Arhive pe etichete: pamflet

Culori…

Standard

Textul l-am primit pe mail si mi-a placut atat de mult incat am vrut sa vi-l arat. Si e foarte adevarat, chiar daca  se intituleaza „un pamflet scris de un african”:

 

Cand ma nasc, sunt NEGRU

Cand cresc, sunt NEGRU

Cand stau la soare, sunt NEGRU

Cand mi-e frig, sunt NEGRU

Cand sunt speriat, sunt NEGRU

Cand sunt bolnav, sunt NEGRU

Iar cand mor sunt tot NEGRU!

 

 Dar tu, tipule ALB,

Cand te nasti, esti ROZ

Cand cresti, esti ALB

Cand stai la soare , esti ROSU

Cand ti-e frig, esti ALBASTRU

Cand esti speriat , esti GALBEN

Cand esti bolnav, esti VERDE

Iar cand mori, esti CENUSIU!

 

Si tu ma faci pe bine COLORAT?!?

 CURCUBEUL DRACULUI!

Poveste de adormit adultii

Standard

Buna seara, dragilor! N-aveti somn? Ia sa va spuna baba o poveste, sa vedem cine adoarme primul.

Cica era odata , demult, taaare demult, o fetiscana bruneta, cu parul cret, cu nasucul cam turtit si buzele carnoase, pe care o chema Alba ca Zapada. Asa voise taticul ei venit din Kenya, care nu vazuse niciodata zapada pana cand s-a inzapezit intr-o iarna pe plaiuri mioritice, tocmai la casa mamucii fetei…

Alba ca Zapada locuia la periferia satului zonei rezidentiale, intr-o casa biodegradabila din chirpici si cartoane, caci mama ei fusese boschetara ecologista in tinerete. In casa mai locuiau si cele doua surori mai mari, Stalinskaya, al carei tatic era un rus ce-o invatase cazancioc si Bermuda, copila nascuta din dragostea inflacarata cu un jamaican cantaret de raggae. Ca mamica fusese melomana si adepta multiculturalitatii…

Fiindca nu erau prea instarite si locuiau si intr-o zona cam izolata fetele isi dorisera macar cate un animal de companie. Stalinskaya isi luase unul inalt, tatuat si cu multe patratele pe piept, care ii tinea companie zi si noapte; iar Bermuda, mai inocenta, avea un motan incaltat, ca-i tricotase niste sosete de lana, sa nu se mai catere pe perdelele de celofan. Numai biata Alba ca Zapada n-avea pe nimeni, desi incercase sa imblanzeasca macar unul din sobolanii ce misunau pe langa casa.

Dar intr-o zi, pe cand culegea niste ciuperci sa pregateasca o tocanita, vazu la marginea padurii o capra. Era ea cam raioasa, avea si-un corn rupt si multi scaieti in coada, dar macar era un suflet bland, o fiinta pe care s-o poata indragi. Se apropie de capra, o mangaie intre cornite si vru s-o ia acasa. Ar fi fost minunat daca la ciulamaua de ciuperci ar fi putut adauga si niste lapte de capra! Dar animalul dadu in marsarier si nu vru in ruptul capului s-o urmeze; ba mai si tragea cu incapatanare spre tufisurile din padure! „Sigur are ieduti pe undeva, de-aia nu vrea sa plece!”, gandi fata si se bucura ce noroc a dat peste ea, sa-si ia animal de companie cu insotitori. Si porni in urma caprei care zburda sprintena pe carare.

Mersera ce mersera, cale de doua chistoace de tigari, pana ce capra se opri brusc intr-un tufis. Si ce sa vezi! Capra chiar avea pui, trei porcusori. Alba ca Zapada nu se mira prea tare, ca ce, si mama ei fusese o femeie pasionala si rodise roade ciudate. Ba chiar se bucura si mai tare la gandul ca va duce acasa capra si cei trei purcelusi, ca toata familia va fi fericita si-or sa aiba si jumari de Craciun. Incolona animalele si pornira inapoi spre casa…

Si cum mergea ea asa vesela, fredonand o Jaga-jaga de topaia capra ca lovita de streche, numai ce se trezi in fata unei casute. Pai ce sa caute o casuta in padure? Ocol silvic nu-i, statie de Salvamont nu-i, veceu ecologic nu-i, ce naiba o fi asta? Curiozitatea invinse prudenta si fata batu de trei ori in usa. Nu deschise nimeni. Mai batu de doua ori cu piciorul si odata cu fruntea-n clanta usii si aceasta se deschise. Pesemne ca era cu fotocelula, adica gaura cheii fotografiase singura celula nervoasa de sub calota craniana.

