Arhive pe etichete: noroc

Cum atragi norocul

Standard

Am şi eu nişte superstiţii. Nu bat toată ziua mătănii şi scriu acatiste pentru împlinirea dorinţelor, nu pândesc peştişorul de aur pe malul Teleajenului, dar sunt câteva chestii pe care le respect cu sfinţenie fiindcă s-a demonstrat ştiinţificofantastic că aduc noroc.

Dacă merg spre serviciu şi mă intersectez cu un nene cam damblagiu şi care patrulează non-stop crezând că merge la locul de muncă( pe care l-a pierdut în urmă cu ani buni, motiv care i-a produs un accident cerebral şi a ajuns hemiplegic şi cu mintea răvăşită), înseamnă că o să am o zi bună, fără evenimente neplăcute. Dacă îmi iese în cale un câine care tocmai îşi face nevoile, iar e de bine. La fel şi dacă văd o maşină care are numărul cu o literă sau cifră triplă( inutil să mai spun că şi maşina noastră are un astfel de număr!) Dacă văd un popă e musai să-mi deschei un nasture pe care apoi trebuie să-l închei la vederea unui poliţai, altfel e de rău.Nu vă spun ce disperată-s duminica, când e plin de popi ieşiţi de la slujbă şi nici ţipenie de poliţişti, care la ora aia sunt în pauză de masă!

Deci, da, am superstiţii, recunosc!

28192Azi, la ieşirea din Lidl, văd chiar lângă uşă o fisă de un ban.Unul nou-nouţ, galben şi strălucitor. Nu că m-aş fi pricopsit, dar am o altă superstiţie: că trebuie să te apleci după orice bănuţ, altfel Dumnezeu o să considere că n-ai nevoie de bani sau eşti prea fudul ca să-ţi îndoi genuchii pentru ei şi n-o să-ţi mai dea nici alţii.Eu cam aş avea nevoie de ceva bănuţi, deci m-am aplecat. Mai fac un pas şi hop! alt bănuţ! Tot de un ban, tot nou şi strălucitor, probabil frate cu celălalt. Mă aplec iar şi-l iau, chiar daca am blocat uşa pentru câteva secunde; că nu-s prea sprintenă la aplecări, au şi genuchii mei oarece uzură… În faţă, alt bănuţ. Şi apoi altul. Şi uite aşa am traversat parcarea magazinului în mersul piticului, ca să nu zic în mers de-a buşilea, mai ca evlavioşii ăia de înconjoară biserici aproape târâş. Nu, nu era nimeni de la Camera ascunsă, am studiat bine terenul.Doar că i s-o fi rupt buzunarul vreunui cerşetor şi a umplut parcarea de monetar, că nu cred să fi trecut vreun cortegiu funerar prin parcare şi să fi aruncat neamurile îndurerate cu bani să-i plătească vămile celui decedat…

De cum am ieşit din parcare, Soţu’ a oprit peste drum şi a intrat să joace la Loto. Nu ştiu care o fi mai norocos dintre noi, eu măcar m-am ales cu vreo 6 bani, cred că-mi ajung de-un covrigel. Dar , generoasă din fire fiind, o să-i dau şi lui jumate, nu pot să păstrez tot beneficiu pentru mine. Nu de alta, dar poate câştigă el potul cel mare şi o să pot să-i dau satisfacţia de a-şi lua revanşa.

Sunteţi superstiţioşi ? Nici măcar ocazional?

Hai noroc!

Standard

Poti sa ai de toate pe lume, daca n-ai si un dram de noroc nimic nu ti se leaga! E mare lucru sa fii sanatos, sa poti trai pana la 100 de ani zdravan la minte si la trup dar daca ai ghinionul sa derapeze autobuzul cand tu esti in statie si sa te prinda sub roti, degeaba duci in mormant un trup sanatos. Poti sa ai avere, sa intorci banii cu loptata, daca aluneci pe treptele cazinoului dupa ce ai luat potul cel mare si-ti imprasti creierii pe covorul rosu, tot degeaba e. Poti sa fii iubit de toata lumea, sa fii cel mai talentat cantaret, plin de premii si de fan-cluburi, daca inghiti o albina in timpul unui concert si faci un soc anafilactic in direct  si mori cu gatul umflat sau scapi cu viata dar ramai fara voce, iar degeaba.

