Arhive pe etichete: formol

Ultimul omagiu

Standard

Azi e marti da’ zici ca-i luni.Si am nervi cat pentru luni si marti la un loc. Dupa ce o sa-mi mai treaca si mai rumeg niste planuri va spun ce m-a suparat.

lumanare-thumb-250-0-18In weekend am avut iar deces in familie. Daca acum vreo trei luni a murit nasul meu de botez acum a murit si fiul lui. La 52 de ani si macinat de multe boli garnisite precum bomboana pe coliva de niste metastaza cerebrale. Ultima luna fusese un calvar, ultimele 10 zile un iad asa ca moartea a venit ca o usurare si pentru el si pentru cei de langa el. Drept e ca si-a cam facut-o cu mana lui, i-a fost mai draga sticla decat sanatatea. Dar…despre morti numai de bine si fiecare e liber sa-si bata joc de viata lui cum crede de cuvinta…

Am zis  sa trecem si noi, crestineste, cu o lumanare  si o floare. Desi nu stiu de unde ipocrizia asta cu „ultimul omagiu” , cand nu l-ai omagiat niciodata pe raposat…Toti cei care nu i-au adus macar o cana de apa cat a zacut vin acum sa-si aduca „omagiile”.Fiindca intram in tura de noapte am hotarat ca trecem mai intai pe la mort.Si ca sa nu mor de foame pana dimineata mai intai m-am asezat sa ‘ingurcitez” ceva.Si-l vad pe Sotu’ curatandu-si o ditamai capatana de usturoi.

-Ce faci, mananci usturoi inainte sa mergem la mort?

-Ce are, ca doar nu trebuie sa ne pupam!

-Pai o sa mirosi ca naiba…

-Lasa ca o sa miroasa mortu’ mai tare , se neutralizeaza.

Ne luam sa ne imbracam.Eu imi calc o bluza neagra, sobra. Zice Sotu’:

-Nu pot sa merg asa?

-Asa cum?

-Asaa, in bermude si-n tricou…

-NU!! La mort se merge ca la teatru, in negru si elegant!

-Pai si tu esti in bermude.

-Da, da’ ale mele sunt bermudele de gala!

Ne-am luat florile si am plecat. In camera cu decedatul (ca mie jena sa-i spun Mortu’) am stat fix zece secunde, cat sa-i las florile si sa-i spun ca l-am iertat ca m-a scapat cu carutul in lacul inghetat cand aveam 11 luni, ca mi-a rupt mana la 4 ani invartindu-ma ca avionul de o mana si un picior si ca . de-al naibii,  imputea aerul cand dormea cu noi in camera ca sa ne faca sa iesim afara sa respiram. De atata formol mi-au da instantaneu lacrimile, lucru probabil apreciat cum se cuvine de cele doua babe aflate la priveghi si care pareau a se simti in largul lor. Cred ca astea erau la antrenament…

A doua zi am chiulit de la inmormantare, ca eram dupa o noapte alba si obositoare. Sper ca nu mi-a pus absenta si sa vina sa ma ia la intrebari, precum bunica-sa, raposata Mamare! Dar mai sigur o sa-i spun lui Sotu’ sa mai manance seara niste usturoaie, cat sa nu se apropie vampirii si strigoii.Da’ nici eu nu ma apropii!:))

Fara catafalc, va rog!

Standard

Oricat am protesta stim din start ca pe lumea asta avem numai viza de flotant.Ne trimite Creatorul in misiune, ne da foaie de parcurs si indicatii de regie si ne lasa pentru scurt timp de capul nostru. Ca ,cica, avem liber arbitru… Apoi odata fluiera ca ne-am pricopsit cu un cartonas rosu si ne elimina din teren!Sau ne lasa pana ne expira contractul si ne spune hai, cauta-ti de drum spre loc cu verdeata, fara intristare si suspin!

Si n-ai incotro, e „game over” asa ca pui mainile pe piept si te duci.De fapt te duc altii ca tu ai ramas fara bucse si telescoape si nu mai ai nici certificat de inmatriculare, n-ai voie sa circuli pe drumurile publice.

