Arhive pe etichete: nastere

Dreptul la miracol

Standard

Cu vreo doua saptamani in urma am simtit imperios nevoia sa urlu. Si m-am asteptat la o ploaie de pietre venite din partea celor care m-ar fi acuzat ca nu vorbesc idilic frumos despre pacientele mele, ba chiar le calomniez sau discriminez. Multumesc ca n-ati facut asta. Si ca ati inteles ca nu-i vorba de rautate, e doar o furie starnita de faptul ca vin pe lume prea multi copii fara viitor, condamnati de la nastere la o viata mizera si un orizont inchis.

N-as mai fi deschis subiectul (desi am vazut ca a starnit oarece interes, nu e chiar o „bagatela”) daca nu s-ar fi intamplat doua lucruri.

Unul se refera chiar la pacienta in cauza, cea care mi-a ridicat revolta pan’ la cer. A venit zilele trecute pentru vaccinarea BCG, cea care se programeaza de doua ori pe luna, ca sa evitam pierderile de vaccin (inainte ii vaccinam la externare, dar stricam o fiola de 20 de doze pentru 1-2 copii, asa ca acum ii comasam) . Poate vom vorbi odata si depre „binefacerile” vaccinarii, e un subiect pe care multi il evita sau nici nu-i intereseaza, dar acum nu despre asta-i vorba… Deci a venit cretina cu nou-nascutul la vaccinare, la o saptamana dupa externarea din maternitate. La prima vedere copilul parea in regula, in hainute curatele, primite ca donatie tot de la noi. Aproape ca-mi venea sa o laud pe mama ca a reusit sa se descurce. Dar cand l-am dezbracat pentru consultatie, ne-am ingrozit: bietul copil era iritat pe tot corpul, nu cred ca vazuse apa si sapun de cand plecase de la noi, prin toate cutele pielii avea o mazga imputita, iar la fundulet era carne vie. S-au speriat si revoltat si celelalte mamici care mai erau de fata. Doar cretina mea era senina, ca si cum asa ar fi fost normal, ba mai si repeta ca un papagal dupa mine „daa, tlebuie splalata, daa”. O intreaba doamna doctor daca are si ea vrea crema , ceva. Are pe naiba! N-are nimic, nici o grija! Ii scrie reteta, dar n-are toanta nici un ban, si soferul care a adus-o cu masina e „trecut pe caiet”,sa-l plateasca cand „sa iaie blunica plensiee”. Eu am curatat copilul cum am putut, niste mamici i-au dat bani sa se opreasca direct la farmacie si sa-si ia reteta data , doamna doctor a luat legatura telefonica cu medicul ei de familie ca sa o roage sa-o aiba in evidenta speciala si…Dumnezeu cu mila! Toanta n-a priceput nimic, preocupata sa-si admire sosetele rosii incaltate peste bocanci… Asa ca am mai urlat odata, mai in surdina, mai mult a resemnare.

Al doilea motiv pentru care vreau sa vorbesc iar despre nasteri e un comentariu lasat de Dan, un tatic care povesteste cum a trebuit sa intre cu forta in sala de nasteri fiindca si-a dorit mult sa fie de fata la nasterea copilului sau si sa-i taie el insusi cordonul ombilical, dar medicii nu i-au permis asta. Si care se intreaba, pe buna dreptate, unde sunt drepturile taticilor.

Pe cand lucram la cealalta maternitate mi s-a intamplat de cateva ori (de vreo patru ori, cred) sa fie prezent si tatal copilului in sala de nasteri. E drept ca doi dintre tatici erau medici, ba unul chiar a filmat intreaga operatie cezariana… Inainte de a va intreba pe voi ce parere aveti despre prezenta taticilor  la nastere, sa spun parerea mea, ca asa-i corect.

Din punct de vedere a cadrului medical eu n-am nimic impotriva, daca asta isi doresc parintii. Cat timp n-am nimic de ascuns, de ce sa nu fie totul la vedere? Vrea omul sa-si tina sotia de mana, s-o incurajeze, sa vada cum vine pruncul lui pe lume? De ce n-ar avea acest drept? E o experienta unica si nu vad de ce i-am refuza-o. Desi, din proprie experienta am constatat ca travaliul decurge mult mai bine si fara incidente cand gravida este lasata singura, fara s-o mai streseze si apartinatorii cu nerabdarea lor…

Dar din alte puncte de vedere?

