Arhive pe etichete: Dumnezeu

Ruga

Standard

ruga

Doamne,

 

De ce te-ai grabit sa termini lumea in doar sase zile? Ca doar nu lucrai la patron, n-aveai norma… Mai bine mai sedeai si mai cugetai, erai mai atent la detalii si predai un produs finit mai de calitate. Asa, ai vrut sa faci o capodopera si ti-a iesit o caricatura!

Doamne, daca ai vrut sa fii un parinte bun, de ce nu te-ai ingrijit mai bine de educatia fiilor tai? L-ai intrupat pe Adam dintr-un bulgare de lut dar n-ai fost atent ca era, de fapt, un pumn de noroi puturos. Si i-ai izgonit pe Adam si pe Eva pentru o contraventie minora, un furt de fructe dintr-un mar, dar nu l-ai pedepsit de Cain cand l-a ucis din invidie pe fratele sau, Abel. Si ai privit mai apoi, nepasator, cum ura si invidia s-au raspandit in lume…

Doamne, de ce dupa 40 de zile de potop tot curge prin lume prea putina apa si prea mult sange?

Rau s-au mai schimonosit(si la trup, si la suflet) fiii tai, Doamne! Le-ai spus sa caute si vor gasi iar ei, in loc sa caute cunoastere, au plecat sa caute aur si faima. Le-ai spus sa bata si li se va deschide, iar ei, in loc sa bata la usa marinimiei Tale, au batut cu tunul in porti de cetati spre a le cuceri. Degeaba ai trimis Duhul sa cutreiere lumea si s-o duca spre Lumina, caci nu i-ai pus si un antivirus eficient si Duhul s-a contaminat si a raspandit molima de trufie, de fanatism, de intoleranta…

Doamne, de ce le-ai dat celor rai puterea si celor buni umilinta? N-ai vazut ca lectia lui Iov n-a smerit pe nimeni, de ce o tot repeti? Le-ai spus sa nu-si faca chip cioplit si sa nu se inchine la idoli, iar ei si-au facut idoli din chipuri pictate nu pe icoane, ci pe bancnote. Le-ai spus sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insisi dar nu pot sa faca asta,  caci ei nici pe sine nu se iubesc ci doar imaginea de marire la care viseaza, nu in oglinda sufletului se privesc, ci in topuri de capital.

Doamne, ai vrut sa faci un lucru bun dar te-ai ales (si ne-am ales!) cu un experiment nereusit, cu o armata de mutanti dintr-un ADN schilodit. Poate ca nu ti-ai pazit bine laboratorul, Doamne, si dracul si-a cam bagat coada in treburile tale…

E prea tarziu, Doamne, sa indrepti lucrurile? Lumea asta e condamnata pentru a face loc altui experiment, altei generatii de cobai? Si nu prin foc si sabie s-a indrepti, Doamne, ci prin iubire, intelegere si adevar!E atata nevoie de adevar!!

Nu stiu sa ma rog in versuri, in mantre sau incantatii sacre. Nu stiu in ce colt de univers sa te gasesc. Asa ca stau drept, dar cu sufletul smerit, in fata cerului si Te rog in cuvinte simple, fara poezie:

Doamne, lumineaza mintile celor ce trudesc in laboratoare pentru a gasi leacuri si idei bune omenirii! Lumineaza constiintele celor ce s-au catarat pe cadavre pana in varful piramidei si de acolo decid soarta lumii! Lumineaza inimile celor ce prea mult au urat in numele iubirii de divinitate! Si lumineaza fiecare gand al omului de rand  care si-a pierdut speranta si e pe cale sa se piarda si pe sine fiindca nu Te mai gaseste!

Da, doamne, sanatate celor aflati in suferinta! Da pace celor ce stau in transee! Da liniste celor ce nu-si mai afla linistea! Da ganduri bune tuturor!

Iar mie, nu-mi da, Doamne, ce vreau ci ceea ce merit! Dar ajuta-ma sa merit mai mult si sa gresesc mai putin! Amin!

