Arhive pe etichete: obiceiuri şi tradiţii

Reportaj din fundu’ curţii

Standard

Bine v-am regăsit, dragii mei! Sper ca aţi petrecut bine şi cumpătat şi că vă bucuraţi din plin de Săptămâna Luminată.

M-am întors şi eu la căsuţa mea.E ciudat că am plecat cu aerul condiţionat pornit la maşină şi m-am întors să fac focul în sobă, de parcă am fi petrcut Crăciunul, nu Paştele.

Pe unde am fost_?Păi aş fi  vrut în Brazilia, să văd cum stau ăia cu pregătirile pentru olimpiadă, dar am ajuns în…Prazilia! Ei, bun şi aşa, ce să ne mai luăm acu de la o singură literă!Tot loc exotic e şi ăsta. Nu vă înşir nici un şirag din perle+n foi de praz, le las pe altă dată.

La venire, vremea însorită, curtea plină de bujori şi stânjenei înfloriţi. La plecare, ploaie cu bulbuci, vijelie şi şosete groase. Ciudată vreme, ciudate vremuri! Noroc că în prima zi de Paşte  ne-a îngăduit Domnul cer senin şi temperaturi blânde, să putem face un grătar tradiţional cu mici şi fleicuţe de porc şi să stăm mai mult pe afară, în prispa casei. Ziua a început mai ciudat pentru mine. M-am trezit, am salutat creştineşte cu Cristos a înviat şi am fost direcţionată către ligheanul cu apă în care erau două oua roşi şi nişte bani. Să-şi fi făcut soacră-mea imitaţie de acvariu era exclus, deci am dedus că e vreun obicei şi că trebuie să mă spăl pe ochi cu apa aia. Da cu banii ce o fi, trebuie să-i iau sau trebuie să plătesc şi eu vreo taxă?În fine, nici n-am dat, nici n-am luat, doar m-am spălat cu acea apă micelară de ouă pascale.N-am observat să aiba vreun efect antirid…

Cănd să ies din casă mai să mă împiedic de o tufă mare de iarbă, scoasă cu rădăcină cu tot din pământ şi aşezată pe prima treaptă. Că, cică, trebuie să calci pe iarbă proaspătă. Nu mi-a explicat nimeni simbolistica sau dacă ajută cumva la platfus, aşa cum nu mi-a explicat ce rost avea tufa aia dacă dincolo de scări e ditamai tarlaua de iarbă…

La biseică n-am fost, am luat lumină de la cele muuulte candele poziţionate strategic în toate colţurile casei şi care m-au ţinut în alertă maximă să nu izbucnească vreun incendiu, fiindca ele ard non-stop, mai ca laminoarele de la Galaţi.

Apoi au venit musafirii, am mers noi în vizite, şi tooot aşa am ţinut-o cu mesele întinse şi cu ciocnitul de ouă. Ouă rosi n-am mâncat decât două, prăjituri nu spun câte am mâncat.De, trebuia să mă bucur şi eu cumva de Învierea Domnului şi cum cu sângele lui nu prea mă împac, am ales să compensez cu trupul, cât mai îndulcit…

Am avut şi o sesiune de poveşti fiindcă am stat la masă şi la vorbă multă cu o bătrâna de 90 de ani, fostă învăţătoare, o femeie cu multă luciditate şi cu multe poveşti de depănat şi care spune că secretul longevităţii ei, atât fizice cât şi intelectuale, constă în muncă dar şi în ceaşca de ţuică şi paharul de vin băute zilnic.Nu suportă uleiul, consumă numai gătit cu untură, ronţăie la fiecare masă ceapă, usturoi sau ardei iute, n-a ţinut post sau vreo dietă în viaţa ei şi nu vrea să audă de viaţa de apoi, se bucură cât poate de viaţa asta, chiar daca n-a fost întotdeauna roz, ba dimpotrivă…

miel_63034700_72097900Cam aşa am petrecut eu Sărbătorile Pascale. De ce mi-am intitulat postarea  „din fundu’ curţii” ?Păi fiindcă la stradă e doar praf şi un alai de ipocrizie. În fundul curţii un ieduţ alb zburdă neastâmpărat, nici nu ştie ce aproape a fost să se transforme în meniu de Paşte. Şi au înflorit salcâmii!Iar timpul s-a oprit în loc!

 

Na, că era să uit ce era mai important! Toate zilele astea am avut o veşnică controversă: în ce zi a săptămânii se înroşesc ouăle? Din câte ştiu eu pretutindeni se vopsesc in Joia Mare, sau, dacă nu e timp, sâmbăta. Doar în Oltenia se vopsesc vinerea, adică in Vinerea Seacă, ziua în care nu se găteşte nimic pentru masa de Paşte! La voi cum e? Că aşa-s de curioasăăă…