Din punct de vedere al viitorului tatic lucrurile stau altfel: intra cu emotie si entuziasm in sala pregatit sa fie maror la un miracol dar da ochii peste cap si imbratiseaza podeaua la primii stropi de sange. Sau intra in panica, se sperie de tipetele femeii, de scena dramatica in sine si, in loc s-o ajute pe gravida, mai rau o panicheaza, ii sporeste anxietatea. E greu sa colaborezi cu un om speriat, dar cu doi e aproape imposibil!

Din punct de vedere al viitoarei mamici poate ca tine totusi la intimitatea ei; oricat de stranse ar fi relatiile dintre soti unele femei vor sa ramana cu o umbra de mister, nu vor sa etaleze totul ca pe un obiect de studiu, se jeneaza ca-si pierd feminitatea lasand loc maternitatii.Cand tipi de-ti ies ochii din orbite , ti se naclaeste parul de transpiratie si toate fluidele dau iama spre iesire nu esti deloc o imagine prea placuta pentru un barbat si poate nu vrei sa-i ramana imaginea asta pe retina.

Din punct de vedere al nou-nascutului (ca are si el dreptul la un punct de vedere, chiar daca-i o vedere mai putin adaptata!) cred ca e o mare fericire sa fii primit in lume de ambii parinti, sa te bucuri de sarutul mamei si mangaierea tatalui si sa stii ca esti un copil dorit si iubit, ca nu esti „ejectat” spre lumina si luat in primire de niste straini.

Punctul vostru de vedere care ar fi? Sa lasam taticii sa asiste la nastere sau nu?

Pentru toti, o clipa de miracol:

Ultimul studiu al medicinei moderne

Standard

Am tot citit in ultima vreme tot felul de articole si studii stiintifice. Unele m-au luminat, din altele n-am inteles mai nimic. Bai ,ce destepti sunt unii oameni, cum pun ei tot sub microscop, cum rascolesc prin arhive, cum isi dedica intreaga viata unor descoperiri pentru binele omenirii!

Brusc am avut un sentiment de jena ca eu n-am studiat nimic inedit, nici macar de ce put picioarele (asta se stie de ce, fiindca pornesc din c**, logic!) sau de ce faci matreata doar pe cap si nu si subaxila, ca doar tot par e si ala. Si am decis sa fac si eu munca de documentare. Pe Ebola nu ma bag ca au altii exclusivitate, efectele secunadare ale medicamentelor de fitze nu intereseaza pe nimeni atata timp cat ruleaza reclama la televizor si ambalajul e suficient de lucios, genomul uman l-au deslusit unii pe deplin si sprancenomul uman inca e prea complex sa-i dau eu acu de capat… Si nu mi-a mai ramas decat sa  rasfoiesc registrul de nasteri, ca tot ma impiedicam de el pe birou si sa analizez ceva concret. Cu numele am lamurit-o deja, e inadmisibil sa fii fata lu’ tata Niculaita  Cocardel si sa nu te numesti macar Francesca sau Conqita, ca doar nu degeaba a fost omul umblat prin lume la cules de rosii cauciucate!

Nu stiu care e intervalul optim in care se asambleaza concep copiii dar am zis sa vad care sunt orele preferate in care vin ei pe lume. Asa, sa dau o mana de ajutor astrologilor la calcularea ascendentului! Si sa recomand personalului maternitatilor care sunt orele cele mai indicate pentru pauza de cafea…

Retineti, va rog, ca n-am lins studiat decat registrul pentru ultimele 12 luni, deci studiul poate avea si marja de eroare, nu stiu daca orarul e valabil in toti anii. Dar, la cererea publicului avid de cunoastere, pot sa mai scotocesc prin arhive. Asa ca, daca nu mai puteti dormi de aceasta grija, spuneti, si revin cu un studiu mai amanuntit. 🙂

Surprinzator e ca sunt ore la care prichindeii aproape ca refuza sa-si fac debutul in lume; doar cate trei nasteri s-au petrecut la orele 19, 20 si 24.  Drept sa spun si eu as refuza sa ma nasc la ora 24, sa ma zapaceasca astia cu ora lor de vara si de iarna si sa nu stiu la ce ora sa ma imbat.

