Arhive pe etichete: gluma

Măria

Standard

În miez de noapte sfetnicul de taină îl trezește pe Ștefan cel Mare cu bătăi disperate în ușa odăii.

– Ce-i, au năvălit turcii?

-Nu! Dar, Măria ta, Măria mea e cumva la tine în iatac, că n-o găsesc nicăieri?!…

 

Să trăiască toate Măriile, oriunde s-ar afla!

La mulți ani de Sfânta Maria tuturor celor ce își serbeaza onomastica!

 

 

Reclame

O telegrama

Standard

E o poveste veche de cand eram eu copil. Atunci am retinut doar partea amuzanta, restul invatamintelor le-am tras mult mai tarziu. Azi am simtit nevoia sa v-o spun si voua…

Tata era de fel din Vaslui dar foarte rar ajungea pe acasa pe la bunici. Primul meu drum in Moldova l-am facut cand aveam 9 ani deci relatiile cu bunicii paterni nu erau foarte stranse. Dar pe bunicul il tin minte povestind dramele frontului si ale prizonieratului la nemti iar pe bunica straduindu-se din greu sa razbeasca prin viata cu serviciul si cei cinci copii.

Coroana cu crizanteme albe si crini rozIntr-o zi, pe cand tata era la serviciu, primim o telegrama :vino urgent, tata mort! Fuge mama repede la unitate il cheama pe tata, il anunta cu menajamente, se invoieste tata si se decid sa plece urgent la Vaslui. Pe atunci nu era asa simplu cu plecarea, depindeai de mersul trenurilor.Iau ei bilete la primul tren, chit ca aveau niste legaturi foarte proaste, cumpara si coroana de flori  si ce mai cred ei de cuvinta ca se cuvine, pune mama basmaluta neagra si pleaca cu un tren de noapte. Ajung la destinatie in zori, dupa ce schimba trei trenuri, rupti de oboseala si inca zdruncinati de veste.

De la gara mai iau niste flori si se duc la locuinta bunicilor.La intrarea in bloc erau niste flori cam ofilite aruncate pe scari.Lui tata i se cam inmoaie picioarele, „daca am ajuns prea tarziu si deja au plecat la cimitir?”Urca cele trei etaje cu lacrimile inodate-n barba, deschid usa .Cam multa liniste…Se reped in sufragerie, acolo unde ar fi trebuit sa stea mortul.Pe masa…niste leustean pus la uscat intins pe niste ziare!

Iese bunica din bucatarie speriata de bocete, ca mama deja daduse drumul la repertoriu de cum pusese mana pe clanta.

-Unde-i tata?

-Unde sa fie? unde e de obicei, fi-ar naravu’ sa-i fie: la carciuma de la prima ora!

-Nu e mort?

-Poate doar mort de beat, dar nu cred, ca e prea devreme…Ce e cu voi si cu coroana asta?

-Pai daca a murit tata…

-Cum sa moara tac-tu? ca a plecat acu o ora si era viu…

Dialog ca in filmele cu prosti. Incet, incet s-au lamurit lucrurile.Pe la pranz s-a intors si bunicul de la ritualul zilnic al impartasirii cu apa (de prune) sfintita.Ce s-a mai bucurat cand i-a vazut! Radia de fericire(plus euforie bahica) si-si freca multumit palmele.

-Bine ca ati venit! Deci cand mi se mai face dor de voi va dau telegrama ca am murit.Ca asa veniti sigur.

Prea tare nu l-au certat, doar i-au spus ca nu se glumeste cu asa ceva. Au stat doua zile si s-au intors. Eu m-m suparat ca nu mi-au adus coliva iar tata a purtat barba regulamentara de doliu cateva zile ca nu l-ar fi crezut nimeni la munca ca a fost o gluma pentru care s-a invoit trei zile.:))

V-a facut cineva vreodata o gluma asa macabra?Si v-ati bucurat ca n-a fost decat o gluma?