Si pune, Doamne, un strop de speranta si o farama de iubire in sufletul celor ce au citit aici! Pace tie, cititorule!

Cum se castiga cetatenia stand cu mainile incrucisate

Standard

Zilele trecute am fost la o inmormantare ceremonie funerara. N-am mai participat la asa un eveniment de aproape 20 de ani, cand a murit tata. Tare n-as fi semnat condica de prezenta nici acum, am oroare de astfel de chestii, dar era vorba de un unchi , nu ma puteam eschiva. Si am auzit eu ca a te duce sa prezinti ultimul omagiu cuiva e dovada suprema de politete, una pe care sigur beneficiarul nu ti-o va intoarce. Ma rog, cine a zis asta n-o cunostea pe Mamare, care inca mai bantuie prin pod…

Hai sa nu lungesc povestirea, sa ma exprim cat mai telegrafic. Asteptat cortegiul la poarta cimitirului, lasat lumea sa intre in biserica, ramas in pridvor, cat mai aproape de iesire, incercat sa nu carcotesc, sa nu analizez nimic, cascat gura la picturile de pe pereti, numarat paianjenii din colturi (bine ca-i vad pe aia sfintiti, pe ai mei de acasa , nu!)

Personajul principal in centru, pe catafalc; rudele apropiate de-a dreapta lui, cu rezervare in primul rand, sectiunea VIP; trei popi in prezidiu, cu urari de drum bun si promisiuni de iertare de pacate. Ma, asta nu-i trafic de influenta? Ca asa am auzit de la DNA cand promiti cuiva ca-i pui o vorba buna catre un superior… Prin multime trece o tanti care imparte covrigi. Zic bodaproste si ma apuca brusc foamea. Da’ cum sa mananci in biserica, cand preotul glasuieste pe trei voci? Inghit in sec si profit ca-i un covrig cu gaura mare si mi-l pun la mana, in loc de bratara. Ca si asa am plecat goala-goluta de bijuterii de acasa, aproape ca ma simt nuda.Macar bijuterii de post sa port!

Rotesc ochii jur-imprejur si analizez sfintii. Remarc ca sunt clonati, au leit aceeasi fizionomie (cred ca-s pictati cu sablon), doar ca unora le-a pictat carare pe mijloc iar altora intr-o parte. Ma gandesc cum ar fi sa le sterg numele scris deasupra fiecaruia si apoi sa-l intreb pe preot cine e in imaginea alaturata. Mai remarc ca toti au o pata alba pe umarul stang, de parca au trecut pe sub scara tocmai cand Dumnezeu varuia stelele cu bidineaua pe cer. O fi vreun simbol, ceva?

Termin cu imaginea si ma concentrez pe sonor. Din trei preoti unul are polipi vegetatii adenoidiene si fonfane, unul mananca literele din cuvinte, doar preotul nostru cel batran canta melodios si nu-mi zgaria timpanul. Si aud cum zice sa-l aseze pe X in loc cu verdeata, in loc de odihna, unde nu-i nici intristare, nici suspin. Pai numai X si atat? Fara nume complet, fara CNP-eu? Daca se confunda persoanele? Ca pe unchiu in chema Traian, era un om zdravan, bland si inimos, daca ii da locul ala de odihna altuia mai uscativ, chel, chior si hahait? Da’ n-am eu norocul asta, sa mai incropesc de inca un covrig…

Mai remarc ca lumanarile vandute la biserica sunt inscriptionate cu sigla patriarhiei, va sa zica sunt „de firma”. Si eu , care vazand ceva negru pe ele , am crezut ca e cod de bare si ma uitam dupa casa de marcat! Ti-ai gasit! Lumanarea se vinde, se arde, ceara se retopeste, se face alta lumanare, iar se vinde, iar se arde… Precum exista circuitul apei in natura de ce n-ar exista si circuitul lumanarii in economia neagra?

