Arhive pe etichete: istorie

Ca sa nu mori prost

Standard

Zic ezotericii, metafizicii si paranormalii ca, dupa ce murim, corpul isi pierde orice valoare, devine ingrasamant organic (probabil chiar petrol in urmatoarele milenii!), iar informatia acumulata de-a lungul vietii se muta intr-o memorie universala, Akasha. Ma rog, cercetatorii britanici nu s-au pronuntat inca, deci nu pot sa bag mana-n foc ca asa-i…

Dar daca-i asa, parca ar fi pacat, daca tot mori, sa mori prost si sa nu adaugi si tu ceva la stickul ala de memorie. In concluzie, m-am decis ca, atunci cand aflu ceva interesant, sa va impartasesc si voua informatia, ca poate asa o adaugam pe mai multe canale, s-o descarce urmasii nostri , ca de pe Torrente.

Si uite ce am aflat eu intr-o noapte de insomnie, de pe un canal de documentare: cica Ludovic al XIV-lea, era foarte amator de adulatie si linguseala si introduse niste reguli foarte ciudate la curte, cat sa-i umileasca cat mai mult pe supusi si sa fie el cat mai rege-soare. Dar nu despre Ludovic vreau sa va spun, ca fara informatia asta puteti trai linistiti, ca si pana acum.

Cei care doreau o audienta la rege se inscriau din timp si apoi asteptau vreme indelungata, uneori chiar ani, pana binevoia regele sa-i cheme; iar daca erau chemati si nu se infatisau imediat la rege, nu numai ca pierdeau orice sansa, dar mai erau si picati definitiv in dizgratie si se lingeau pe bot de orice favor ulterior. Asa ca, in functie de buget, oamenii inchiriau o camaruta la palat si locuiau acolo pana isi aducea aminte cineva sa-i convoace in audienta. Si daca se scula intr-o zi regele binedispus si zicea „sa vina fraieru’ de Cutarica”, apoi Cutarica dadea fuga, sa se infatiseze , chiar daca regele nu era pe tron ci pe oala de noapte.

Cum naiba se imbracau fugulita (sau dormeau imbracati?), si fugeau pe scari, nu stiu. Iar ultimul obstacol era in fata usii. Ca daca bateai in usa ca neghiobu’, erai halit, exilul te manca! Nu, la usa regala nu se batea, se zgaraia discret cu unghia de la degetul mic de la mana stanga! De unde stia regele cu care unghie ai zgariat, iar nu stiu…

Cei care erau privilegiati la curte si se aflau in anturajul mai apropiat de rege purtau unghia cat mai lunga, atat in scop practic, cat si ca o dovada ca erau Cineva, adica bateau( pardon, zgariau!) des la usa dormitorului regal. Poftim distinctie, nene!

Asa ca, dragilor, daca va intalniti cu niste indivizi ce au la degetul mic o unghie maare, nu va ganditi ca foloseste la luatul sarii din solnita si nici la scosul cerumenului din urechi, priviti-i cu multa consideratie, ca pe niste vip-uri, nu ca pe niste cocalari. Ba, n-ar fi rau sa faceti si o reverenta si sa pupati ghiulu’, ca cine stie din ce curte regala face parte si cand o sa aveti nevoie de un favor!

Asa-i ca deja va simtiti mai destepti dupa informatia asta? Stiam eu!

Va pup, ma duc sa-mi ascut unghia degetului mic; nu, nu vreu sa zgarai nici o usa, vreau doar sa mi-o bag in gat, ca pitigoiul, de ciuda ca m-am nascut prea tarziu, n-am avut si eu parte de o eticheta si un protocol regal. Ca de protocoale medicale-s cam satula…

Anunțuri

A doua Eva

Standard

Desi am in buletin adresa de mediu rural as zice ca nu-s chiar de la tara, in sensul ca am mai vazut, auzit si citit cateceva, n-am trait in salbaticie . Si nici nu m-am dat ieri jos din copac, in afara de mersul biped si deget opozabil mai posed si ceva sinapse neuronale, macar cat sa fac niste rationamente simple. Dar unele lucruri tot ma depasesc, nu le inteleg si pace! Cum ar fi ce castigi sau cu ce esti mai interesant in ochii umanitatii daca iti dai izmenele jos la metrou si circuli doar in budigai! Sa mor eu daca pricep care-i spilu la afacera asta! Sa demonstrezi ca te-ai epilat proaspat? Ca porti chiloti „de firma”, marca Botezatu? Sa vedem ce dotat esti de la natura, ca daca nu s-a irigat suficient cerebelul macar s-a produs vasodilatatie prin alte zone? Da’ ce-mi bat capul cu sofisticaturi de-astea? La mine pe ulita inca e sezon de „tetra” si izmene flausate, nu ma critica nimeni ca nu-s la moda…

