Arhive pe etichete: internet

Telek(kt)com

Standard

Doamnelor, domnilor, ma scuzati cinci minute.

Fiindca nu pot sa urlu de nebuna prin curte ma exprim si eu cum pot, adica scris, ca trebuie sa refulez cumva. Deci: Dumnezue, Alah, Budha, Zamolxe, aia din Olimp si aia divini de pretutindeni, anatomie mixta de la brau in sus, conjugarea verbelor a introduce, a baga in varianta reflexiva, decedatii  tuturor mamelor si alte expresii academice, in limba materna si alte limbi de circulatie internationala!!!! Plus mimica de rigoare, da?

Dedic acest potpuriu de sentimente Telekomului, firma aia bengoasa si nemteasca _care e roza doar in reclame, ca mie imi face numai zile negre. Asa porcarie de internet n-am avut nici pe vremea cand injuram Romtelecomul si credeam ca mai rau de-atat  nu se poate. Ete, viata ne dovedeste ca se poate! Daca asta e lucru nemtesc, de-ala bine facut, vreau Romtelecomul inapoi. Sau vreau porumbei voiajori!

De vreo doua saptamani am un internet execrabil, mai mult sta decat merge, nu-i chip sa fii in contact cu lumea, te faci de ras ca iti intrerupe comunicarea la jumatate. Sa mai zic cate scoruri la jocuri am pierdut fiindca moare netul inainte sa apuc sa inregistrez ceva?  Sa mai zic ca nu pot sa fac o postare amarata decat „pe repede-nainte”, cat prind o fereastra de semnal si ca nici nu pot sa raspund la un comentariu ? E de tot kktul, zau (nu stiu cum se zice in germana, ma scuzati).

Inteleg ca stau la tara, n-am pretentie sa mearga totul cu viteza luminii, nici macar ca in Germania, dar chiar nu se poate face ceva cu reteaua asta? Bine, am inteles, n-au putut romanii, ca-s mai fraieri, dar nici nemtii nu-s mai breji? Halal firma! Unde e diferenta? A disparut rom-ul de la inceput, in rest… alta Marie cu aceeasi palarie! Doar ca mult mai peticita…

Gata, m-am racorit putin. Poate am noroc si, intr-o ora-doua, reusesc si sa public ciorna. Daca mi-a salvat-o… Daca nu, injur si maine, ca intre timp mai descopar niste sfinti canonizati mai de curand si-i enumar si pe aia!

PS. Lumee, aveti mila de un suflet chinuit si dati-mi o ideea de unde sa iau si eu niste net cat de cat functional, ca de asta cu cocoloase m-am saturat! Saru’mana, bre!

Daca si mama…

Standard

Stiu ca dupa ce am trecut de era glaciara am ajuns in era digitala. Stiu ca suntem cetateni europeni si internauti deopotriva. Stiu ca toti puradeii de trei ani, desi uda inca pampersii si nu leaga trei cuvinte coerent, stiu sa butoneze o telecomanda, un calculator. Stiu si ca nu avem abecedare dar ni se promit manuale digitale. Stiu toate astea si accept progresul. Ca, daca am fi fost refractari la nou, inca ne-am chinui sa aprindem focul cu amnarul si ratam minunatie de cuptor cu microunde, dry cooker sau plita cu inductie…

Desi stiu toate astea inca mai sunt lucruri care ma socheza. Fratee, a-nnebunit lupu! Sa mor de nu-i asa! Ca si-a luat mama tableta!!!! Nu de-aia de ciocolata, nici de-aia de tensiune ci de-aia de navigat. Acu n-are decat sa-i creasca tensiunea de nervi ca-si prinde urechile in comenzi si ca-i degetul prea gros si deschide linkul de alaturi, nu cel pe care il voia ea.

