Arhive pe etichete: inmormantare

Ultimul omagiu

Standard

Azi e marti da’ zici ca-i luni.Si am nervi cat pentru luni si marti la un loc. Dupa ce o sa-mi mai treaca si mai rumeg niste planuri va spun ce m-a suparat.

lumanare-thumb-250-0-18In weekend am avut iar deces in familie. Daca acum vreo trei luni a murit nasul meu de botez acum a murit si fiul lui. La 52 de ani si macinat de multe boli garnisite precum bomboana pe coliva de niste metastaza cerebrale. Ultima luna fusese un calvar, ultimele 10 zile un iad asa ca moartea a venit ca o usurare si pentru el si pentru cei de langa el. Drept e ca si-a cam facut-o cu mana lui, i-a fost mai draga sticla decat sanatatea. Dar…despre morti numai de bine si fiecare e liber sa-si bata joc de viata lui cum crede de cuvinta…

Am zis  sa trecem si noi, crestineste, cu o lumanare  si o floare. Desi nu stiu de unde ipocrizia asta cu „ultimul omagiu” , cand nu l-ai omagiat niciodata pe raposat…Toti cei care nu i-au adus macar o cana de apa cat a zacut vin acum sa-si aduca „omagiile”.Fiindca intram in tura de noapte am hotarat ca trecem mai intai pe la mort.Si ca sa nu mor de foame pana dimineata mai intai m-am asezat sa ‘ingurcitez” ceva.Si-l vad pe Sotu’ curatandu-si o ditamai capatana de usturoi.

-Ce faci, mananci usturoi inainte sa mergem la mort?

-Ce are, ca doar nu trebuie sa ne pupam!

-Pai o sa mirosi ca naiba…

-Lasa ca o sa miroasa mortu’ mai tare , se neutralizeaza.

Ne luam sa ne imbracam.Eu imi calc o bluza neagra, sobra. Zice Sotu’:

-Nu pot sa merg asa?

-Asa cum?

-Asaa, in bermude si-n tricou…

-NU!! La mort se merge ca la teatru, in negru si elegant!

-Pai si tu esti in bermude.

-Da, da’ ale mele sunt bermudele de gala!

Ne-am luat florile si am plecat. In camera cu decedatul (ca mie jena sa-i spun Mortu’) am stat fix zece secunde, cat sa-i las florile si sa-i spun ca l-am iertat ca m-a scapat cu carutul in lacul inghetat cand aveam 11 luni, ca mi-a rupt mana la 4 ani invartindu-ma ca avionul de o mana si un picior si ca . de-al naibii,  imputea aerul cand dormea cu noi in camera ca sa ne faca sa iesim afara sa respiram. De atata formol mi-au da instantaneu lacrimile, lucru probabil apreciat cum se cuvine de cele doua babe aflate la priveghi si care pareau a se simti in largul lor. Cred ca astea erau la antrenament…

A doua zi am chiulit de la inmormantare, ca eram dupa o noapte alba si obositoare. Sper ca nu mi-a pus absenta si sa vina sa ma ia la intrebari, precum bunica-sa, raposata Mamare! Dar mai sigur o sa-i spun lui Sotu’ sa mai manance seara niste usturoaie, cat sa nu se apropie vampirii si strigoii.Da’ nici eu nu ma apropii!:))