Asta e un fleac, dar sunt multe lucruri ce ma intriga, nu intotdeauna evolutia si modernismul chiar inseamna progres si beneficiu. Am in minte un gand pe care-l  nutresc de multa vreme dar mi-a fost cam teama sa-l abordez, presimt ca o sa-mi iau niste etichete gen perimata, demodata, inapoiata, inadaptata sau chiar fosila.

Am incercat sa fac un studiu (ca asta-i boala mea!) despre evolutia femeii in istorie. Nu sunt nici o feminista inversunata, nu ma umflu-n pene ca posed doi cromozomi X si nici nu sustin superioritatea femeii cu orice pret. Pana la un punct mi-a placut evolutia asta, apoi… a luat-o razna intr-un mod pe care mi-e greu sa-l accept si cu atat mai mult sa-l slavesc.

In zorii istoriei matriarhatul guverna omenirea. Si nu cred ca era rau, fiindca femeile erau mai bune administratore. Chiar daca nu omorau ele dinozaurul, cu siguranta se pricepeau mai bine sa-l dramuiasca, cat sa ajunga la tot tribul. Dar barbatii s-au simtit nedreptatiti: cum, tona lor de muschi parosi sa se supuna toanelor unor muieri? Si , incetul cu incetul, au dat o lovitura de stat si au preluat conducerea. Daca pana mai ieri femeia era pilonul societatii, ba chiar intermediarul intre omenire si divinitate (caci mai intai au fost vestalele si preotesele, apoi marii lideri religiosi barbati), ea a fost data jos de pe piedestal si trimisa in coada ierarhiei. Nu numai ca n-a mai slujit in altare , dar i s-a interzis accesul dincolo de ele si a fost obligata sa-si acopere capul, ca simbol al supunerii dar si pentru a acoperii chakra din crestet, cea care o aducea mai aproape de divinitate.

Tare s-au mai temut barbatii de femei de le-au oropsit timp de milenii! Putine civilizatii le-au dat drepturi egale, cel mai adesea n-au avut acces nici la educatie, nici la finante, nici macar dreptul de a-si orandui propriul destin, ajunsesera aproape o marfa. Au tacut si au indurat, resemnate ca rolul lor e doar acela de a naste copii, de a-si servi si asculta cu supunere oarba barbatul devenit stapan si au transmis fiicelor lor aceeasi mentalitate, de fiinta nascuta in sclavie, de purtatoare de cruce si destin harazit de altii.

656_16Dar roata istoriei s-a intors iar. Cand barbatii au inceput sa moara pe fronturi, n-a mai avut cine sa munceasca pamantul acasa, cine sa lucreze in fabricile de armament, cine sa ingrijeasca ranitii si sa ingroape mortii. Brusc, femeia a devenit utila social si i s-a recunoscut utilitatea. Iar ea a descoperit ca poate mai mult decat sa legene prunci, sa mestece-n cratiti si sa spele rufe. A prind drag de cunoastere si, cunoscand, n-a mai acceptat sclavia. O noua Eva s-a nascut! Una care a vrut drepturi egale cu barbatii: sa studieze in universitati, sa cerceteze in laboratoare, sa lupte pe front, sa zboare, sa conduca si sa voteze! Dar, ca orice Eva, a castigat faima dar a pierdut paradisul!

Ma uit in jur la femeile din generatia mea, la cele mai tinere si la cele foarte tinere. Toate vor cariera, faima, admiratie. Toate vor sa-si castige banii singure (chiar daca asta inseamna doar sa-si „castige” un sponsor generos), sa fie libere, sa nu fie constranse de reguli. Intre familie si cariera , aleg cariera; se casatoresc tarziu sau deloc pentru a nu avea obligatii matrimoniale. Intre bucuriile maternitatii si bucuria succesului, aleg succesul; isi spun ca e timp destul pentru a naste copii, acum fortele trebuie canalizate spre alte scopuri, profesionale. Intre libertate deplina si iubire, aleg libertatea, o libertate care le da dreptul la multe iubiri de o noapte pentru a nu se inrobi unei iubiri de o viata.