Pana aici nici n-am ce comenta. Daca-i musai, cu placere! Ma ofticam daca ramanea vreunul nedus si cu prelungire de contract dar asa  n-am de ce sa protestez. Dar ce ma enerveaza pe mine rau (da’ rau de tot!) e ce fac altii dupa ce pui mainile pe piept. Tu stai cuminte intins intre dantele pe catafalc ca un exponat de la Antipa si toti curiosii vin sa-ti dea ocol, sa-ti studieze pantofii si sa faca pariu daca o sa-ti iasa sau nu viermusorul pe nas.Si nici bilet nu platesc pentru  spectacolul asta, prestezi gratis si-n folosul comunitatii, te multumesti cu fum de lumanare si floricele mici pe piept!Poate ai vrea si tu sa te descompui in intimitate, sa-ti emani mirosurile mai impachetat…Dar ce, te intreaba cineva ce vrei? Traditia e traditie si trebuie dusa mai departe!

Am avut de curand un deces in familie. A murit nasul meu de botez, om la aproape 80 de ani. Toata viata a muncit pe branci, nu s-a vaitat niciodata si mereu a fost pus pe glume. Un om care mi-a fost drag si pe care l-am respectat.  Am aflat de deces chiar la cateva ore dupa ce s-a intamplat;eram la serviciu si a venit o nepoata de-a lui sa ma intrebe daca stiu pe cineva care imbalsameaza sau, daca nu, sa-i fac rost de niste formol. Toate cunostintele mele despre imbalsamari sunt despre epoca lui Tutankamon si alea erau pe baza de rasini, deci nu se aplica. I-am dat niste formol si am sperat sa se descurce, sa gaseasca pe cineva…

Mai tarziu ma suna ca n-au gasit pe nimeni, ma roaga pe mine sa prestez. Ptiu, drace, numai de-astea nu facusem! nu ca as fi avut vreo jena, vreo teama de bantuire,pur si simplu habar n-aveam cum se procedeaza. Dar la cate a facut nasul pentru mine, macar atat sa fac si eu pentru el;el m-a introdus in lumea crestina prin botez, eu sa-l expediez in lumea de dincolo prin imbalsamare!

Intreb pe la unul, pe la altul, ma umple lumea de indicatii pretioase. ca nu e mare lucru sa bagi formol cu o seringa mare pe ici , pe colo, prin punctele esentiale…Aha, e un fel de acupunctura mai profunda, trag eu concluzia!

Imi iau inima in dinti si seringile in geanta si ma duc.Nasa in usa, ne bocim regulamentar, pasez buchetul de irisi cu regrete eterne si intram pentru ultimul omagiu.

Eu, cat pe ce sa intreb ce face nasu’! Bine, nu ma refeream la sanatate ci la dezintegrarea fizica, dar mi-am dat seama ca nu suna bine expresia si m-am oprit la timp.In casa un miros de ti se epila nasul instant. Mult formol!  Asta m-a ajutat mult, am reusit sa lacrimez cat sa demonstrez ca sunt foarte indurerata (nu ca n-as fi fost, dar eu nu plang la morti ci dimpotriva! la tata la inmormantare am tras o portie de ras cu sughituri, noroc ca nu s-a bagat de seama, se presupunea ca ma zgaltai de plans!)

O tanti matusalemica si solemna ca un shaman in exercitiul functiunii tragea formol dntr-un borcan si-l injecta pe nasu’ .Vreo doua kile i-a bagat, de nu mai putrezeste in urmatorul mileniu! Dar si pe mine m-a usturat gatul vreo doua zile, asa, in semn de respect…

Ideea e ca am ratat aceasta experienta a imbalsamarii, nu l-am putut cinsti pe nasu’ cu-n formol , asa cum ne cinstea el pe noi c-o tzuica oricand ii treceam pragul.

A treia zi, la funeralii, ne-am dus sa fim de fata la scoaterea sicriului din casa. am facut auditia aia sinistra cu „und’ te duci tu, Vasileee, din casa ta, din munca ta”, am stat smeriti sa se incoloneze  lumea dupa masina mortuara, am ramas ultimii si cand alaiul a virat stanga spre biserica noi am virat dreapta spre casa. Cred ca nasu’, plutind in spirit peste multime, s-a amuzat grozav…

mumii-150x150Deci, cum va spuneam, detest traditiile astea crestinesti cu tinut mortul trei zile pe masa, plimbat colive si alte ritualuri fara rost. Asa ca, Doamne, cand o sa consideri ca trebuie sa ma trimiti iar in lumea asta,ca poate mai sunt pisici captive prin copaci si femei nebune de mosit, te rog eu frumos, trimite-ma in alte locuri si in alte religii, nu ma obliga sa stau trei zile nemiscata pe catafalc. Ca daca ma gadila vreun vierme-n nas, eu ma scol si ma scarpin, sa stii!:))

Si cred ca rugamintea asta e valabila si pentru Mixy, ca nici ei nu-i place cu putrefactia la vedere