Si-apoi, cand deja incepusem sa ma gandesc cat de profitabila e afacerea asta cu lumanari, aud ceva uluitor: „…si fa-l pe el cetatean al Raiului…” N-aud bine? Adica Raiul e un stat care acorda cetatenie? Viza de flotant, nu? Ca as da o tura, doar de curiozitate… Fiindca nu-s inca dornica de dubla cetatenie decid ca am zabovit prea mult in pridvorul bisericii, e timpul sa ma retrag, pe unchiu oricum cred ca l-a lasat rece prezenta mea. Am ales prost momentul retragerii, la iesire am dat nas in nas cu o multime de rude pe care nu le vazusem de ani buni (ba pe unele nici nu le mai recunosteam), asa ca a trebuit sa mai zabovesc la o sedinta de socializare. Timp in care mi-am rontait si bratara, ca de atata emotie ma apucase foamea…

145447mareDragilor, daca va simtiti bine in biserica, mergeti in biserica! Daca vi se ia o povara de pe suflet la spovedanie, spovediti-va! Dar daca vreti sa faceti un pas spre bunavointa Domnului nu dati banii pe o lumanare nefiscalizata, dati mai bine un covrig unui om flamand! Parerea mea, de om iubitor de Dumnezeu dar scarbit de biserica!…

Poveste de duminica

Standard

Ziua buna, dragilor!

Ia sa va spuna baba fata o povesteee… Da’ de care, tot de-aia alambicata? Hai mai bine, ca tot e sfanta duminica, sa va spun una religioasa.Asa ca puteti sa va asezati in genuchi si sa bateti si trei matanii inainte, sa vi se consemneze ca ati fost evlaviosi chiar daca n-ati mers azi la biserica!

Cat e raiul de frumos si bine organizat astfel incat nimeni sa n-aiba nici o grija si nici o intristare stiti. Da’ poate nu stiti ca e si acolo un soi de parlament, un consiliu de administratie al sfintilor sub inaltul patronaj al lui Dumnezeu, care are si drept de veto.  Ei, si e acolo, in consiliul asta un sfant mai bleg dar cu gura mare (un fel de Becali al nostru!) si care are atributii cu logistica; adica are parc auto ceresc, tunete , fulgere…. V-ati prins, nu, ca e vorba de sfantul Ilie!

Si Ilie asta, gura mare si gomos din fire (cam ca stim noi cine) are si el o dambla: sa faca paranghelie mare de ziua lui, sa stie toata omenirea! Si le zice tuturor:

sf-ilie-tesviteanul-Cand o sa fie ziua mea, o sa luminez cerul cu fulgere mai ca laserele la concerte. o sa tun mai ca salvele de baterie antiaeriana sa-i surzesc pe toti si o sa dau ploaie muuuulta, sa fac cinste la toata omenirea!

Ei, ce era daca dadea si el o bere cu lamaie si atat?Da’ poti sa te pui cu fudulul? Doar ca fudulul are o hiba: neavand nici act de identitate, nici CNP nu stie cand e ziua lui! Si in fiecare zi il intreaba pe Dumnezeu:

-Doamne, cand e ziua mea, ca vreau sa dau petrecere mare, de pomina?

Iar Dumnezeu, stiind ce-i poate mintea electrocutata de atatea traznete si avand inca proaspata in minte experienta Potopului (intre noi fie vorba eu banuiesc ca si atunci a fost un malpraxis de-a lui Ilie dar l-a scos Dumnezeu basma curata!) il tot duce cu vorba:

-Mai e. Ilie, pana atunci, mai e…

Azi asa, maine asa, trece si  aniversarea. Si cand intreaba intr-o zi acelasi lucru afla raspunsul:

-Of, mai Ilie, tocmai a trecut, a fost ieri!

Si sa te tii suparare si necaz pe Ilie! De ciuda da foc la toate artificiile pe care le pregatise, bate cu piciorul in toti norii si-i tranteste unul de altul ca pe berbeci pana ce asurzeste lumea, toarna toate apele ceresti peste Pamant. Adica atata pregatire si asteptare si a ratat evenimentul? Ca prostii aia de au ratat referendumul desi au fost suficient de multi?…

Cam asa e in fiecare an: a doua zi de sfantul Ilie se lasa cu ploi si vijelii, un fel de razbunarea prostului sfantului.