Cand am vazut-o concentrata stand pe marginea patului si asteptand sa i se incarce pagina n-am stiut daca sa rad de ea sau sa-mi plang mie de mila ca incep sa am concurenta in familie, maine-poimaine vrea si blog. Sau cont de face book.  Si daca a trecut la vase de inox o sa aiba nostalgia emailului si o sa vrea si adresa de mail! 🙂 Deocamdata e la clasa pregatitoare, inca se familiarizeaza cu notiunile de baza, nu pricepe ce-i cu atati dubluve inainte de titluri si cauta instrumente ajutatoare, respectiv un betisor de urechi ca are suprafata de contact mai mica decat degetul si nimereste randurile mai bine. O singura pagina o nimereste din prima:blogul meu! Asa ca de azi institui cenzura, nu pot sa ofensez dioptriile maica-mii cu expresii licentioase. Iar voi, cei care aveti bunavointa sa intrati pe blog, va rog sa va purtati cuviincios, sa nu injurati, sa nu scuipati seminte si -daca se poate- sa va si descaltati la intrare, sa nu ma faceti de rusine si sa zica mama ca m-am inhaitat cu toti derbedeii lipsiti de maniere.

Au dreptate guvernantii sa prelungeasca varsta de pensionare! Daca la aproape 70 de ani incepi sa activezi on-line inseamna ca poti sa activezi si-n campul muncii, nu esti ramolit si neputincios. Traiasca internetul! Si mai da-l naibii de goblen, ca strica ochii si si-asa il mananca moliile.

Saptamana viitoare plec in Oltenia. Doamne, sper sa n-o gasesc pe soacra-mea cu vreun smartphone langa Ceaslov!…

PS. Draga mama, acesta e un pamflet, nu-i mistocareala, nu te ofensa ca te-am spus la lume. Nu e para, e lauda. Si abia astept sa te bat la niste jocuri cu impuscaturi sau la un campionat de mah jong; nu jucam pe bani, ca nu vreau sa-ti mananc pensia, da’ pe niste placinte cu mere te-ai putea risca.  🙂

Supararile zilei

Standard

Sa-mi bag:

-banii la FNI(nu la FMI ca aia mi-i iau si nebagati undeva!)

-glezn fina in sosonii uzi.

-degetu-n nas dupa ce-am raschetat cutia cu piper macinat.

-cererea de emigrare in Congo.

imagesMi-as mai introduce cate ceva dar sunt prea nervoasa ca sa caut metafore acceptabile si prea doamna ca sa renunt la ele si sa vorbesc slobod. Asa as slobozii niste vorbe de duh neacademice! Am nervi. Muuulti nervi! Poate am devenit prea sensibila, mi-e greu sa trec la faza de „mai da-i in puii pupezei”, adica sa nu ma oftic. Si ma oftic si pe mine ca-s asa de ofticoasa!

Mai intai ca ma enerveaza rau netul. Ca de obicei, merge cu cocoloase. Ma, n-are careva rasaduri de net sa-mi plantez singura in gradina, sa-l ingrijesc cu rabdare si sa creasca maaare si puternic cat sa nu-l darame orice stranut? Ca tot e vremea blanda, poate se face si scot si la taraba…

In al doilea rand m-a ofticat rau o persoana dubioasa si care triseaza ca-n codru la jocuri on line. Adica eu chiar muncesc, transpir, ma chinui sa fac niste scoruri demne de o „eminentza” si ea vine si baga din burta niste scoruri imposibile. Macar daca erau realiste, ca ma ambitionam s-o bat si asa dar ea nu, pune niste utopii. Ba le pune si la jocurile care nu adauga scor, daca va inchipuiti asa tupeu! Imi pare rau ca nu ma pricep la IT ca zau ca „spargeam” serverul si-i stergeam toate scorurile. Ete cum am muncit eu degeaba toata ziua! Si sabotata de net si de trisori!Pai cum sa nu-ti bagi „log out”-ul in el de site de jocuri!

Si in al treilea rand m-a mai bazait si-o barza. Bine, sa-i zicem „barza tropicala” ca e mai bronzata dar tot zburatoare si aia. Cu barza (care era mai mult un vultur spre pterodactyl) n-am nimic doar ca m-a lasat fudula de urechi cu atata taraboi si-a mai adus si-un pui tavalit(fara nici o vina el, saracul) care mi-a dat ceva emotii.

Acu puiul e bine, netul da semne de insanatosire, scorurile mele bune s-au dus pe pustii… Numai eu mai caut ceva de bagat si nu gasesc. Cred ca-mi bag ochelarii in geanta, imi strang jucariile si plec acasa. Abia astept sa beau o bere cu lamaie si sa ma relaxez. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Nervi, nervi, nervi!!