Cei mai multi s-au imbulzit sa vada lumina zilei cand chiar era pe deplin lumina, adica la orele 09, 13, 14 si lumina noptii la orele 22. Sa fie vreo corelare cu programul telenovelelor pe care le-au urmarit mamicile lor? Ca parca prea si-a bagat Suleyman coada aici…

Restul nasterilor sunt distribuite relativ uniform de-a lungul celor 24 de ore, parca mai lejer intre 01-05. Pai daca ma nasteam eu la asa ore mici tipam sa ma bage inapoi ca nu mi-am terminat somnul de frumusete si sa ma abordeze mai dupa ora 10, abia atunci sunt disponibila pentru socializare. 🙂

Gata, mi-am facut datoria catre omenire, am studiat si eu ceva important in medicina, acu sa se mai ocupe si savantii aia englezi de leacul pentru cancer si SIDA, ca doar n-o sa le rezolv eu pe toate! Deci, doamnelor, daca va hotarati sa nasteti copii, aveti mari sanse sa va beti cafeaua in tihna si sa va apucati de treaba mai spre pranz, astia mici sunt mai concilianti decat guvernantii nostri in campanie electorala.

Si stiti care e paradoxul studiului meu asupra orelor de nastere? Ca eu nu stiu la ce ora sunt nascuta! Degeaba am tot interogat-o pe mama de mai aveam putin si oscilam intre tortura si hipnoza, sustine ca dupa un travaliu de aproape doua zile habar n-are la ce ora m-a nascut! Aproximeaza ea ca ar fi fost dupa pranz, dar nu baga mana-n foc. Si atunci cum ramane cu astrograma mea?

Vedeti ce rau e ca nimeni n-a studiat orarul nasterilor? Bine ca studiaza toata lumea orarul trenurilor…

nasterea_wireless-doctori-poze_haioase_cu_animatii-580x423

Cum pariez pe negru?

Standard

De la o vreme incoace onorata conducere a institutiei ne scoate ochii ca nu ne meritam salariile, ca nu prea avem „productie”. Ma scuzati, nu stiam ca sunt platita in acord global, ca la CAP pe vremuri, in functie de numarul de vitei si de cantitatea de lapte! La noi e ca la pompieri: daca arde, stingem, daca nu, stam in asteptare pregatiti sa intervenim. Daca si pompierilor li s-ar reprosa ca au cam somat probabil ca jumatate din ei ar deveni piromani, sa aiba activitate remunerata. Ei tot ar gasi o solutie, dar eu ce sa fac? Sa dau cate un bob de neghina tuturor femeilor pe care le intalnesc ca sa „purceada grele” si apoi sa le aduc cu forta la spital?…

Doar ca luna asta cred ca o sa scapam de reprosuri, e tot o vajaiala de berze in ultima vreme. Se vede treaba ca mai 2013 a fost o luna plina de romantism si hormonii au tropait corespunzator.  🙂

Tura trecuta aproape ca am nascut la simultan. Una din nasteri a fost cazul ideal; copil mare, zdravan, de aproape patru kilograme si care si-a cerut drepturile de cetatean european de cum a scos capul in lume. Ca de ce-i atata lumina, ca de ce apa in care-l spal e mai calda decat aia in care s-a balacit el pana acum, ca sa am grija cum ii pansez buricul, sa nu-i prind si altceva, ca de ce-l intep, ca de ce-l intep inca odata, ca unde-i mic-dejunul lui… In afara ca si-a pus la bataie toti decibelii, in rest nu m-a solicitat cu nimic.

Dar a doua nastere… O doamna la a sasea nastere, venit „cu glontul pe teava” cum s-ar zice, adica doar cat sa avem timp sa o urcam pe masa de asistat. Doamna nu avea stramosi vikingi, ba chiar as paria ca erau din cei veniti de pe malurile Gangelui odata cu Marea Migratie si ramasi pe plaiurile mioritice (noroc ca acum isi mai continua migratia spre Roma si Paris). Dar am apreciat ca era surprinzator de ingrijita, cu sosete albe si chiar mirosea placut. Deci se poate! Pana aici totul bineee…