Multe poti face cu sanatate, inteligenta, curaj, ambitie sau bani, dar si mai multe poti pierde daca te ocoleste norocul. Sau, si mai rau, daca te da pe mana ghinionului! Ce folos ca esti toba de carte, te-ai pregatit sa iei un zece cu felicitari la examen si exact inainte sa intri in concurs te paleste o pantecarita! Banuiesc ca n-o sa risti sa intri la interviu cu izmenele pictate…

Unii oameni au de toate (sau par a avea, pe moment!) dar merg la brat cu ghinionul. Cei mai multi dintre ghinionisti cred ca asa se nasc, descantati de ursitoare rele. Dar sunt si unii care sunt dusi de zane bune pana pe culmile succesului si apoi sunt aruncati in prapastie. Cand n-ai cunoscut starea de bine e mai usor sa te obisnuiesti cu raul, dar cand viata te-a tinut pe palme si apoi te-a luat la palme e mult mai dureros. Asa cum orbul din nastere isi accepta mai usor handicapul decat cel ce a orbit dupa ce s-a indragostit de culori.

Si cand ghinioanele se tin lant deja toata lumea vorbeste de blesteme sau farmece. Sau macar de superstitii. Imi vine acum in minte exemplul lui Nesu, fotbalistul iubit de toti si pe care viata l-a lovit asa de crunt in ultima vreme. Cate poate indura un om ? Si pe cine da vina pentru ce i se intampla? Pe acelasi caruia i-a multumit inante pentru lucrurile bune (daca i-a multumit vreodata) pe care le-a primit? Pe soarta? Sau de influienta nefasta a cuiva care i-a vrut raul? Si ce face un om cand este lovit in rafale din toate partile? Mi-e greu sa ma gandesc cum ar fi in pielea unui astfel de om si cata putere poti gasi sa mergi mai departe sau daca poti sa-l condamni daca decide sa abandoneze cursa, sa se declare invins de soarta si sa iasa definitiv din scena. Sa ma gandesc la pilda lui Iov, cel supus de Dumnezeu la atatea incercari pentru a-i testa credinta?  Biblia e plina de pilde moralizatoare dar, din pacate, e cam rupta de viata, e la fel de fantezista si exotica uneori precum lampa lui Aladin sau covorul fermecat…

Nu stiu cum te poti feri de ghinion. Nu cred ca ne va merge mai bine daca exterminam pisicile negre sau trecem in calendar 12 bis in loc de 13. Asa cum nu cred ca vom castiga la loto daca luam tot parcul la pigulit pana gasim un trifoi cu patru foi.(In paraneza fie spus eu am gasit doi trifoi cu patru foi in spatele casei, chiar langa masuta pe care imi beam cafeaua, in ziua in care fi-miu a dat admiterea la facultate, dar nu cred ca doar asta i-a asigurat reusita 🙂 ) Dar cred ca e important sa pasesti in viata sub constelatii favorabile, sa ai o stea norocoasa si cineva sa-ti ureze de bine. De asta, de cate ori intru sa-mi iau prichindelul din sala de nasteri, primul lucru pe care i-l spun e : ” Bun venit, noroc sa ai!” Sunt oare superstitioasa?