Unde e femeia de altadata, cea care statea acasa si isi educa singura copiii, fiind ea insasi o persoana educata? Unde e femeia care nu-si trada feminitatea umbland in chiloti in mijloace de transport in comun? Unde e femeia care avea ca scop suprem in viata sanatatea, armonia si fericirea familiei ei? Candva se spunea ca in spatele unui barbat puternic sta o femeie si mai puternica. Dar in spatele unei femei puternice, de azi, cine sta? Cred ca esecul unei familii si esecul ei ca femeie…

Daca vreti sa ziceti ca sunt o inapoiata, ziceti, nu ma supar. Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa intorc femeia in mocirla istoriei, n-o vreau in lanturi si nici cu fergeaua pe ochi, asa cum n-o vreau docila si inculta. Dar mi-e dor de femeia care stie sa pastreze balanta intre satisfactiile ei si bunastarea familiei, care nu se sacrifica dar nici nu-i sacrifica pe ceilalti pentru a urca ea in varful piramidei.

E minunat sa iei un Oscar sau un Nobel, sa fii cunoscuta si recunoscuta, sa ti se ceara autografe, sa ti se cante ode si sa privesti de sus, din sferele inalte ale celebritatii. Dar oare e asta mai minunat decat sa-ti vezi copilul zambindu-ti zilnic  cand ii citesti o poveste, sau sa-ti vezi sotul multumindu-ti cu recunostinta fiindca l-ai inteles ca are o problema grea de rezolvat la munca si l-ai asteptat cu o mancare calda? E mai important sa-ti arati curajul pe un front decat sa-ti veghezi copilul cand are febra? S-au gasit destui sa-i incurajeze emanciparea, nu neaparat fiindca nu mai puteau ei fara contributia femeii la progresul omenirii, ci pentru ca plecarea femeii din centrul familiei a lasat familia in bataia ispitelor, a superficialitatii si manipularii, iar pe copii i-a rupt de normalitate si i-a lasat prada unei robotizari, unei imbecilizari instutionalizate. Orice pui parasit de mama lui e o prada usoara, iar lupii moderni au stiut sa goneasca mamele si sa le indemne cat mai in lumina reflectoarelor, sa orbeasca si sa nu mai vada cum li se sfasie progeniturile.

Cam asta e ideea si as putea sa o tot dezvolt: femeia s-a emancipat, a evoluat, s-a inaltat, dar a si decazut.Prima Eva a pierdut paradisul pentru un mar, a doua Eva pentru un mar de aur, numit celebritate. Si cine a mai ramas in paradis?…

Tac

Standard

Intr-o zodie a tacerii

Ma scufund din zi in zi

Am predat sceptrul puterii

De-a gandi in poezi.

*

Dau sa strig, mut ca un peste,

Si inghit venin in sila

Negru-n cerul gurii creste

Si ma uit in jur cu mila.

*

Cei batrani isi pleaca capul

Si-n noroi le pica basca.

Cei mai tineri rup capacul,

Sar din cusca precum broasca.

*

Cred ca pasul lor saltat

E un zbor spre-nalta zare

Nici nu vad in ce kkt

Calca la aterizare.

*

Li s-au spus vorbe mieroase,

Stele-n cer li s-au promis;

Nu au slujbe, nu au case,

Comunismul l-au invins.

*

Roz viseaza  viitorul,

Cu iluzii se adapa

Nici n-au realizat ca Chiorul

Le-a mai tras inca o teapa.

*

Nu sunt ei de vina insa,

Revolutii si-au dorit

Tineretea lor incinsa

E usor de pacalit.

*

Mi se pare ca traiesc

O istorie-n reluare;

Ca mai ieri, imi amintesc,

Cum credeam ca va fi soare!

*

C-am s-apuc sa-mi traiesc anii

In respect si demnitate

Nu sa-mi fure hotii banii

Si-un cutit sa-mi dea in spate.

*

Nu sa vad cum saracia

Si prostia ne doboara,

Iara altii au trufia

De a fi stapani de tara.

*

Ne uitam ca curca-n lemne

Intre Tzar si Licurici

Si cautam in astre semne

De-om mai fi maine pe-aici.

