Arhive pe etichete: incendiu

Nu doar cenusa

Standard

Am vrut sa scriu ieri. N-am putut. Nici acum nu pot, parca am uitat sensul cuvintelor. Dar parca nici sa tac nu pot. Cum nu pot nici sa plang, s-au scurs toate lacrimile in interior. De doua zile ma uit la televizor, in transa. Asa cum m-am uitat si dupa incendiul de la Giulesti, cand nu puteam sa inteleg cum e posibil sa se intample asemenea grozavie. Uite ca e posibil! E chiar foarte probabil sa se intample, doar trebuie sa vina momentul, clipa nefasta.

N-am ce sa spun, s-au spus si s-au scris prea multe, e un subiect aproape epuizat. Nu cunosc pe nimeni dintre cei pieriti sau raniti in mod colectiv, nu merg prin cluburi, nu-s amatoare de muzica. Ar trebui sa nu ma doara. Dar ma doare. Ma gandesc cate sperante si cat viitor s-a mistuit in flacarile alea. Si cate drame proprii se ascund in drama colectiva. Cate lacrimi nu vor reusi sa spele cenusa si mirosul de carne arsa. Cate mame nu mai mangaie copii, ci doar fotografii si scanduri reci de sicriu.Cati tati nu vor mai deveni bunici si, in loc sa-si plimbe nepotii de mana pe alei de parc vor merge incovoiati de durere pe alei de cimitir. Cati copii au ramas mult prea devreme singuri, ai nimanui. Cati se vor putea consola doar cu gandul ca cel drag s-a stins salvand viata altcuiva si ca rugile si multumirile altor familii ii vor calauzi mersul printre stele…Ziua in care ei s-au transformat in ruguri vii e ziua in care am murit putin fiecare dintre noi…

E durere, furie si neputinta. Si e si putina rusine pentru gandul egoist de o clipa: sunt mama unui copil care TRAIESTE in Bucuresti; as fi putut fi mama unui copil care A MURIT in Bucuresti!… Iarta, Doamne, rasuflarea usurata si gandul nedemn! Si multumesc, Doamne, ca sunt o mama norocoasa!Alte mame n-au fost…

Si-am mai avut un gand narod vazand marea de lumanari licarind in memoria celor mistuiti in incendiu: nu e putin cam sadic sa aprinzi o flacara, oricat de mica, pentru cineva pierit in flacari?…

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa le dea o eternitate blanda!

Putere, speranta si indarjire de a trai celor aflati pe un pat de spital!Pricepere si tenacitate medicilor care se lupta sa-i salveze! Si un inger pazitor mereu deasupra!

colectiv

 

PS. Incep sa cred in mitul pasarii Phoenix , din parjolul unei mari tragedii a renascut ceva ce nu credeam ca mai exista pe plaiul mioritic: Solidaritatea! De nu s-ar alege doar fum si cenusa si de ea!