Dar scoate coana moasa puradelu copilasul , mi-l pune pe masa radianta si eu am un moment de cumpana. Tipa, imi arata pumnii, face tot ce are de facut dar e atat de negru incat nu pot sa-i apreciez coloratia si daca e sau nu nevoie de masca de oxigen si manevre de reanimare. Ma mai uit odata la mama, trag concluzia ca genetica isi spune cuvantul, nu e nici o problema si duc copilul in incubator. Care copil se intinde relaxat, bucuros ca a ajuns in spatiu larg si nu mai trebuie sa stea cu genuchii la gura…

poze-yin-yang-pisici-haioase_1239382336Cand se linistesc apele si am si eu un moment de relaxare, meditez: pai cum ramane cu dorinta mea de a face voluntariat in Africa daca eu nu ma pot descurca cu pacientii astia, semi-mulatrii? Cum evaluez „tegumentele rozate” , gradul de cianoza sau tegumentele icterice? Ca toate tegumentele au aceeasi culoare si eu n-am invatat de-astea… Si cum naiba o fi aratand „asfixia alba”, aia cea mai periculoasa , la un copil negru? Se face gri?…

Nu, m-am razgandit, nu mai plec in Africa! Reconfigurez spre Suedia si Norvegia ca acolo pot sa pun in practica ce am invatat, nu ma incurc in pigmenti!

In concluzie: cum se innegreste un copil alb stiu, dar cum se albeste unul negru poate sa-mi spuna cineva? Sa nu va aud ca pomeniti de Vanish sau alti inalbitori, ca eu vorbesc serios, da?

Barza in picaj

Standard

barza-aduce-copilul-si-trebuie-colorataSi ziceam si eu ca e o zi buna, linistita, fara stres…Ti-ai gasit, trebuia sa ma scoata cineva din pepeni! Si nu o persoana ci o stare de fapt, un lucru care ma revolta la maxim de cate ori mi se intampla.

E de ieri internata o graviduta din cele fara  discernamant si fara noroc in viata.Sau cu prea mult noroc fiindca nici nu prea realizeaza ce i se intampla, e senina ca seninatatea insasi. Zen total, Nirvana 100%!! Mai de dimineata m-a intrebat unde e iesirea ca vrea sa mearga pana la magazin. Cand a fost atentionata sa aiba grija cum traverseaza s-a razgandit si nu s-a mai dus. Mai tarzior putin aborda pe oricine trecea pe hol; ca pe ea o doare putin, da’ ii trece repede.Apoi ca nu-i mai trece, ca -i vine sa se kce(scuzati, asa a zis, asa am scris, pentru autenticitate!)

Si o consulta colega mea si descopera ca e chiar in pragul nasterii.Doar ca avea membrane rupte si un lichid amniotic verde-pamant.O muta in travaliu, ii face cele necesare si in jumatate de ora e gata.Am sesizat eu ca iq-ul mic determina si un travaliu precipitat, de parca si natura s-ar grabi sa termine treaba mai repede si sa-si vada de altele… Pana aici nimic deosebit, rutina zilnica. Imi iau copilul, o omuleata verde-verde si cu o frunte inalta de intelectual rasat,  fac igienizare, profilaxie, alea, alea, tot ce trebuie, bag mogaldeata in incubator si ma duc sa-i completez foaia. Si aici ma apuca nervii.

Mama are 26 de ani, e de prin Galati, e a nimanui, la al treilea copil si e luata in grija de fundatia „Pro Vita”, cei din Valea Screzii care se ocupa de copii abandonati si mame fara adapost.E a doua „clienta” pe care ne-o aduc intr-o saptamana!

Imi spune ca ceilalti copii „i-o luat statu’ de cum s-or nascut”, ca ea n-avea adapost. Si scum ai? Pai n-am, stau la Fundatie…Pai si de ce mai faci copii daca tot n-ai de nici unele? D’apai na, dac-asa o iesit…Iesi-v-ar ochii ca la melc, de femei naroade ce sunteti, care umpleti lumea de copii necajiti!

