Arhive pe etichete: nebuna

Ce-a mai adus barza

Standard

Pe-copii-ii-aduce-barza-Asa-i ca va era dor de povesti din baby-land? Nu v-am mai plictisit de mult cu nazdravaniile berzelor chioare care dau navala-n stol peste mine.

Ieri o alta barza a ratat aterizarea pe barzodrom si a livrat incarcatutura direct la domiciliul beneficiarului.Care beneficiar era la a patra comanda asa ca a fost suficient sa tuseasca de doua ori si gata, a crescut populatia lumii!

Pe la ora 14, cand imi faceam iluzii ca s-au linistit apele si pot lua o pauza de cafea dupa nebunia unei zile in care se aduna toate (operatie cezariana, schimbare de mobilier, externari, inspectie anuntata, copil in reanimare…) vine ambulanta val-vartej. Cand o vad pe asistenta cu pachetul in brate imi dau seama ca nu-i un cadou in avans de la Mosu’, ca n-avea nici o funda. Imi zice sec:”nastere la domiciliu” si-mi pune in brate maldarul de carpe pe care nu le-am putut indentifica daca-s fete de masa, cearsafuri sau prosoape si nici daca jegul de pe ele e din mezozoic sau e contemporan.

Precum trebuie sa inlaturi multe foi de varza sa ajungi la cotor sau sa desfaci o scoica sa gasesti o perla asa scotocesc si eu. Gasesc perla: e neagra! Mai corect e neagra-verde-vinetie; neagra de la genetica, verde de la impregnarea cu lichid amniotic mlastinos si vinetie de frig!

Si incep procedura de igienizare si prim-ajutor. Dupa prespalare, spalare intensiva, smirgheluire, clatire, finisare si lustruire reusesc sa descopar mogaldeata in toata splendoarea ei: e chiar haioasa cu mutrisoara aia concentrata si cu o capita de par de zici ca-i clonata dupa Tina Turner!

Am obiceiul de a-i numi cumva pe micii pacienti, ce-mi vine in minte la prima vedere, un botez instinctual. Unii sunt Piticu’. Chistoc, Degetel, Zambilica, Mowgli sau Barbie (Barbie mai rar ca nu ne-au cotropit inca suedezii!). Acum primul nume care mi-a venit in minte a fost Malinka Bazdagania!Si asa ii va ramane numele pana ce mama si nasa in tandem o vor boteza Yasmine, Anais sau Maricica!

Dupa ce am curatat-o si i-am aplicat trei injectii profilactice am lasat-o in incubator sa se convinga ca n-a aterizat in plina era glaciara si sa-si exerseze vocalizele deloc magulitoare la adresa mea si m-am dus sa ma conversez cu proaspata mamica.

Proaspata e impropriu spus ca arata cam expirata, in ciuda celor 30 de ani declarati. Remarc tegumentele innegrite de bronzul verii si de jegul mostenit din verile trecute. Apoi vocea baritonala de fumatoare inraita. Bineinteles ca primul lucru ma intreaba daca poate sa se duca la o tigara, ca n-a fumat de doua ore! De cand n-a baut nu-mi spune…

Dialog intre mine si ea (un ton bland si altul amenintator):

-La ce ora ai nascut?

-La unu?

-Unu si cat?

-Unu fix, ca m-am uitat io la ceas!

(vedeti, femeia e exacta ca un ceas elvetian, lucreaza cu maxima precizie!)

….

-Ai avut lapte la ceilalti copii?

-N-aaaam avuuut.

-Si ce le-ai dat sa manance?

-Tzatza, duamna, ce sa le dau!

(deci imi e clar: ori n-are nici o vaca trecuta in declaratia de avere, ori glandele ei mamare produc altceva in afara de lactatie!)

-Cate clase ai?

-Aproape una.

(deci e la egalitate cu trenul de marfa, ca personalul tot are doua clase!)

Si interogatoriul meu a continuat pana la completarea fisei in timp ce mama ma sageta cu niste priviri ucigase pentru indiscretie si pentru ca o retineam din drumul foarte important spre fumatul unei tigari. Scriam cu un ochi in fisa si altul urmarind-o atent sa vad cu ce va arunca dupa mine, evaluand posibilele arme. Slava Domnului ca n-avea lasere, ca m-ar fi pulverizat!

