atac oala cu sarmale. De unde, nenica! Dupa trei ore de somn imi venea sa urlu ca Tarzan cand rata aterizarea de pe liana si dadea cu bretonul in baobab. Daca puneam capul pe perna ma durea ceafa, daca puneam perna pe cap ma durea fruntea.Si tamplele ma dureau constant, pentru echilibru. Asa frumusete de migrena numai in fundul sacului lui Mos Craciun puteam sa gasesc, cred ca era de la lichidare de stoc si mi-a dat doua portii la pret de una…

Deci am petrecut a doua zi de Craciun picata rau la asternut, in pijamai, cu fesul tras pe ochi mai ca aia de la antitero si cu un prosop infasurat strans in jurul gatului. Nu sunt foarte sigura daca era in scop terapeutic pentru spondiloza sau in scop de eutanasiere ca sa nu ma mai chinui.

Spre dupa-amiaza am capatat si un bonus: o durere de stomac fiindca nu ingersasem nimic. Asa ca am luat un pranz festiv, am ciocnit o cupa de iaurt de o felie de placinta si la desert am luat doua ibuprofene de-alea babane, de 600 de miligrame. Ca doar e Craciun, ce naiba, ne permitem sa facem risipa!

Si iar la asternut, si iar perpelit pe toate partile. Eu,tanara si nelinistita, iaurtul si mai nelinistit se inghesuia sa iasa pe unde a intrat , placinta se pusese de-a curmezisul sa-i blocheze iesirea, ibuprofenele se duelau intre stomac si esofag, tot o agitatie in patul meu!

mos craciun reni imagini animateDupa inca vreo trei reprize de somn fortat, spre seara, nu-mi mai venea  sa urlu; ma multumeam sa plang duios doar ca si lacrimile imi pareau prea dureroase. Nici vorba sa mai am energie sa-i multumesc Mosului pentru cadou.Vede el pe dracu’ la anu’! De nu i-oi imbata eu renii sa-l duca numai in zig-zag si-n lupinguri pana i s-or scurtcircuita toate sinapsele…

Bai ce Craciun frumos am petrecut! Leru-i ler! Si ibuprofenu-i apa de ploaie…

Pe la voi cum a fost? Bucurosi de daruri multe?Colebilul a fost eficient?

Miracol de Craciun

Standard

Daca as fi secretara personala a lui Mos Craciun (desi nu-l cred asa de fraier sa angajeze pe cineva care tateaza cu un singur deget si gaseste nod in papura la orice) oare ce as citi in scrisorile cu dorinte ale oamenilor mari si mici? Ca vor o masina bengoasa, o diva blonda si sexy, o croaziera de lux, un trenulet electric, o tableta fie pentru jocuri fie pentru potenta, o bicicleta…Ca doar n-o sa ceara cineva un upgrade de IQ sau un surplus de generozitate!

mos_craciun_animaleDar prietenii necuvantatori din jurul nostru oare ce si-ar dori? Eu i-am tras putin de limba pe ai mei si am aflat. Yeti isi dorea o idila cu o mustacioasa din vecini dar cred ca si-a satisfacut aceasta dorinta ca a lipsit trei nopti consecutiv de acasa si s-a intors in zori epuizat, insetat si cam jigarit. Aseara a dormit neintors pe scaunul de la birou doar spre dimineata framanta spatarul din piele de vinilin natural cu gherutele dar n-a apucat sa-mi povesteasca daca era un vis erotic sau un cosmar in care il alerga motanul „ala negru de respira greu al vecinilor” ca l-am dat afara fara comentarii fiindca mi-a stricat bunatate si raritate de somn.

Max visa un kilometru de carnati si un copanel-doua de pui, daca se poate montate la pozitie si in miscare pentru satisfactia de a le jumuli personal. Dar cum e analfabet si n-a apucat sa-i dea nici un semeseu Mosului s-a multumit , saracul, sa crantane mancarea lui obisnuita de la sac…

Saptamana trecuta am facut cumparaturile pentru masa de sarbatori. Dupa ce am luat tot felul de „porcarii”, adica chestii din carne de porc, am zis sa iau si ceva produse traditionale de la un magazin de profil.  Printre altele am achizitionat si vreun metru jumate de carnati traditionali, de-aia afumati in casa.Bucuroasa ca am fost prevazatoare si am evitat cozile din ultimele zile am pus alimentele in frigider.Buuun…

Azi scot carnea s-o pun la prajit in traditionalul dry-cooker, asa cum s-a pomenit din mosi-stramosi. O portionez, o condimentez, deja imi ploua in gura. Scot si punga cu carnati. Astia nu mai trebuiau condimentati ca aveau deja un praf fin de penicilina sub forma de mucegai. Nu cine stie ce, doar cat sa capete o nuanta placut-primavarateca de verde. Cum sa va spun eu, erau exact in stadiul ala in care comerciantul i-ar fi luat si spalat cu apa cu otet,i-ar fi sters bine, i-ar fi pus frumos inapoi in galantar si i-ar fi vandut a doua zi drept carnati proaspeti.Dar cum nu-s negustor si nici nu-mi fur singura caciula am decis ca marfa asta nu mai e comestibila. Dar nici de tomberon nu era.

Asa ca am prajit pentru noi alti carnati ne-traditionali iar pe cei verzulii i-am gatit in alta tigaie si i-am servit un pranz copios lui Max. Care i-a infulecat fara comentarii si apoi si-a ridicat privirea ragaind recunoscator spre cer:”Mos Craciun chiar exista!”

Sa speram ca Mosul nu se va lasa induplecat sa-i trimita in a doua zi de Craciun si o gaina din cele cateva care i-au mai ramas vecinului…