Incerc sa-mi stapanesc furia, sa dovedesc ceva compasiune dar azi nu-mi iese. Cum nu mi-a iesit nici saptamana trecuta la piranda cu al saselea puradel tot poposita de pe alte meleaguri la Fundatie…Ca e amarata, trebuie ajutata, saracuta, trebuie sa-i dam si bani de tigari…

Asta de azi e dusa cu pluta desi zice ca are 12 clase, imi arata si diplomele daca n-o cred dar vorbeste mult, tare si in dodii.Nici n-a nascut bine si deja o aud vorbind la telefon ca poate i-o da si ei drumul pe luni-marti, ca e „zarva” in spital, nu se poate odihni.Si mie imi zicea sa nu-i aduc acum copilu’ cela, sa se refaca si ea o ora, doua, trei, patru…Ei, daca aveam eu parcare cu plata pentru copii nu faceam avere? :))

omulet verdeAsa ca pana se reface doamna si isi termina teleconferintele eu sed cu ” copilu’ cela” si-l mai spal in vreo 2-3 ape poate se mai desverzeste si-i povestesc ce viitor luminos il asteapta.Si poate ii mai citesc ceva de pe bloguri sa nu plece neculturalizat din spital.Va anunt ce i-a placut mai mult si unde a reactionat mai zgomotos.Are careva site de manele?

O nebuna, o barza chioara si o panselua afara

Standard

Am fost trei zile libera, azi am revenit la munca. Nu v-am mai povestit demult ce mai e pe la mine pe la spital, poate va era dor de un raport de garda.:))

De dimineata am avut „momente vesele”, mi-au povestit colegele ultima patanie cu nebune. Ah, pe asta am ratata-o!Si era specialitatea mea…

Era internata pe sectie o pacienta trecuta de 40 de ani, cam ciudatica, cu hemoragie. Vorbea mult si cam aiurea, umbla ca un somnambul in transa. Dar au zis colegele ca poate asa-i modelul…Fiind cam sleampata si nespalata, nepieptanata, doamna doctor i-a spus la vizita , cu zambetul pe buze si nu ca o dojana, sa se aranjeze, sa o gaseasca a doua zi frumoasa. Si ce credeti ca a facut nebuna? S-a dus la magazin peste strada, si-a luat vopsea de par si s-a dus la baia comuna sa se vopseasca !(ca sa dea doar cu pieptanul i s-a parut prea putin pentru statutul de frumoasa)De vopsit n-a vopsit decat peretii, ca pe o parte si-a turnat vopsea in cap si pe alta dadea cu dusul, ce sa-i mai ramana culoare in par!Pe faianta insa n-a facut economie. Biata infirmiera de serviciu a avut ce freca toata noaptea la baia manjita mai ca picturile rupestre.

Apoi a venit o alta bolnava din salon cu nebuna ca ea nu mai sta acolo, sa fie mutata ca-i e frica, ca nebuna bea si cine stie ce halucinatii are si-o strange de gat.S-au dus colegele sa lamureasca problema ca si ele aveau ceva banuieli ca ar mirosi a alcool. Cand  i-au cerut sa arate geanta normal ca impricinata s-a revoltat, ca ea n-are decat niste chiloti.Pe care ii scotea, ii arata, ii baga la loc si iar ii scotea, de ziceai ca are vreo doua duzini de budigai, nu doar o pereche.In cele din urma au reusit sa se uite in geanta:o sticla de „coniac” Unirea si una de spirt, ambele aproape goale! Si cand te gandesti ca cerea sa o insoteasca cineva la wc, ca ea e ametita si lumea credea ca-i de la anemie…:))

Poate ca asta n-ar fi fost grav daca valorile de glicemie recoltate dimineata n-ar fi fost in pragul comei diabetice si anemia n-ar fi fost destul de accentuata. Asa ca doamna cea betiva frumoasa a fost transferata la sectia de boli de nutritie!Daca la noi s-a vopsit probabil ca acolo se va epila!

In rest sectia e cum am lasat-o, panselutele sunt la locul lor si negocierea pentru tichetele de masa e in toi, cu topoarele la vedere.Ca se mai revizuiesc…Sa se revizuiasca, primim, dar sa ni se dea!:)

La capitolul „succesuri” barza tocmai a livrat un flacau frumos si cuminte care probail se va face parasutist ca era sa aterizeze fortat, in mijlocul holului, n-a mai asteptat sa primeasca confirmare de la turnul de control. Noroc ca moasa „Air Force 1” a fost pe faza, l-a interceptat la timp!:))

Cam asa ma „distrez” eu la munca, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Ce urmeaza dupa 13?

Standard

Previziunile astrale pentru 2013 indicau o crestere a natalitatii. Nu stiu cum s-ar alinia planetele ca sa influienteze libidoul si instinctul matern, dar eram cam sceptica la predictia asta.