I-am dus copilul in salon, frumos impachetat. Nu i-a placut modelul asa ca l-a infasurat ea dupa reguli proprii de arata ca o sarma scapata din furculita. Ce sa ma amestec eu in feng-shuiul femeii!

Apoi i-au venit neamurile, o batrana si trei puradei mucosi si peticiti, vai de ei, saracii! Ce i-au adus lehuzei? Pai tigari(normal!!) si mancare: trei paini si un sir de covrigi!

La schimb de tura i-am predat cazul colegei care nu stia daca sa rada sau sa planga. N-am lasat-o sa se exteriorizeze, am tras-o repede din salon pana nu ne manca pe amandoua. Cu covrigi si paine, desigur.

In concluzie se cheama ca n-am avut timp sa ma plictisesc. Iar daca, peste ani, o s-o vedeti pe Malinka Bazdagania defiland pe vreun podium la concurs de Miss sau in prezidiu la Academie sa va amintiti ca eu sunt cea care am spalat-o pana i-am dat stralucire. Noroc nu pot sa-i dau…

O nebuna, o barza chioara si o panselua afara

Standard

Am fost trei zile libera, azi am revenit la munca. Nu v-am mai povestit demult ce mai e pe la mine pe la spital, poate va era dor de un raport de garda.:))

De dimineata am avut „momente vesele”, mi-au povestit colegele ultima patanie cu nebune. Ah, pe asta am ratata-o!Si era specialitatea mea…

Era internata pe sectie o pacienta trecuta de 40 de ani, cam ciudatica, cu hemoragie. Vorbea mult si cam aiurea, umbla ca un somnambul in transa. Dar au zis colegele ca poate asa-i modelul…Fiind cam sleampata si nespalata, nepieptanata, doamna doctor i-a spus la vizita , cu zambetul pe buze si nu ca o dojana, sa se aranjeze, sa o gaseasca a doua zi frumoasa. Si ce credeti ca a facut nebuna? S-a dus la magazin peste strada, si-a luat vopsea de par si s-a dus la baia comuna sa se vopseasca !(ca sa dea doar cu pieptanul i s-a parut prea putin pentru statutul de frumoasa)De vopsit n-a vopsit decat peretii, ca pe o parte si-a turnat vopsea in cap si pe alta dadea cu dusul, ce sa-i mai ramana culoare in par!Pe faianta insa n-a facut economie. Biata infirmiera de serviciu a avut ce freca toata noaptea la baia manjita mai ca picturile rupestre.

Apoi a venit o alta bolnava din salon cu nebuna ca ea nu mai sta acolo, sa fie mutata ca-i e frica, ca nebuna bea si cine stie ce halucinatii are si-o strange de gat.S-au dus colegele sa lamureasca problema ca si ele aveau ceva banuieli ca ar mirosi a alcool. Cand  i-au cerut sa arate geanta normal ca impricinata s-a revoltat, ca ea n-are decat niste chiloti.Pe care ii scotea, ii arata, ii baga la loc si iar ii scotea, de ziceai ca are vreo doua duzini de budigai, nu doar o pereche.In cele din urma au reusit sa se uite in geanta:o sticla de „coniac” Unirea si una de spirt, ambele aproape goale! Si cand te gandesti ca cerea sa o insoteasca cineva la wc, ca ea e ametita si lumea credea ca-i de la anemie…:))

Poate ca asta n-ar fi fost grav daca valorile de glicemie recoltate dimineata n-ar fi fost in pragul comei diabetice si anemia n-ar fi fost destul de accentuata. Asa ca doamna cea betiva frumoasa a fost transferata la sectia de boli de nutritie!Daca la noi s-a vopsit probabil ca acolo se va epila!