Standard

Daca ieri m-am trezit in toane bune si pusa pe multumiri si amabilitati azi sunt la polul opus. Mi-as revarsa tot repertoriul de injuraturi si toate reprosurile catre Romtelecom si netul lor de kkt! (Ete, Dane, cum iti fac eu pe plac pe negandite si arunc si niste sudalme sa nu mi se strepezeasca dintii de prea multe dulcegarii!)

Nu pot sa citesc, nu pot sa scriu, numa ma uit la cerculetul ala albastru care se invarte ca ochiul mortului si-mi face semn sa astept ca netul curge iar cu cocoloase. Si cand tastez trebuie sa am rabdare sa vad ca mi-a aparut tot cuvantul altfel revolutionez limba romana cu jumatati de cuvinte mixate aleatoriu dupa cum vrea netu’ lu’ peste!Nu stiu cum se scrie emoticonul ala cu dracusori ca as insira vreo doua pagini cat sa echilibreze balanta cu cei care imi tropaie mie acum pe creieri.

Nici n-am dormit azi noapte. Mai intai fiindca am stat sa urmaresc un film ultra-psihologic care cred ca se foloseste in scop terapeutic pe la Balaceanca, poate cei de acolo sa-l priceapa mai usor. Apoi fiindca m-a pocnit o muza tocmai cand eram pe cale sa alunec in lumea viselor.Mi-a ordonat scurt:ridica-te si scrie! Si am scris fiindca dorm cu un caiet pe noptiera. Care-i mesajul ce se desprinde din ce am scris inca n-am descifrat, ma rezerv pentru insomnia de la noapte.:)

Da, recunosc, azi nu-s in cea mai buna stare

Am nervaciune-n trup si sufletul mi-e trist

Asa ca slova mea aiurea va cam pare

Desprinsa parca din curentul dadaist.

*

As da cu pumnu-n masa dar ma doare,

Cu capul de pereti parca m-as da,

As plange cat sa umplu o caldare

Si unghiile din carne le-as musca.

*

M-as da un pic cu curul de pamant

Sa trepideze pana la Galati

As injura pana la ultimul cuvant

Si unora le-as roade din ficati.

*

Dar voi inabusi instinctul criminal

Zambind cretin si tamp ca o Gioconda

Am intelect, nu sunt un caz penal

Am minte mai presus de isterii si fronda.

*

Dar va iesi el, soarele, pe strada mea!

Si mi-or veni si mie apele la moara!

Ma simt prea doamna pentr-o mahala

Si mult prea vultur ca sa lupt c-o cioara!

Daca cineva a priceput ce vrea sa spuna poetul sa ne spuna si noua, daca nu sa taca pe veci si sa dea aprobator din cap! 🙂

Taranul la Academie

Standard

Hai, seara buna, lumee!

E cam tarziu sa va fac o dare de seama despre aventurile mele din ultimele doua zile caci sunt prea obosita. Epuizata chiar! E greu sa faci taranul „academician”, zau!:)

Dar daca n-aveti de cine rade la ora asta ma ofer eu spre persiflare, simt nevoia unei autocritici severe.Vremea blondelor a cam apus asa ca luati-va de tantile grizonate de la tara care vor brusc sa se cizeleze si sa dea piept cu tehnologia de varf. Zic pe scurt pana nu-mi pica definitiv ochii-n gura de somn si cat imi mai simt degetele de la picioare  (desi nu cu ele tastez dar stau intr-o pozitie deloc comoda dictata de asezarea laptopului in spatiu, respectiv pe un taburel).