Acum incep sa cred ca un sambure de adevar exista.Stiti expresia „sa faci copii cat pentru o echipa de fotbal”? Ei bine, am in sectie o mamica care a considerat ca o echipa nu e completa fara banca de rezerve.Asa ca tocmai l-a nascut pe al 13-lea copil! Acasa, bineinteles, ca n-a mai apucat sa ajunga la spital; daca a stranutat cumva mai tare, gata cu expulzia!

Daca va spun ca mama are doar 42 de ani, deci timp suficient sa mai procreeze, va puteti imagina cam cati jucatori va avea banca de rezerve peste cativa ani Plus ca 13 e numar cu ghinion, nu se poate opri tocmai aici….Ce nu pot eu sa-mi imaginez e cum umpli 15 farfurii la masa si cum e sa cumperi 13 perechi de pantofi, fie ei si chinezesti…Si la ce birou isi fac lectiile cei ce merg la scoala?( daca merg…)

cum-vin-copii-pe-lumeAstrologii au dreptate: se pare ca anul acesta voi munci din greu!Propun sa se instituie culoare de zbor pentru berze sa nu se creeze ambuteiaje, sa se ciocneasca si sa scape incarcatura de la cargo.

Semne bune anul are…

Standard

Sfarsitul anului m-a gasit pe baricade, am fost de serviciu pe 31 decembrie pana la ora 19. Azi o iau de la capat, tot pe holuri de spital.

Nu v-am mai stresat cam demult cu povestioare din minunata lume a aeroportului de berze unde nu sunt chiar controlor de zbor ci mai mult responsabil cu debarcarea pasagerilor. Dar trebuie sa consemnez ultima „aterizare”, a fost cu totul originala(desi nu foarte diferita de majoritatea pacientelor noastre).

paduche 2A adus-o Ambulanta val-vartej, cu capul copilului proptit in budigai, altfel atractia gravitationala si-ar fi facut pe deplin datoria. Prima sarcina, primul copil. Iq-ul mamei nu-l depaseste cu mult pe al nou-nascutului, tot cu o cifra se scrie.N-are dinti, n-are minte, n-are nici un ban, n-are barbat…Dar are totusi ceva din abundenta:are paduchi!Multi ! Si in toate stadiile evolutive, ca ii stralucesc lindenii(ouale de paduchi) in frunte mai rau decat instalatia cu beculete in pomul de Craciun.

Prin autosugestie toata lumea se scarpina. Si toata lumea sta cat mai la distanta de insectarul ambulant (desi mi-a zis mie mai demult o piranda „stai, tanti, linistita, ca nu zboara…”)Tocmai am facut o pauza pentru inca un scarpinat de rutina, ca ne-am creat reflexe…:))

Prin mila unei vecine care a auzit ca a nascut si a venit s-o viziteze si care m-a intrebat cam ce i-ar trebui copilului are si micutul pampersi, servetele umede si un biberon propriu. Ca altfel n-avea nimic, cum probabil nu va avea nici prea mult noroc. Copilul pare ok., nu prezinta probleme de sanatate doar ca incepe sa urle de cum il ia mama-sa in brate. O fi alergic la paduchi? Ar trebui sa se obisnuiasca, in curand ii vor fi cei mai apropiati prieteni…Asa ca trebuie sa-l tin cu mine, n-am incredere sa i-l las oligofrenei, retardul e mai puternic decat instinctul matern. Azi sunt mama-surogat.

Va inchipuiti  ca naroada doamna a intrat la o deparazitare intensiva, doar ca e cam greu sa eradicam  diadema miscatoare  din pletele ce n-au mai vazut demult sampon sau pieptene.Iar de colectia de acasa nu ne putem atinge, deci si-i va purta cu nonsalanta de cum va fi externata…

Am citit eu intr-o carte de interpretarea viselor ca daca visezi paduchi cica e rost de abundenta de bani. Pai daca da norocul peste tine doar cand ii visezi va dati seama cam ce noroc ma paste pe mine, care i-am si vizualizat indeaproape!Mama, ce de fise de 10 bani o sa gasesc pe jos anul asta!…:)))

Vieti pe holuri de spital

Standard

urlSe iubeau mult.Nu mai erau chiar foarte tineri, casnicia lor trecuse de mult de luna de miere. Aveau tot ce le trebuie si multa armonie in familie. Un sigur lucru le lipsea:un copil. Mersesera prin doctori, prin spitale, facusera toate investigatiile posibile, incercasera tot ce li s-a recomandat.N-au precupetit nici timp nici bani sa-si indeplineasca cea mai mare dorinta, aceea de a fi parinti.