In rest sectia e cum am lasat-o, panselutele sunt la locul lor si negocierea pentru tichetele de masa e in toi, cu topoarele la vedere.Ca se mai revizuiesc…Sa se revizuiasca, primim, dar sa ni se dea!:)

La capitolul „succesuri” barza tocmai a livrat un flacau frumos si cuminte care probail se va face parasutist ca era sa aterizeze fortat, in mijlocul holului, n-a mai asteptat sa primeasca confirmare de la turnul de control. Noroc ca moasa „Air Force 1” a fost pe faza, l-a interceptat la timp!:))

Cam asa ma „distrez” eu la munca, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Poveste cu nebune III

Standard

Ni-noo, ni-nooo! Girofar, sirena, oprit brusc in fata usi.Sarim repede, sa preluam urgenta,care urgenta, infofolita in sapte cojoace, cu fesul pe ochi, statea de ziceai ca-i impaiata, nu se dadea jos din ambulanta.

O luam mai mult pe sus, printre urlete si scremete si hai repede in sala de nasteri cu ea.Cu fesul si cojoacele ne-am descurcat.Dar de la brau in jos, exact unde ne interesa, n-a mai mers.
Niste pantaloni de trening, captusiti cu un strat gros de jeg cu patina antica, indesati in cisme de cauciuc pana la genuchi si cu flecuri rezistente de noroi intarit.

-Hai, femeie, da jos cismele si izmenele, ca nu te poti sui asa pe masa!

-Nu poooooot!!Nu poooot!!

Mai facem noi o incercare sa dam boarfele jos, dar nici o sansa.Toanta sta protapita ca o capra, cu mainile sprijinite de genuchi si urla, nu-i chip sa colaboreze.Incearca si soferul si asistentul de la salvare sa ne ajute.Degeaba, nu razbim s-o dezbracam, macar sa ridice piciorul sa dam cauciucele  jos.Tragem de izmene, mai jos de coapse nu se poate, ca matahala sta cracanata si aplecata in fata.Si urla!

Colega mea, moasa, imi spune”eu din pozitia capra nu pot sa mosesc, ce naiba facem?”Ii mai dam ocol odata, din spate deja se intrezareste ca expulzia e iminenta.Cu nebuna nu se poate discuta, orice ii spui are un singur raspuns”Nu poooot!!”

Nici nu se pune problema sa incercam s-o urcam pe masa de asistat, daca n-am convins-o nici macar sa dezlipeasca o talpa de la sol!

Zic colegei:”n-avem incotro, aplicam planul B!”

Adica?

Adica asistam ca la pick-nick, pe jos!Pune campul steril jos si…Dumnezeu cu mila! Altfel asta strange copilul de gat.

Asa facem, intindem materialul steril si da-i munca de lamurire sa se lase si toanta jos.Raspunsul e invariabil”nu pooot!”Deja am parlamentat cam mult si fara folos, trecem la metode radicale.Facem strategia:eu ma asez in spatele nebunei, colega in fata si-i da vant spre mine;eu o prind(asa sper) si o pun jos, timp in care ceilalti participanti la joc trag fiecare de cate-o cisma si de izmene.Planurile fiind puse la punct, actionam in forta! Pun gravida jos, socata de ce i se intampla, dar…Mai departe nu prea ne-a mai iesit.Mai exact, copilul a iesit val-vartej, odata cu o cascada de lichide(amniotice si din vezica mamei supusa la presiuni) care ne-au udat zdravan.In spatiul delimitat de bazinul mamei, pantaloni,picioarele noastre, campuri sterile, campuri noroioase, s-a format o adevarata piscina in care inota mogaldeata.L-am recuperat repede, el ne-a saluta cu niste tipete triumfatoare si ne-am continuat treaba ca la carte.Succesuri pe toata linia! Mai putin gustul sarat pe care ne-am prefacut a-l recunoaste ca e lichid amniotic, sa nu zicem ca e altceva…:))

Cand totul s-a terminat cu bine, copilul era in incubator, mama la pat si noi ne dezinfectam de zor, am facut haz de necaz: n-avem noi nastere sub apa, dar nici altii n-au nastere tip pick-nick!:)Se spune ca ai mare noroc atunci cand calci in unele materii organice.Dar daca-ti sar si-n ochi, ar trebui sa-ti mearga fabulos! Inca mai astept marele castig la Loto!…