Credeti in destin si in norocul harazit din nastere? Sau inca mai „negociati” cu astrele?

distractie-cu-gorilele_poze_haioase_prietenas.ro_1-600x631

Poveste chimica de sub nameti

Standard

E trecut de miezul noptii, sunt obosita dupa o tura dubla si ma doare si-n cot. La propriu ma doare, zau! Initial nu voiam sa postez nimic, imi propusesem sa ma mai joc putin pe un site de jocuri cu scor unde ma enerveaza un meserias foarte tare. Dar gandul ca in zori plec acasa, intru iar sub nu stiu ce cod de vijelie si n-o sa am net m-a determinat sa las cateva randuri pentru binevoitorii ce imi vor trece pragul. Pragul blogului, ca pe al casei probabil ca il vor trece doar posesorii de senilate daca incepe iar sa ninga…

Afara-i alb totul (bine, e si negru ca doar e noapte!), agentul termic trosneste in tevile caloriferelor, copiii dorm, e vremea tocmai buna pentru o poveste. Una din ciclul „prost sa fii, noroc ca sunt sa ai”.

In scoala am fost un copil de-ala fraier caruia ii placea sa invete. Orice imi placea, mai putin latina si chimia! La ce imi trebuie mie sa vorbesc o limba moarta?Ce, fac sedinte de spiritism cu stramosii? Si ce ma intereseaza pe mine din ce-i alcatuita materia? Daca la latina m-am descurcat onorabil, chimia mi-a facut multe zile amare. Sa mai zic ca am facut liceu sanitar si a trebuit sa dau examen de treapta la materia asta? Ei, am dat…

ce-au-gandit-elevii-cand-au-vazut-subiectele-la-ba_58b10f3042f008Si cand ziceam ca nu mai vreau sa aud de chimie in viata mea ne anunta ministerul ca vom fi prima promotie care vom da un examen in plus la BAC, dar ni se face „favoarea” de a da numai din materia de clasa a XII-a. Si, culmea ghinionului, s-a decis ca dam la chimie! Unde eu eram tufa de Venetia! Singura consolare era ca mai toti ne aflam in aceeasi situatie si ne faceam iluzii ca se vor indura de noi si ne vor da ceva usor.

Asa de usor ne-a dat ca din 72 am picat vreo 60! Printre care si eu, cu putin sub nota 5. Dar cum oricine mai merita o sansa ,urma sa dam si un examen oral si sa ni se faca media din notele obtinute.

Prima zi ne-am bocit . In a doua ne-am apucat de invatat. Nici nu m-am mai intors acasa, am decis sa raman in internat si sa facem un efort colectiv, sa punem burta pe carte.  Cum examenul oral urma peste inca doua zile nu prea aveam timp mult la dispozitie.

Acum sa va spun cum invatam. Luam manualul, il deschideam si citeam atent prima lectie. Foooarte atent! Cand se termina lectia ma lua somnul de nu mai puteam citi nici un rand. Si o luam de la capat… Si iar adormeam. Nu treceam neam la a doua lectie! Mi-am luat cartea si m-am dus intr-o sala de cursuri, sa fiu mai vigilenta. Efectul era absolut acelasi: citit prima lectie, adormit instantaneu! Cred ca-mi facuse cineva farmece.

Doua zile m-am chinuit sa invat pentru examen si n-am reusit sa citesc decat prima lectie: numarul lui Avogadro! Deja ma resemnasem ca n-o sa iau bac-ul, c-o sa ma fac de ras, c-o sa ma goneasca de acasa, c-o sa dorm prin canale sau o sa-mi tai venele…Sau ca o sa ma fac vanzatoare la cofetarie!

Si ma duc la examen. Intru printre primii, zen complet. Nu mai stiam cum ma cheama dar stiam cat e numarul lui Avogadro. Atat! Trag un biletel, il despaturesc, citesc si…Subiectul nr. 1: numarul lui Avogadro! Subiectul nr. 2: chimizarea carbonului. Cam ce sanse are un om sa stie un singur lucru dintr-un manual si tocmai ala sa-i pice la examen? Cam aceleasi cu a castiga la 6/49!

M-am retras in banca si m-am prefacut ca-mi scriu notite pe o ciorna. Ce naiba sa scriu, ca lectia cu Avogadro puteam s-o recit si-n metru antic sau s-o pun pe note! Iar de carbon habar n-aveam ca se chimizeaza, nu scria asa ceva in prima lectie din manual! Si cum stateam eu asa in banca, cu un aer de intelectual tamp concentrat numai ce se ridica unul din profesori si incepe sa treaca printre banci. Cred ca miroseam a prosti de la o posta si i-a fost omului mila de noi, a vrut sa ne ajute.