*

Nu pot sa ma-mbat cu vise,

Nu iubesc nici teutonii,

Hartile deja sunt scrise

Noi votam, naiv, pionii.

*

Cu ce creier de furnica

Sa ma uit in departare:

Fi-va o Germanie-mica?

Fi-va un Sibiu mai mare?

*

Dragii mei, e-aceeasi piesa

Roata ne da inapoi

Suntem iarasi stransi in lesa

Si vanduti pe-un ban sau doi!

*

Astazi dati cu pumnu-n masa

Eu doar tac si va ascult.

Maine n-om avea nici casa

Si-mpreun-om jeli, mut.

*

Poate-o sa aveti puterea

Si n-o sa-ndoiti genuchii

Si-atunci eu, uitand durerea,

Voi striga din toti rarunchii.

*

Voi iesi cu voi in strada,

Baricade iar vom face

N-o sa ma mai simt o prada,

Nici o sa-mi mai vin-a tace.

*

Insa astazi voi fi muta,

N-am nici faceebook, nici stapani

Azi pe voi lumea v-asculta

Sunteti mandri, dragi romani?

*

Daca da, v-astept  acasa

Impreuna sa trudim.

Poate acum o sa ne iasa

De-nvatam uniti sa fim!

*

Aste versuri sunt stangace,

Ma iertati de-am batut campii.

As urla, pot doar a tace

De grumaz prea m-au strans lupii…

Ariel si Miorita

Standard

ariel-citate-BUN_9ed07230d5Muri si nea Sharon. Adica muri definitiv, ca asa, partial, era cam mort de vreo opt ani. Cat timp a fost in activitate n-am fost inscrisa in fan-clubul lui, ba dimpotriva, il consideram un amestec de tiran si terorist. Dar acum, ca mi-am mai schimbat si eu viziunea, ca m-am uitat mai atent la politica lumii si la situatia dificila din Israel, nu mai sunt asa radicala. Intr-o lume dura, in care numai cel puternic supravietuieste si in care esti inconjurat numai de dusmani e cam greu sa te tii de politeturi si amabilitati.

Nu vreau sa-i aduc nici critici nici laude lui Ariel Sharon. Va ramane o personalitate controversata, cu multi prieteni dar si cu multi dusmani. Dar va ramane o personalitate care a scris istorie, atat ca militar gata sa intre primul in lupta (ca doar de-aia i se spunea „Buldozerul”) cat si ca politician devotat pana la capat tarii lui. O tara nescrisa pe nici o harta pana ce o mana de oameni darji n-au cladit-o din nimic, doar din pamant sterp si sange. Nu stiu daca evreii sunt sau nu „poporul ales al lui Dumnezeu” . Sunt cu siguranta poporul cel mai tenace din istorie, cel ramas in picioare dupa aproape trei milenii de robie, cel trecut prin foc si renascut din cenusa. Toata admiratia pentru evreii de rand dar si toata repulsia pentru unii reprezentanti ai lor, elita din umbra, cei care si-au cladit averea, puterea si marirea pe un munte de cadavre! Ei, dar nu despre evrei voiam eu sa vorbesc aici.

M-am gandit o clipa ce personalitate contemporana din Romania ar merita efortul de a-l mentine opt ani in viata , conectat la aparate, numai pentru a nu ne pierde un simbol. Zau daca am gasit vreunul! Ferice de natiile care au lideri demni de admirat si de urmat! Si vai de cei ce sunt condusi de niste lupi turbati sau de lupi in blana de oaie!…

Ganditi-va o clipa: ce s-ar alege de poporul roman daca azi ar fi stramutat cu totul intr-un deset ostil daca noi nu suntem in stare sa progresam stand intr-un colt de paradis? Si cat de repede ne-ar nimici pietrele unei Intifade daca nu suntem in stare sa param nici macar niste vorbe defaimatoare?

Of, mai bine eram noi un „popor ales”, ca la martiriu ne pricepem! Doar ca la noi nu-i vointa in exces ci prostie si resemnare. Ce sa-i faci, unii cu Buldozerul, altii cu Miorita!…

0010001 0010003

Zapping

Standard

M-a impins necuratul sa beau o cafea dupa-amiaza. Ca parca nu eram destul de insomniaca si fara… Asa ca miezul noptii m-a prins cu ochii cat cepele in ecranul televizorului si repetand in gand ca o mantra sacra: nu, nu e permis de lege si nici de Dumnezeu sa punem perna pe fata celor care sforaie langa noi vibrandu-si armonios omusorul intre corzile vocale! Omusorul meu inghitea in sec  si ochisorul meu nu mai stia la ce sa se uite ca deja depistase toti paianjenii din colturi si toate scamele de pe covor.

