Arhive pe etichete: lehamite

Ordonanta de Urgenta

Standard

Eu, Adelina Iliescu, in calitate de premier, presedinte, rege, imparat si comandat suprem al propriei persoane, am adoptat in unanimitate Ordonanta de Urgenta nr. 1/ 2018:

Incepand de luni, 12.03. 2018, serviciul este decretat locul bine delimitat geografic pe teritoriul Cernobaliei, bine delimita temporar in intervalul orelor de program pontate in condica de prezenta, care presupune efectuarea in totalitate si NUMAI a sarcinilor inscrise in fisa postului si avand ca scop obtinerea unui venit salarial necesar subzistentei. Orice actiune sau informatie din acest interval se considera secreta, clasificata sau absolut inutila si nu se va mai aduce in discutie publica dupa parasirea incintei.

Se interzice cu desavarsire orice exces de zel, exces de empatie, exces de implicare, exces de colaborare, in general orice fel de exces care dauneaza grav sanatatii. Se va impune socializare minima si sobrietate maxima pentru a evita interpretarile gresite, bunavointa si simpatiile colegiale se vor inlocui cu amabilitatea profesionala si relatiile strict institutionale. Nu se vor mai emite pareri, consilieri si orice idee emisa pentru imbunatatirii activitatii in cadrul compartimentului se va declara din start nula si neavenita, deci nu va mai fi comunicata.Se va aplica doar functia de executant intocmai si la timp, fara comentarii, a tuturor sarcinilor primite de la factorii de decizie.

Concluzie: incepand de luni intra in activitate robotelul Adelina setat in modul economicos, sobru, silentios, eficient si cu limitator de viteza pentru a nu putea scurta timpul si a nu sari nici o etapa necesara in buna desfasurare a investigatie radiologice. Robotelul va functiona pana cand i se vor arde toate circuitele integrate sau pana cand Ordonanta de Urgenta va fi abrogata prin Legea Corectitudinii, a Colegialitatii si a Bunului simt.

Turn off!

Reclame

Blablauri de lebada cataleptica

Standard

Mai ca n-as fi scris nimic, n-am nici un fel de imaginatie, sunt un fel de zombi in sevraj. Asta daca ar avea si zombii vreo dependenta la ceva si ar renunta brusc (chiar, ce hobby ar putea avea un zombi?). Noaptea trecuta a fost luna plina. Supra-plina chiar, ca mi s-a parut uriasa. Drept pentru care am monitorizat trecerea minutelor si sunetele limbii lui Yeti, care toata noaptea si-a lins piciorul accidentat. Il durea si pe el, saracutul, n-am avut inima sa-l dau afara fiindca ma deranja… De dimineata eram pe pilot automat, ca intoarsa cu cheita, cu reflexe de broasca disecata si cu neuronii prastie.

Ca sa-mi fie extazul deplin, am renuntat si la cafea de vreo trei zile. Nu prea mai merge, probabil ca mi-am baut norma pe toata viata si ficatul zice „stop”. Sau ma adaptez la situatia de la serviciu, unde nu mai am unde face cafea, asa ca incropesc de-un „3 in 1”, cat sa-mi incalzesc putin amigdalele. Numai amigdalele, vocea nu-mi mai trebuie, sunt in silentio stampa, mi-am propus sa nu mai vorbesc decat daca sunt intrebata si atunci cat mai telegrafic, monosilabic daca se poate. Nu mai am energie, nu mai am chef , cred ca-s prea batrana sa ma mai joc de-a haiducul sau de-a Don Quijote. As numi-o pompos „maretia Sfinxului” sau resemnare dar stiu ca nu-i decat o lehamite banale. Poate o sa treaca odata cu astenia de primavara, sau poate devin o necuvantatoare bogata. Ca tacerea e de aur, nu? Nu mor caii cand vor cainii, dar nici nici nu-si tocesc copitele nechezand in pustiu…

Dar fiindca vreau sa fac dintr-o zi naspa una cat de cat acceptabila , iata, incerc sa pun pentru prima data pe blog un filmulet. Sper sa-mi iasa. Si sper sa zambiti si sa aveti o zi …bunicica.

PS. Sa nu ma intrebati unde-i lebada din titlu. Daca ziceam curca, iesea cacofonie, asa ca am innobilat-o putin.Da’ tot crucis in lemne se uita…

Nu stiu ce va fi maine

Standard

Sufar. Am o lehamite cronica cu accente acute. Ma prefac ca-i de vina astenia de toamna , cometa Ison sau roiul de cutremure. Zic si eu ca sunt influientata din astral, e mai convenabil decat sa dau vina pe mine…

dependentaDe trei zile n-am net acasa, ma simteam ca un naufragiat pe o insula pustie care n-are nici macar o sticla goala in care sa arunce un mesaj in valuri. De ciuda m-am apucat si de curatenie, ceea ce e un simptom grav. Dar ieri s-a remediat netul; si s-a evaporat subit si harnicia. Altadata m-as fi aruncat direct pe blog, as fi trancanit verzi si uscate ca doar eram „nevorbita scris” de doua zile. Dar nu, n-am simtit deloc chemarea online-ului, m-am aruncat pe niste mahjonguri cu scor!

E ceva in neregula cu mine! Sau abia acum incep sa fiu in regula, fara dependenta de blog? Astazi am citit si pe la altii ca au depasit faza ochilor lipiti de monitor si a degetelor incastrate-n tastatura. Circula oare vreun virus sau mai corect zis vreun antidot al dependentei de online? Incepem sa devenim mai putin virtuali? Poate mai virtuosi?

Cred ca voi lua o scurta pauza pana ma va mai bantui vreo muza. Asa simt azi, nu stiu ce voi simti maine. Daca nu voi scrie inseamna ca bat pe cineva la mahjong; daca voi scrie inseamna ca va bat pe voi la cap. E rost de bataie oricum. Na, ca am si accese de violenta… :))