Si cand nu mai aveau nici o speranta aproape, cand se gandeau ca poate ar trebui sa infieze un copilas, s-a intamplat minunea:Ea a ramas insarcinata! Toti ingerii din ceruri s-au bucurat pentru ei si nu existau oameni mai fericiti pe pamant.

Sarcina mergea bine, burtica se rotunjea din zi in zi si viitoarea mamica se simtea minunat, mai bine decat oricand in viata.La toate controalele medicul ii anunta ca vor avea un copil sanatos. Dar El era din ce in ce mai palid si mai slabit.Nu prea lua in seama nici ametelile nici usoarele greturi, ba chiar glumea ca a preluat el partea urata a sarcinii. Dar intr-o zi, mergand cu sotia la medicul de familie, acesta i-a sugerat sa faca si el niste analize.De gura sotiei a acceptat. Au mers la policlinica, au recoltat analizele, le-au luat in aceasi zi si au mers la medic sa le interpreteze. Ea era in perfecta stare de sanatate, sarcina ii pria de minune, El…ceva nu era in regula, rezultatele erau dubioase. Doctorul i-a dat sa repete testele. Aceleasi rezultate. Verdictul? O forma foarte agresiva de cancer, o leucemie galopanta!

Cerul s-a prabusit peste ei.Cand credeau ca au intrat in cea mai frumoasa perioada a vietii lor, cum sa accepti asa ceva? El a inceput terapia. Multe internari, chimioterapie greu de suportat, starea sanatatii deteriorandu-se din zi in zi. Ea isi oprea cu greu plansul, lacrimile de bucurie s-au transformat in lacrimi de suparare si neputinta.Aproape ca s-au mutat cu totul in spital. El, topit ca o lumanare ce abia mai palpaie, Ea veghindu-l tot timpul.Si rugandu-se pentru o alta minune.

In ziua in care El a cazut in inconstienta pe Ea au apucat-o durerile de nastere, cu vreo 2-3 saptamani inainte de termen. Stresul si oboseala isi spusesera cuvantul.Au internat-o la maternitate dar lucrurile n-au mers ca la carte, la un moment data doctorii s-au temut atat pentru viata ei cat si pentru a pruncului. Au decis sa-i faca de urgenta cezariana. Tarziu in noapte, dupa ore nesfarsite de chin, a venit pe lume un baiat frumos si sanatos ce a trezit tot spitalul cu tipetele lui viguroase. Mama, la limita dintre viata si moarte, nici n-a putut sa-l tina in brate, doar si-a lasat lacrimile sa curga in voie cand l-a auzit. Ca erau lacrimi de bucurie sau de durere, numai ea stia…

Spun cei ce-l vegheau pe El ca aproape de miezul noptii s-a petrecut ceva ciudat;desi in coma, pe obraz i-au curs lacrimi si parca ar fi zambit.Poate stia si El ca a devenit tata! Spre dimineata a plecat spre zari albastre,linistit si fara chinuri. Rezistase din toate puterile cat sa poata avea baiatul lui doi parinti vii trecuti in certificatul de nastere. Asa cum si fiul se grabise sa vina pe lume cat sa prinda ultima suflare a tatalui sau, ca o binecuvantare…

Ea a stat doua zile in reanimare.Nici vorba sa se poata da jos din pat, era foarte slabita, abia isi putea imbratisa puiul pentru cateva clipe.Dar in ziua inmormantarii sotului ei s-a rugat cu cerul si pamantul de medici sa-i permita sa mearga la inmormantare.A semnat toate actele si-a asumat toate riscurile, a platit o salvare privata si s-a dus sa-si conduca omul drag la groapa.Au dus-o aproape pe brate pana la mormant.Nici o lacrima nu i-a curs.Poate ca era sedata, poate ca secase izvorul lacrimilor…A aruncat un pumn de pamant peste cosciug, si-a luat ramas bun si a plecat.Petre al ei cel bun era in ceruri sa vegheze.Petrisor cel mic era la spital si isi astepta mama…

Uneori in viata platesti un pret prea mare pentru  o dorinta .Soarta iti da un dar nepretuit dar iti ia altceva, la fel de drag, in schimb.De ce nu le putem avea pe toate?