Neavand alte preocupari incep sa zappez.Observati cat de cool ma exprim, n-am zis ca tzatza Floarea ca frecam butonul.De filme n-aveam chef, de politica mi-e prea sila, Trinitasul nu l-am gasit asa ca m-am intors la dragostea dintai:Discovery, Viasat si Animal Planet!

Pentru cei ce au bagat cornu-n perna devreme fac eu o retrospectiva a emisiuniloe educative pe care le-am urmarit(le-am urmarit in paralel desigur, ca in perpendicular nu se vedea bine!)

Mai intai poate sunteti interesati de obiceiurile, viciile si morala din Anglia in perioada georgiana. Adica perioada pre-victoriana ca sa va lamuresc mai bine. Cica in vremea aceea consumul de alcool era indeletnicire de baza pentru ambele sexe.Si cand a aparut pe piata ginul, bautura ieftina si proasta obtinuta din fermentarea cerealelor mult prea stricate ca sa foloseasca si la altceva, toata Anglia umbla mai mult beata. Iar violenta era la ordinea zilei. Cam ca pe la noi in Moldova cand se trage tulburelul. 🙂

Erau la moda luptele de strada, cu pariuri sau nu, iar femeile luau si ele parte atat ca spectatori cat si ca protagoniste. Pentru femei erau doua categorii de lupte: cele cu batause despuiate care numai se trageau de par (probabil pentru a-si mai scutura paduchii) si cele care boxau fara manusi; singura regula era ca luptatoarele sa tina niste monede in pumnii stransi iar cand cadea prima moneda lupta se termina si cea care pierdea banutul era declarata invinsa.Nu suna ca un reportaj de la Stirile de la ora 5?

Apoi am dat o fuga (educativa, desigur!) in lumea sexului si pornografiei. Nu-s nascuta ieri si nici crescuta in poarta manastirii asa ca nu prea ma socheaza multe lucruri. Dar relatarea asta m-a pus putin pe ganduri. Trec peste amploarea prostitutiei in lume, peste controverse si peste ce obiceiuri ciudate platesc unii. Va povestesc numai de un stabiliment deosebit din Praga, foarte cautat de turistii sexuali, in special de niste englezi urati cu spume. Dupa ce socializeaza ei la un paharel-doua-o damigeana, isi aleg o partenera (si astea niste uraciuni!) si se retrag pentru prestari servicii. Care prestari se filmeaza si se transmit live pe internet cu acordul protagonistilor. Astfel clientul nu plateste nimic si toate incasarile (substantiale) ale stabilimentului vin din plata abonatilor din mediul virtual. Bai, nene, ce s-a emancipat si prostitutia asta! si cum tine ea pasul cu tehnologia si cu nevoie pietei! Pai senzualele, buruienile si toancele noastre au ramas demodate rau, ar trebui sa se mai duca si ele la un curs de perfectionare, la un schimb de experienta…

Am incheiat vizionarea tv. apoteotic cu niste filmulete dragute despre puii din trei rase canine: labrador, teckel si unii de tractiune al caror nume nu l-am retinut. Niste bijuterii cu blanita, nu alta! Mai ales ca labradorul si teckelul sant cele doua rase din care imi doresc tare mult sa am si eu un catel; labrador fiindca e cea mai inteligenta rasa si mi-ar placea sa-l dresez si apoi sa ma fudulesc cu un caine destept(daca n-am smartphone, macar smartdog sa am!) si teckel sa ma scape de cartita din gradina care si-a construit un oras subteran mai ca Shambala!

Dupa ce m-am delectat cu nazbatiile micutilor catelusi am zis ca nu mai vreau sa vad nimic, vreau sa merg la culcare cu imaginea mutrisoarelor lor simpatice.

