Arhive pe etichete: martisor

De mărţişor, un şnur uşor

Standard

Doamnelor, vă doresc o primavară plină de iubire, o babă însorită şi multă veselie. Şi un mărţişor pentru fiecare, la alegere:

Pentru domnişoare  feisbuciste:

5310b67334758

Pentru veşnicele indrăgostite:

addicted_martisor

Pentru vegetarienele convinse ( dar nu uitaţi ce a păţit Eva!):

img_2225

Pentru gospodinele desăvârşite:

 

img_5805

Unii spun ca mărţişorul e de fapt doar şnurul alb -roşu . Regret, săpunul nu e inclus în preţ!

martisor

Banalitati cotidiene

Standard

Cand mi-am bagat eu prima data piciorul aratatorul-tastator in blogosfera ma simteam datoare sa postez zilnic cate ceva. Nu ma implora nimen, nu stateau fanii in delir la usa, dar asa credeam eu ca-i corect. Deci zilnic ma asezam la birou si „imi faceam lectiile”, asa zicea familia. Treptat am inteles ca spui numai cand ai ce spune, nu trebuie sa trancanesti numai ca sa te auzi vorbind. Si am mai rarit-o, sa nu plictisesc lumea degeaba.

Am mai observat ceva (ca asa sunt eu, vigilenta si autocritica, sa nu mi-o ia altul inainte cu reprosurile): cel mai adesea scriu despre lucruri din trecut, de acum o luna, de acum un an, de acum o viata… Oare sa fi inceput sa traiesc din amintiri? Cred ca prezentul e plin de banalitati, va loviti si voi de ele, asa ca n-are rost sa le mai expun si eu.

blugi-push-up-300x279Sa zicem ca vreau sa va povestesc de ieri. Pai ce? Pai , de exemplu, ca am fost cu o verisoara la un shooping scurt, de deschidere de sezon. Ea voia sa-si ia niste blugi asa ca am intrat intr-un magazin de textile. Alege ea niste blugi  si ne intreaba pe mine si pe vanzatoae?

-Astia sunt de dama sau barbatesti?… ca avea fata dubii.

Ce credeti ca am raspuns instantaneu si eu si vanzatoarea? Pai primul gest a fost sa ne pipaim slitul, sa vedem pe ce parte avem inchis fermoarul (amandoua eram imbracate in blugi). Si, ghinion de nesansa, fiecare aveam fermoarul pe alta parte! Asa ca-i zic vara-mii:

-Tu probeaza-i si daca-ti vin, ia-i, oricum trebuie sa-i dai jos la toaleta ca n-ai invatat sa faci pipilica din picioare, deci nu conteaza cu ce mana tragi fermoarul!

Da’ cum era sa va povestesc asa ceva? Mai bine nu va povestesc nimic. Sau va spun ca in toate pravaliile, mai putin in farmacie martisorsi la aprozar, am vazut maldare de martisoare. Si nici un barbat care sa cumpere, numai femei. Ca n-au barbatii rabdare sa aleaga astfel de maruntisuri. Parca-l si vad pe Sotu’ la vitrina cu martisoare si intrebandu-l vanzatoarea de care sa-i dea. „De-alea cu snur alb si rosu!” ar zice el, lasand decizia alegerii in seama vanzatoarei. 🙂 De-asta l-am si scutit de corvoada, mi-am cumparat singura un martisor (placat cu aur, ca m-a palit fudulia!) si cand m-am dus acasa i-am zis „nu-i asa ca voiai sa-mi iei un martisor?” „Sigur!” „Lasa, nu te mai obosi, deconteaza-l pe asta!” Si toata lumea e multumita: el, ca a fost scutit de corvoada, eu ca am fost scutita de vreun cosar cu trifoi cu patru foi!

Oare ce se intampla cu tonele de martisoare ramase nevandute dupa 1 martie? Daca la brazii de craciun mai au negustorii o speranta ca sunt si crestini pe stil vechi si ar mai putea vinde vreo 2-3 molizi, la martisoare nici o sansa pana la anu’! Eu as da o lege sa se faca numai martisoare reciclabile, de fier de exemplu, sa le poti vinde la fier vechi daca ti-au ramas pe stoc.  Cum a facut un coleg de scoala demult, taaare demult, cand ne-a dat tuturor fetelor din clasa (si eram vreo 30!) cate o piulita banala legata cu un snur improvizat din lana rosie si alba. Baiatul, din famile modesta, ne-a zis ca decat un martisor inutil mai bine o piulita, ca sigur toata lumea are suruburi pe acasa si la ceva s-o potrivi! 🙂 Atunci m-am cam ofensat (si nici nu stiam ca sunt si martisoare placate cu aur!) dar acum imi dau seama ca avea dreptate. Si, in definitiv, conteaza snurul alb-rosu, metafora vietii si a mortii ( o fi fost dinamovist autorul anonim al ideii?), nu ce e agatat de el!

Na, ca tot la chestii din trecut m-am intors! Vedeti ca n-am ce sa spun?Iaca, nu spun…Mai bine spuneti voi ce martisoare minunate ati primit sau daruit.

Martisor

Standard

M-am trezit cu sufletul greu. De-atata greutate nici n-am putut sa ma dau jos din pat pana la ora 10…Lasa, ca ma revansez maine cu harnicia, ca mi s-a terminat concediul.

De trei zile Yeti e dat disparut”a plecat la oaste si n-a mai venit”. Fata de predecesorul sau, Tiger, care patrula mai rau ca politia comunitara prin tot cartierul, Yeti nu-i un aventurier, nu se avanta mai departe de 2-3 case sau la vanatoare prin gradina. S-a mai intamplat sa lipseasca o zi sau doua cand avea invitatie pe la „nunti” dar la el foamea e mai mare decat amorul, nu poate sta prea mult departe de castronul lui cu bunatati. Dupa trei zile deja aveam ganduri sumbre. Stiu ce vecini „de treaba” am, era suficient sa-i fi miorlait vreunuia sub geam si sa-i tulbure somnul de frumusete si treceau la „represalii”.

Asa ca azi, cand m-am trezit, asta a fost primul gand: au trecut trei zile…

Dar cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la bucatarie, surpriza: Yeti infuleca de zor din boabele lui, mult prea ocupat sa ma salute asa cum face de obicei! Sotu’ imi spune ca a venit urland de foame (sau povestindu-si peripetiile) si e deja la a doua portie de mancare. Ba a cerut-o si pe a treia! 🙂

Asa ca am primit in avans cel mai frumos martisor: mi s-a intors Ratacitorul acasa! Bine, am mai primit unul, de la Sotu’, dar inca nu l-a livrat curierul deci voi povesti despre el cu alta ocazie. 🙂

Sunt asa de bucuroasa de martisorul meu blanos incat vi-l daruiesc si voua! O primavara minunata va doresc! Si toti pribegii sa nimereasca drumul spre casa…IMG_3200PS. Ca sa nu mai existe dubii precizez ca are ambii ochi de aceeasi culoare, efectul de „ochi de sticla” de datoreaza doar blitzului! Si maestrului fotograf. 🙂