Se opreste langa mine, vede ca subliniasem subiectul 2 cu vreo suta de linii si zice:

-Stii?

-aaaa…oarecum….

-Ce simbol are carbonul?

Hai, bre, ca atata lucru stiu si eu! Si scriu frumos un C mare, caligrafic!

-Bravo! si cate valente are?

Da’ ce, sunt eu indiscreta sa-l intreb chestii de-astea? cate vrea muschiu’ lui! Ridic spre profesor o privire nevinovata, de parca l-as ruga sa ma scuteasca de umilinta de a ma face de ras. Omul priveste bland de parca ar avea in fata un gandac fara un picior si incepe sa traseze o linie de la C-ul meu in sus. Eu, repede cu pixul dupa degetul lui! Apoi mai traseaza una in jos, eu dupa el; la fel la dreapta, apoi la stanga. Hai ca m-am prins, il crucificam pe carbon! Si in exces de zel si ca sa arat a nu-s un crestin habotnic, dau sa-i mai trag niste sageti, sa fac un soare frumos….

-Ajunge, zice domnu’, n-are decat patru valente.

Amaratu’, numai patru? Doar n-o sa contrazic acum specialistul!

-Si cu ce il chimizam?sopteste profesorul.

Iar ma ia cu chestii intime, de unde sa stiu eu cu ce se combina, ca nu-s proxeneta lu’ Carbon!

-Cu c…si lasa cuvantul neterminat, sa-mi etalez eu cunostintele. Dar cum eu nu etalez decat la canasta zice tot el susurat:

-Cl…

Clopot nu, clatite nu, clipsuri nu, cloramfenicol nu… Aaa, clor!!!

-Bravo! deci sa-i adaugam un clor.Ce rezulta?

Probabil ceva dezinfectant, naiba sa-l ia! Nu se stie exact ce rezulta din doi oameni normali si legati prin sentimente nobile, dara-mi-te dintre doua chimicale dubioase ce-si unesc valentele!

-CCL!

-Aha, ingan si eu.

-Si daca mai adaugam un Cl?

Lasa-l, bre, c-o sa-l ia ameteala de atata clor, asta si pute urat…Dam examen sau spalam veceuri aici?

-CCl2! zice profu’

-Si daca mai adaugam un Cl?

Hai ca de-aici stiu, m-am prins cum e cu imbarligarea asta!

-CCl3!

-Bravo!

Numai bravo, un premiu nu-mi dai? Ca uite ce desteapta sunt…

Ce s-o mai lungesc! Omul a fost un domn pana la capat si m-a ajutat s-o scot la capat cu carbonul asta si cu clorurile lui. Slava domnului ca n-avea mai multe valente ca faceam o lucrare mai ca sala polivalenta din oras!

In schimb cu numarul lui Avogadro i-am dat pe spate, nici popa in altar nu predica Evanghelia asa frumos cum am recitat eu! Nu mai stiu exact ce reprezinta numarul asta, am avut grija sa resetez informatia de cum am iesit victorioasa din examen (e ceva cu numarul de molecule sau particule dintr-un mol, parca) dar retin si in ziua de azi valoarea lui: 6,o si ceva x10 la puterea 23! Este ca se vede ca-s o persoana cu BAC? :))

Mai tineti minte un examen dificil, o cumpana trecuta cu bine? A mai avut cineva asa noroc? Ca sa stiu daca a mancat acelasi aliment ca mine cand a fost mic…

***

La cat de mult am scris puteti citi in foileton, sa va ajunga pana ies de sub urmatorul val de nameti. Si daca e careva indragostit de chimie sa dea Dumnezeu sa se innameteasca mai rau ca mine! Si sa-si taueze numarul lui Avogadro pe gat!