Poveste cu nebune III

Standard

Ni-noo, ni-nooo! Girofar, sirena, oprit brusc in fata usi.Sarim repede, sa preluam urgenta,care urgenta, infofolita in sapte cojoace, cu fesul pe ochi, statea de ziceai ca-i impaiata, nu se dadea jos din ambulanta.

O luam mai mult pe sus, printre urlete si scremete si hai repede in sala de nasteri cu ea.Cu fesul si cojoacele ne-am descurcat.Dar de la brau in jos, exact unde ne interesa, n-a mai mers.
Niste pantaloni de trening, captusiti cu un strat gros de jeg cu patina antica, indesati in cisme de cauciuc pana la genuchi si cu flecuri rezistente de noroi intarit.

-Hai, femeie, da jos cismele si izmenele, ca nu te poti sui asa pe masa!

-Nu poooooot!!Nu poooot!!

Mai facem noi o incercare sa dam boarfele jos, dar nici o sansa.Toanta sta protapita ca o capra, cu mainile sprijinite de genuchi si urla, nu-i chip sa colaboreze.Incearca si soferul si asistentul de la salvare sa ne ajute.Degeaba, nu razbim s-o dezbracam, macar sa ridice piciorul sa dam cauciucele  jos.Tragem de izmene, mai jos de coapse nu se poate, ca matahala sta cracanata si aplecata in fata.Si urla!

Colega mea, moasa, imi spune”eu din pozitia capra nu pot sa mosesc, ce naiba facem?”Ii mai dam ocol odata, din spate deja se intrezareste ca expulzia e iminenta.Cu nebuna nu se poate discuta, orice ii spui are un singur raspuns”Nu poooot!!”

Nici nu se pune problema sa incercam s-o urcam pe masa de asistat, daca n-am convins-o nici macar sa dezlipeasca o talpa de la sol!

Zic colegei:”n-avem incotro, aplicam planul B!”

Adica?

Adica asistam ca la pick-nick, pe jos!Pune campul steril jos si…Dumnezeu cu mila! Altfel asta strange copilul de gat.

Asa facem, intindem materialul steril si da-i munca de lamurire sa se lase si toanta jos.Raspunsul e invariabil”nu pooot!”Deja am parlamentat cam mult si fara folos, trecem la metode radicale.Facem strategia:eu ma asez in spatele nebunei, colega in fata si-i da vant spre mine;eu o prind(asa sper) si o pun jos, timp in care ceilalti participanti la joc trag fiecare de cate-o cisma si de izmene.Planurile fiind puse la punct, actionam in forta! Pun gravida jos, socata de ce i se intampla, dar…Mai departe nu prea ne-a mai iesit.Mai exact, copilul a iesit val-vartej, odata cu o cascada de lichide(amniotice si din vezica mamei supusa la presiuni) care ne-au udat zdravan.In spatiul delimitat de bazinul mamei, pantaloni,picioarele noastre, campuri sterile, campuri noroioase, s-a format o adevarata piscina in care inota mogaldeata.L-am recuperat repede, el ne-a saluta cu niste tipete triumfatoare si ne-am continuat treaba ca la carte.Succesuri pe toata linia! Mai putin gustul sarat pe care ne-am prefacut a-l recunoaste ca e lichid amniotic, sa nu zicem ca e altceva…:))

Cand totul s-a terminat cu bine, copilul era in incubator, mama la pat si noi ne dezinfectam de zor, am facut haz de necaz: n-avem noi nastere sub apa, dar nici altii n-au nastere tip pick-nick!:)Se spune ca ai mare noroc atunci cand calci in unele materii organice.Dar daca-ti sar si-n ochi, ar trebui sa-ti mearga fabulos! Inca mai astept marele castig la Loto!…

Astea sunt doar cateva povesti cu nebune la maternitate.E minunat sa actionezi dupa reguli si protocol, doar sa ai cu cine te intelege.Cine n-a avut de-a face cu nebuni nu-si poate imagina cate astfel de reguli trebuie sa incalci ca sa salvezi viata unui copil si cat esti obligat sa improvizezi ca totul sa se termine cu bine.Intr-un spital, totul trebuie sa decurga dupa un plan.Dar, ca si pe front, trebuie sa ai mereu pregatit si Planul B!…