Doar ca anul asta cred ca Dumnezeu a fost mai pe faza si i-a dat repede un cadou si-o acadea, i-a inchis gura inainte sa se manifeste isteric ca de obicei. A bombanit putin, s-a inegurat la fata si s-a dus la toaleta cat sa se usureze nintel in capul nostru. Si nici bere multa n-apucase sa bea, bag seama…:))

Pe la voi cum a fost?

PS. Aoleeo, o fi fost si ziua mea daca ma cheama Iliescu? Si n-am sarbatorit cum trebuia, cu surle si trambite? Daca-i asa , sa te tii omor ce va dau, va gadil o saptamana pana va vad lesinati de ras!Ca nici o caramea nu mi-ati dat…

Cine este Dumnezeu

Standard

Nu stiu cine a lansat aceasta cugetare, eu v-o dau de la Copilu’ citire.E adevarata si perfect aplicabila si in ograda mea.

caini-si-pisici3Ce zice cainele:

Omul m-a adunat de pe drumuri, mi-a dat un adapost, mi-a dat apa si mancare; cand am fost bolnav m-a mangaiat si m-a ajutat sa ma vindec. Cred ca el este Dumnezeu!

Ce zice pisica:

Omul m-a adunat de pe drumuri, mi-a dat un adapost, mi-a dat apa si mancare; cand m-am imbolnavit m-a mangaiat si m-a ajutat sa ma vindec. Cred ca eu sunt Dumnezeu!

Asa e si la noi in curte.Daca ma duc la Max cand sta zgribulit in cusca lui iese si se tranteste spasit pe picioarele mele, nici nu indrazneste sa se miste  cat timp il mangai, e in extaz:”multumesc ca ma bagi in seama!”.Daca ma duc la Yeti, care sta ca un pasa intre perne, se uita pe sub sprancene si se intoarce alene cu burta in sus parca ar zice:”bine, venereaza-ma, iti dau voie sa ma mangai!”:))) Cine, cui ii tine companie?

Miracolul cu dungi

Standard

copil cu mingeAveam vreo 5 ani. Toata vara mi-o petreceam pe plaja insotind grupurile succesive de rubedenii ce veneau  in vizite prelungite. In cele trei camere de bloc gradul de ocupare a spatiului era de 100%. Plecam pe plaja cu noaptea in cap, sa vedem rasaritul soarelui din mare si sa prindem „ultravioletele”. Asa ziceau cei mari, dar eu suspectez ca scopul real era ca magazinele nu deschideau asa devreme si mai scapau si ei de milogeala mea in fata fiecarei vitrine…

Cu o zi inainte fusesem foarte modesta, nu folosisem santajul sentimental decat ij scopul achizitionarii unei mingi. Bunicul fusese fericit ca a scapat asa ieftin, imi cumparase imediat mingea, sa ma scoata cat mai iute din magazin. Ce mi-o fi trebuit mie minge, nu stiu! Ca niciodata n-am priceput care e scopul acestui obiect, eu din fotbal nu ma pricep decat la fault si la spart seminte…

Asa ca in ziua aceea mi-am luat cu mandrie mingea cea verde la plaja cu scopul nedeclarat de a-l umili pe Pele! Am senzatia ca multi turisti si-au scurtat sedinta de bronzat din pricina atentatelor teroriste cu minge. La prima ora plaja era destul de goala, puteam alerga in voie, dar pe masura ce se aglomera se restrangea si spatiul meu de joc. Zbura nisipul pe cearsafuri mai vijelios decat o furtuna in desert. Unde pica mingea, de acolo trebuia sa dau urmatoarea pasa. Pica pe revista unei cucoane? Pai sa-si stranga revista, ca imi aluneca slapii pe paginile ei! Am daramat sticla cu bere a unui nene? Pai sa-si tina sticla in mana, nu s-o lase in seama gravitatiei!