Sa va mai spun ce mutrisoara simpatica aveam eu pe la ora trei cand cotorogeam prin sertare dupa un sedativ?… 👿

prima-telecomanda

Vorba buna nu strica dintii

Standard

Prima zi de concediu. Sed si fara sa vreau cuget! Da, asa-i cand ai mintea odihnita, te paleste cate o idee si nu-ti mai da pace. Lasati, nu-mi amintiti vorba aia cu „sa nu te pui cu prostul ca are mintea odihnita”, mintea mea e doar intr-o scurta pauza, nu in coma prfunda…

Precum o cometa de-aia cu impact apocaliptic asa m-a izbit pe mine ideea. Trebuie sa infiintez o rubrica permanenta pe blog! Musai! Am mai zis odata ca o sa-mi fac obiceiul de a multumi saptamanal cuiva pentru o schimbare (in bine sau rau) din viata mea dar m-am oprit la ala de-a inventat lenjeria creponata. 🙂 Si ca sa nu uit si sa ma tin de promisiune iata, de azi se naste o rubrica permanenta de vorbe de multumire si recunostinta.

Nu stiu daca va fi joia fiindca azi m-a palit ideea  sau pentru ca asa da bine la strategie sa fie dupa o Miercure fara cuvinte si inainte de un Happy Weekend, adica intre o tacere si un zambet. In fine, asa a cazut, asa ramane:joi e zi de multumiri!

Daca ii surade cuiva ideea e binevenit s-o preia chiar daca nu-i leapsa. Dar cred ca toti aveti un gand bun de impartasit si poate uneori va trebuie doar motivul de a o face. Asa ca eu va dau motivul, voi aduceti-va prinosul de recunostinta pentru o fiinta, un lucru, o organizatie, o comunitate sau pentru orice altceva va produs o stare de bine. Sa injuram ne pricepem s-o facem spontan, sa laudam si sa multumim parca ne vine mai greu. Hai, ca nu-i chiar asa, zau ca puteti! Iata, eu sunt prima care dau exemplu!Rubrica mea se va numi „Vorba buna nu strica dintii”, e un sfat aproape profesional desi obiectul meu de activitate se gaseste in alte orificii. 🙂

Vorba buna nu strica dintii !

Nu vreau sa incep cu multumiri pentru persoanele dragi si importante din viata mea. O sa le vina si lor randul dar acum altcuiva vreau sa-mi arat recunostinta. Cuiva care mi-a spalat o parte din rusine si mi-a mai sters din nedumeriri. Cuiva care respecta legile firii si naturii si nu niste strategii ce urmaresc doar profit. Cuiva care indreapta greselile istoriei si poate va reusi sa ne faca sa nu le mai repetam.

Multumesc tuturor protestatarilor ecologisti din Romania!  Am tot citit in istorie cum marii nostri calauzitori de neam, cand se apropiau hoardele sau armatele dusmane, chemau oamenii la oaste, adaposteau femeile si copiii in munti si paduri si apoi parjoleau granele, satele, otraveau fantanile… Cica sa moara dusmanul de foame si sa n-aiba ce fura! Asta n-am priceput-o niciodata. As putea intelege expresia „sa moara capra vecinului” dar ideea sa-mi omor chiar eu capra numai sa n-o ia vecinul nu poate sa se prinda de neuronii mei si pace!

Bun, treceau tatarii prin sate parjolite, le ghioraiau matele de foame fiindca n-aveau provizii cu ei bazandu-se doar pe jmangleala, dadea pantecarita peste ei de la apa otravita, mureau de ciuda ca nu gaseau nimica-nimicuta de furat. Si? Tatarii treceau mai departe la altii mai grijulii cu avutul lor si promiteau sa se razbune cu prima ocazie asa ca veneau cu oaia uscata-fezandata sub sa si cu apa in burduf.

Dar ce facea taranul dupa ce trecea urgia? Din ce mai facea terciul si mamaliga si de unde mai lua apa de baut? Ca nu cred ca aveau si trupe speciale de decontaminare.

Asa ca, dragi ecologisti, va multumesc ca azi luati atitudine si nu-i mai lasati pe conducatorii nostri sa ne otraveasca cu buna-stiinta si cu aprobarea noastra.Va multumesc ca va ganditi si la cei ce vor veni dupa noi si care au si ei dreptul la o iarba verde de acasa si la o cana de apa limpede de izvor. Ca sa-l plagiez putin pe Stefan cel Mare Romania nu-i doar a noastra, nu-i a guvernului indiferent de ce culoare sau cati trandafiri are, nu-i a Inaltei Porti din miaza-noapte ci a urmasilor nostri! Eu, in numele celor din viitor, va multumesc!

multumesc