Arhive pe etichete: curiozitati

Ca sa nu mori prost

Standard

Zic ezotericii, metafizicii si paranormalii ca, dupa ce murim, corpul isi pierde orice valoare, devine ingrasamant organic (probabil chiar petrol in urmatoarele milenii!), iar informatia acumulata de-a lungul vietii se muta intr-o memorie universala, Akasha. Ma rog, cercetatorii britanici nu s-au pronuntat inca, deci nu pot sa bag mana-n foc ca asa-i…

Dar daca-i asa, parca ar fi pacat, daca tot mori, sa mori prost si sa nu adaugi si tu ceva la stickul ala de memorie. In concluzie, m-am decis ca, atunci cand aflu ceva interesant, sa va impartasesc si voua informatia, ca poate asa o adaugam pe mai multe canale, s-o descarce urmasii nostri , ca de pe Torrente.

Si uite ce am aflat eu intr-o noapte de insomnie, de pe un canal de documentare: cica Ludovic al XIV-lea, era foarte amator de adulatie si linguseala si introduse niste reguli foarte ciudate la curte, cat sa-i umileasca cat mai mult pe supusi si sa fie el cat mai rege-soare. Dar nu despre Ludovic vreau sa va spun, ca fara informatia asta puteti trai linistiti, ca si pana acum.

Cei care doreau o audienta la rege se inscriau din timp si apoi asteptau vreme indelungata, uneori chiar ani, pana binevoia regele sa-i cheme; iar daca erau chemati si nu se infatisau imediat la rege, nu numai ca pierdeau orice sansa, dar mai erau si picati definitiv in dizgratie si se lingeau pe bot de orice favor ulterior. Asa ca, in functie de buget, oamenii inchiriau o camaruta la palat si locuiau acolo pana isi aducea aminte cineva sa-i convoace in audienta. Si daca se scula intr-o zi regele binedispus si zicea „sa vina fraieru’ de Cutarica”, apoi Cutarica dadea fuga, sa se infatiseze , chiar daca regele nu era pe tron ci pe oala de noapte.

Cum naiba se imbracau fugulita (sau dormeau imbracati?), si fugeau pe scari, nu stiu. Iar ultimul obstacol era in fata usii. Ca daca bateai in usa ca neghiobu’, erai halit, exilul te manca! Nu, la usa regala nu se batea, se zgaraia discret cu unghia de la degetul mic de la mana stanga! De unde stia regele cu care unghie ai zgariat, iar nu stiu…

Cei care erau privilegiati la curte si se aflau in anturajul mai apropiat de rege purtau unghia cat mai lunga, atat in scop practic, cat si ca o dovada ca erau Cineva, adica bateau( pardon, zgariau!) des la usa dormitorului regal. Poftim distinctie, nene!

Asa ca, dragilor, daca va intalniti cu niste indivizi ce au la degetul mic o unghie maare, nu va ganditi ca foloseste la luatul sarii din solnita si nici la scosul cerumenului din urechi, priviti-i cu multa consideratie, ca pe niste vip-uri, nu ca pe niste cocalari. Ba, n-ar fi rau sa faceti si o reverenta si sa pupati ghiulu’, ca cine stie din ce curte regala face parte si cand o sa aveti nevoie de un favor!

Asa-i ca deja va simtiti mai destepti dupa informatia asta? Stiam eu!

Va pup, ma duc sa-mi ascut unghia degetului mic; nu, nu vreu sa zgarai nici o usa, vreau doar sa mi-o bag in gat, ca pitigoiul, de ciuda ca m-am nascut prea tarziu, n-am avut si eu parte de o eticheta si un protocol regal. Ca de protocoale medicale-s cam satula…

Anunțuri