Astea sunt doar cateva povesti cu nebune la maternitate.E minunat sa actionezi dupa reguli si protocol, doar sa ai cu cine te intelege.Cine n-a avut de-a face cu nebuni nu-si poate imagina cate astfel de reguli trebuie sa incalci ca sa salvezi viata unui copil si cat esti obligat sa improvizezi ca totul sa se termine cu bine.Intr-un spital, totul trebuie sa decurga dupa un plan.Dar, ca si pe front, trebuie sa ai mereu pregatit si Planul B!…

Poveste cu nebune II

Standard

Era vara, cam ora 5:30 dimineata.Ma bucuram ca mai am putin , termin tura de noapte si plec acasa.Vine infirmiera de la Pediatrie, urmata de o mamica ce aveau un bebelus mic in brate.Si-mi spune, abia stapanindu-si rasul, ca mi-a adus o pacienta cu un nou-nascut.Ma mir eu ce sa caute la mine, dar hai sa verific despre ce e vorba.Intreb femeia:

-Ce s-a intamplat,de ce ai venit la spital?

-Am venit cu copilu, ca  cred ca a racit, tuseste si are febra.

Dau sa ma intorc dupa fata din Pediatrie, sa-i spun ca nu tine de mine ci de ele, dar deja plecase.Asa ca iau copilul, sa ma lamuresc si eu ce e cu el.Surpriza! infasurat in carpe nu e nici un copil, ci o papusa! Acu inteleg ce era cu rasul retinut si de ce a tuli-o colega asa repede.Sa-mi lase mie beleaua pe cap…

Tot colegele mai vechi im spun ca o cunosc pe femeie, ca e nebuna.Si ca cele de la Pediatrie, sa nu intre in conflict cu ea , i-au facut jocul, au zis ca da, copilul are febra, dar e foarte mic, trebuie tratat la nou-nascuti.

Ce ma fac eu cu nebuna la sase dimineata? Cui sa o pasez? Si incep sa conversez cu ea.Imi povesteste ca a batut-o fratele, ca are medicamente multe de luat…

-Si ti-ai luat medicamentele?o intreb

-Azi nu le-am luat, ca n-am avut nimic de mancare si mi-a zis doctorul sa nu le iau pe burta goala.Si m-a gonit si fratele de acasa, asa ca am luat copilul si am fugit.Dar daca are febra, am venit cu el la spital…

Ii vorbesc frumos, o incurajez sa se duca acasa, sa-si ia medicamentele si sa se linisteasca.

-Si copilul? ca are febra…

Off, ce naiba fac cu „copilul” acu? Daca-l opresc, maine vine sa-l ceara acasa, daca i-l dau bolnav, nu pleaca…Naspa! Cu copiii de cauciuc nu prea stiu ce sa fac!

Ii zic ca n-are nimic copilul, uite, respira bine, i-a trecut si febra, trebuie sa doarma si el in patutul lui.
Cel mai bine e sa plece acasa si daca maine mai face febra sa vina iar.Se lumineaza la fata cand aude ca e bine „copilul”, ii era teama ca din cauza ei s-a imbolnavit, ca a fost cu el la garla.

-N-am cu ce sa plec acasa, ca n-am nici un ban, m-a adus un domn  ca am facut cu mana la strada si i-am zis ca e copilul bolnav si trebuie sa ajung repede la spital.

Scot 10 lei din geanta, ii dau sa-i ajunga de microbuz(era dintr-o comuna din apropiere) si-i zic sa-si cumpere si niste cornuri din statie, sa manance inainte sa-si ia medicamentele.

-Saru-mana! eu n-am ce sa va dau, dar va rog sa luati pepenele asta, ca si asa nu mai pot sa-l car pana acasa.

Atunci vad si sacosa grea pe care o cara dupa ea…

-De unde ai luat pepenele?

-L-am luat si eu pe fuga de acasa, cand am fugit cu copilul, ca nu puteam sa vin la doctor cu mana goala.

Am mai scos 5 lei si i-am dat, plata pentru pepene.Ca nu putea sa-l mai care amarata inapoi.Si nici eu nu puteam sa primesc „atentii” de la asa un pacient.