Am plecat ieri la pranz cu trenul din Ploiesti.N-am mai mers cu trenul cam de vreo doua decenii asa ca am avut emotii. Am fost un grup mic de noua colege, toate cu trolere mai putin eu care m-am crezut mai sportiva si am ales o geanta de voiaj. Imaginati-va cam in ce hal am alergat pe langa trenul care mai avea cateva secunde sa plece , noi aveam locuri in vagonul doi care era hat! in capatul peronului.Am avut senzatia ca am facut jumatate de drumul spre Predeal pe jos, asa imi atarna limba si-mi tremurau picioarele. In gara la Predeal fetele au zis ca maegem pe jos pana la hotel desi ne avertizase un nene ca drumul e cam lung, pana la iesirea din localitate.Pai da, ca ele au tras de trolere, n-au carat ditamai gentoiul dintr-o mana in alta de ziceai ca-s Nicu Vlad la haltere…

Ne-au facut cazarea, am completat hartoagele, mi-am luat cartela si m-am dus la camera. Numai ca eu mi-s fata de la tara, inchid usa cu zavorul si descui cu cheie clasica, n-am cartele. Asa ca am tras indiscret cu ochiul la vecine sa vad cum se procedeaza. Si bag-o si scoate-o si…nimic! Nici cu „Sesam, deschide-te!” n-a mers, nici cu amenintari si suturi in usa. Ciocan la vecina, cer consultanta, vine, baga cartele, o scoate, se face verde si deschid. La mine n-a mers neam, numai ca nu scria „ERROR” cum scrie mereu cand ma urc pe cantarul electronic de acasa. Si-apoi nu mi se aprindea nici lumina. Iar bag-o, scoate-o, iar nimic. Iar la vecina, iar consultanta… si vine vecina amabila, baga cartele, apasa butonul si se face lumina si porneste televizorul. Pai bine, bre, nu scria pe cartela ca trebuie sa apas si pe butoane, credeam ca face ea toata treaba! Si vecina isi da seama ca a iesit si i s-a incuiat usa ca lasase cartela ei inauntru. Mai intai se uita sa vada daca balcoanele noastre comunica dar in cele din urma n-are de ales si trebuie sa coboare la receptie.:))

Azi noapte n-am dormit deloc. Mai intai fiindca pornisem aerul conditionat setat pe 30 de grade si abia cand ne-a luat cu lesin de caldura ne-am dat seama ca se pornisera si caloriferele. Apoi fiindca am sub balcon o parcare foarte luminata si lumina imi bate in ochi chiar si prin draperii iar eu nu suport nici macar ledurile de la intrerupatoare. Iar patul meu e drept cu o panta brusca la margine deci daca ma sucesc prea mult( si-apoi eu chiar ma sucesc, nu gluma!) risc sa ajung de pe marginea prapastiei jos pe covor si nu vreau sa-mi sperii vecinii de dedesubt. Si in ultimul rnd am zis sa inceapa sa sforaie intai colega mea si-apoi eu, sa nu-i dau motive sa arunce cu papucii dupa mine; iar ea zici ca nici nu respira, ce sa mai sforaie, aproape ca am pazit-o eu sa nu faca crize de apnee, mi-a fost jena si sa respir mai profund, am trecut in modulul economicos spre sufocare…

Azi am decis ca ne trezim la ora sapte si am sarit din pat aproape la opt, cheaune de somn. Noroc ca astia pompeaza cafele in noi de-or sa ne sticleasca ochii ca la bufnite, asa ca am rezistat toata ziua!

Ce-am facut azi si cum e sa fii „academician” va povestesc maine, ma duc sa bag cornu-n perna si tractoru-n brazda, poa’ sa se zgaltaie si ferestrele de atata sforait. Asa ca daca simtiti trepidatii nu va speriati, nu e cutremur in Vrancea, e Adelina care recupereaza somnul de frumusete.

****

Uitasem ce era mai important (v-am spus ca sunt epuizata!). Mi-am luat laptopul la mine, m-am bucurat ca e net la discretie, am dat sa-mi insir jucariile si… am sesizat ca am uitat acasa cablul de alimentare! Iar laptopul meu, la venerabila lui varsta de vreo 8-9 ani nu rezista pe acumulator mai mult de jumatate de ora. Asa ca-mi luasem adio de la internet, asta e, comut pe carte cu extraterestrii si sudoku. Doar ca minunatul meu sot mi-a facut azi o surpriza si mai minunata: a facut drumul special pana la Predeal ca sa-mi aduca un cablu! Ziceti voi daca nu-i minunat! Conduceati voi doua ore pe serpentine si doua ore pe DN1 numai sa-i duceti un cablu unei uituce? Asa-i ca am cel mai grozav sot din lume? Asa-i!!