Si uite asa mi-am facut de cap pana ce mingea mea s-a apropiat de mare. La inceput mi-a placut ca improscam cu apa, nu cu nisip.Dar treptat mingea mea a inceput  sa se indeparteze de mal dusa de curenti. Am urmat-o putin, dar cand apa mi-a trecut de genuchi n-am mai indraznit sa ma avant mai departe.Am inceput sa plang, sa cer ajutor. Dar conspiratia mondiala a functionat perfect, nimeni n-a miscat un deget sa-mi aduca   minunea verde inapoi. Ba cred o rasuflare de usurare a strabatut  litoralul! Ei, o fi fost doar briza…

Am urmarit mingea cum trece printre oameni, cum depaseste geamandura si se pierde in zare. Atunci m-am intors la cearsaful meu, am cazut cu fata-n jos, intr-o „silentio stampa” mormantala si am zacut asa pana ce au inceput sa-mi pocneasca basicile pe spate.Am stat ca strutul, cu capul in nisip si-am jelit cu vorbe(in gand) ca o bocitoare profesionista, patrunsa de drama mea existentiala  ce capata conotatii mistice (caci eram la varsta marilor hituri „Inger, ingerasul meu” si „Tatal nostru”)

„Off, Doamne, de ce mi-ai luat mingea? Ca era mingea MEA, luata de bunicul fiindca am fost cuminte.De ce m-ai pedepsit, Doamne? Am fost obraznica si am improscat lumea cu nisip? Pai  Tu esti de vina, ca ai pus nisipul pe plaja si n-ai pus gazon…Ca l-am lovit in plex pe nenea ala namolit tot? Pai de unde sa stiu eu ca nu stie sa faca stop pe piept…Ca am speriat-o pe tanti aia de stata cracita cu fata-n sus? Pai am crezut ca sta asa ca sa apere mai bine la poarta, de-aia am shutat… Acu, Doamne, o sa dai mingea mea unui alt copil mai cuminte? Off, off…”

La amiaza am plecat spre casa imbracata doar intr-un prosop ud, ca altceva pielea mea nu suporta.N-am vrut sa vorbesc cu nimeni, m-am retras sa-mi consum drama mai departe in dormitor, acompaniata de niste frisoane si intrerupta de reprize de rastit la wc; nu stiam ca Dumnezeu pedepseste si cu insolatie…

Spre seara s-a intors tata, care fusese la pescuit. Nu avea mare pasiune pentru asta dar il invitasera niste prieteni cu barca si acceptase ca pe o plimbare mai mult. Nu mai stiu cat peste a adus, daca era prins de el sau cumparat de la cherhana. Stiu sigur ca pescuise o minunatie de minge, pe care mi-o aduses mie! O minge maaaare, gonflabila, cu dungi galbene si verzi! Toate durerile mi-au trecut instantaneu. Eram fericita ca l-am induiosat pe Dumnezeu , care m-a iertat pentru obraznicie si mi-a trimis ca simbol al armistitiului acea minge fantastica, cea mai mare pe care o vazusem eu (mai tarziu am citit in Biblie ca Dumnezeu trimite semn de pace un curcubeu nu o minge, dar la 5 ani  nu aveam de unde sa stiu asta!)

N-am luat niciodata mingea gonflabila la plaja de teama sa nu plece si ea in larg. Nici prin casa nu ma puteam juca, la orice shut dadeam un „strike” printre bibelourile mamei.Asa ca mingea si-a gasit locul pe sifonier, unde a ramas pana ce a inceput sa se desumfle putin cate putin. N-am considerat-o niciodata o jucarie ci un dar de la Dumnezeu. Asa ma invatase pe mine strabunica: daca esti rau, Dumnezeu te pedepseste dar daca te caiesti sincer te iarta si te rasplateste! Cainta mai puternica decat o insolatie si-un spate jupuit de piei n-am mai patimit de-atunci…

Voi cand ati vazut prima data un semn divin intr-o intamplare banala?