A plecat femeia multumita acasa.Si noi am mancat pepene la micul dejun…:))

Poveste cu nebune I

Standard

Ar cam fi timpul sa va mai povestesc din spital.Ca sa nu pierdeti farmecul sistemului sanitar romanesc…:))

Azi va spun, pe scurt(foarte pe scurt!) povesti cu nebuni, mai exact cu nebune pe cale sa devina mame.Asta e cosmarul oricui lucreaza intr-o maternitate: nebuna care trebuie sa nasca!

Nu sunt nici doi ani de atunci, lucram deja la spitalul de aici, din Valenii de Munte.Ne anunta Salvarea ca va aduce un nou-nascut din teren.Dupa un timp vine ambulanta si spune ca au cautat peste tot, la adresa data, n-au gasit nici un copil, au anuntat Politia.Era vorba de o nebuna care locuia singura si pe care o vizitase barbatul  ce era tatal copilului, un tigan fara capatai, care o gasise nascuta.Fugise omu’ pana la spital sa anunte Salvarea, ca n-avea telefon de unde sa sune.Deci Salvarea n-a gasit nici mama, nici copil, asa ca s-a anuntat Politia.Care nici ea n-a gasit nimic, desi au cautat si in gradina si in hazna, gandindu-se la ce era mai rau.Cand sa plece, intr-un moment de liniste, s-a auzit un scancet de sub o plapuma aruncata intr-un colt de pat.Asa au gasit nou-nascutul.Iar cheama ambulanta, iar ne anunta sa ne pregatim…Sigur ca ne asteptam la o reanimare, la un lucru rau.Cand am iesit fuga sa preiau copilul de la asistentul de la Salvare, am avut doua surprize.Prima, ca nu e dracul chiar asa de negru, adica nou-nascutul are functii vitale relativ normale tinand cont de conditii.A doua, ca-mi va fi foarte greu sa dau jos straturile de jeg, materii solide si lichide  ce se solidificasera ca o carcasa pe bietul copil.Sa va mai spun ca era vorba de o fetita prematura, nu mai mult de doua kilograme.

Cu mare grija am inceput sa spal copilul, cat mai repede si mai bland cu putinta, desi tare mi-ar fi trebuit o perie de sarma.Cand a capatat forma umana, medicul a inceput examinarea.Dupa gradul de deshidratare si dupa cat de mumuficat era cordonul ombilical(am uita sa zic ca era axact asa cum se nascuse, fara cordon sectionat si ligaturat, doar faptul ca se mumificase repede a impiedicat hemoragia) am dedus ca au trecut mai mult de 48 de ore de la nastere.Doctorul, incepator in bransa, nu inceta sa se minuneze: cum poate sa supravietuiasca un nou-nascut abandonat sub o plapuma, nespalat, nehranit, fara nici o ingrijire medicala? Plapuma care il acoperise fusese atat de grea si-l presase incat bietul copil arata exact ca un gandac pus la insectar,cu picioarele in extensie, nici nu l-am putut infasa bine, l-am lasat ca pe o broscuta.L-am hidratat, sugea bine la biberon, chiar ca de frica mortii.Apoi l-am trimis la centru de prematuri, la Ploiesti.

Intre timp a aparut mama, care plecase singura spre spital.N-a fost chip sa o examineze cineva.Nu ne-a lasat nici s-o atingem, ne-a improscat cu invective si amenintari.Pe mine m-a socat vocabularul, folosea cuvinte bine alese, parea o persoana scolita, in ciuda jegului si a mirosului pe care-l emana.Mi-au povestit cei ce  cunosteau ca e fiica de profesoara, ca are studii, dar la moarte mamei a suferit un soc si a ajuns in halul asta.Acum traia cu tiganul asta, nebun si el, fara nici un venit.Dar nici nu-si puneau problema sa renunte la copil.Mama chiar ne spunea ce grija are de copil, ca i-a dat sa manance, ca se grabeste acasa, ca e „aia mica” singura.De parca nu vasusem cu ochii nostri…

Mama a ajuns intr-un spital de boli mintale iar copilul la Centrul de Prematuri. Mai departe nu mai stiu povestea lor…