Alba ca Zapada lasa animalutele in prispa si pasi in incapere. Era o camera mica cu sapte paturi , o masa cu sapte scaune iar pe masa erau tacamuri pentru sapte persoane. Sapte? Pai parca serviciile de masa sunt de sase persoane, nu de sapte, inseamna ca un tacam e lasat sa-l ia musafirii ca suvenir, isi zise fata si-si indesa repede in san o farfurie, un pahar, un cutit si-o furculita. Frumos din partea gazdelor, o sa le las cateva ciuperci drept multumire. Si cateva masline , daca va binevoi capra sa proceseze ce-a pascut prin padure…

Dar cand sa iasa fata pe usa in prag se produse o busculada: sapte bolnavi de nanism hipofizar pitici dadura navala in incapere. Ca ce cauti, fato, pe aici, cum ai intrat prin efractie, unde-i un tacam, asta-i furt calificat, de ce vrei sa ne otravesti cu ciuperci, asta-i tentativa de omor, alea-alea, se incinsera hormonii spiritele. Ce a urmat, nu va mai povestesc ca inca nu-i miezul noptii si nici bulina rosie n-am la indemana, le-am lipit pe toate pe cladirile din Bucuresti. Zi de vara pana-n seara o supusera la grele chinur: sa coasa nasturii si sa carpeasca sapte salopete, sa frece podelele, sa spele si sa calce macrameurile, sa curate si sa toace sapte kile de ceapa , ardei si vinete pentru zacusca, sa schimbe asternuturile in pe sapte paturi… Vai si amar de biata fata! Pe l-apus de soare, chinuiti de foame, ii dadura drumul sa plece…

Pleca Alba ca Zapada cu hainele sfasiate, cu unghiile rupte, cu parul plin de paianjeni si ochii plini de lacrimi de la atata curatat de ceapa. Mergea , plangea si canta: „da, mama, cu biciu-n mine, masochismu-mi face bine” Uitase si de capra si de purcelusi, nu voia decat sa ajunga mai repede acasa si sa scrie pe blog in jurnal tot ce patise.

Cand…hop! ca-i iesi in cale EL! Maaare, cam la 200 de kile-n viu, cu dantura sclipitoare,cu lant si ghiul cu blazon, rezemat de-m Mergedes decapotabil, cum ii povestise mama-sa ca s-a plimbat si ea intr-o seara, pe faleza la Eforie.

-Cine esti, tu, mancati-as? Si ce cauti singurica prin padure?Faci orientare turistica si te-a dezorientat muschiu’ sau busola?

-Sunt Alba ca Zapada, nenicule. Da’ matale cine esti? Esti balaur sau capcaun? Sa nu ma mananci, nene, ca sunt o biata copila necajita si-am si avut pojar cand eram mica…

-Cum sa te mananc, mancati-as? Sunt om bun si-mi plac copilele. Si nici nu mi-e foame ca tocmai am infulecat o capra si niste purcei, ca ma cam razbise foamea, imi scazuse glicemia si nu-i nici un chiosc cu ciocolata prin imprejurimi. Eu mi-s Praslea cel Voinic cu Dintele de Aur si-s bulibasa peste sapte sate!

– Aoleooo, nenea Praslea, mi-ai mancat animalele de companie, cine-mi mai tine mie acu de urat? Si se puse fata pe plans cu sughituri, de sarea camasa de pe ea. Si dupa ce sari de cateva ori asa, ramase pe jos, ca gravitatia nu tine cont de supararea omului…

Odata ii sticlira ochii lui Praslea si dintele de aur ii sticli si mai tare! Cum sa nu te impresioneze asa durere?

-Nu mai plange, copila, ca mi s-a impietrit sufletul de supararea ta.Uite, iti tin eu de urat, ca mai urat de-atata nici ca se poate! Uite, mancati-as, te despagubesc pentru capra aia rapanoasa si-ti dau la shimb caii-putere de la mercedesu’ meu! Si, de vrei, te-as lua la mine acasa, sa te fac nevasta de bulibasa si sa cresti cate capre si porci vrei tu, ca io pot sa mananc fara numar-fara numar.  Ce zici, imi dai mana ta si tot ce-i de la mana-n jos? Ca si io ti-oi da jumate din imparatie!

Degraba ii trecu supararea fetei si se invoi sa-l urmeze pe Praslea cel Voinic si Dintele de Aur. In timp ce povestitorul se suia in sa sa spuna poveste asa, cei doi se suira in Mercedes si rulara peste limita admisa de viteza pana la palatul cu turnulete al bulibasei. Unde traira fericiti pana ce obezitatea si colesterolul ii despartira, fiindca Praslea deceda in somn dupa o cina copioasa cu purcelusi de lapte si ciulama de ciuperci gatite cu drag de Alba ca Zapada.Pai da, ca cica si ciupercile cresc colesterolul uneori… Care Alba ca Zapada jeli ce jeli, isi impleti salbele de galbeni cu fundita neagra de doliu iar apoi se consola luandu-si, in sfarsit un animal de companie. Dar fiindca nu se putu hotari pe care sa-l aleaga isi lua doi, la superoferta: unul oaches si musculos din Calcuta, cu_care suspina la filme indiene si-apoi dansau din buric si unul blond, cu sange de viking, putrnic cat sa doboare singur un urs polar. Si in amintirea zilelor triste din copilaie, cand n-avea cu cine sa se joace si nici televizor ca sa se uite la desene animate, i-a botezat Miaunel si Balanel…

Alooo, mai e cineva treaz? Sau ati adormit pe la jumatatea povestii? Pacat, ca voiam sa va povestesc si Harap Alb…

Scrisoare intredeschisa

Standard

Draga James Bond,

Iti scriu aceste randuri care sper sa te gaseasca bine, sanatos si potent si te rog sa-ti apleci privirea asupra problemei mele pe care numai tu o poti rezolva. Desi n-am sub 30 de ani si nici dimensiuni standard de 90-60-90 , deci nu prea ma incadrez in sfera ta de interes, poate iti gasesti timp intre doua misiuni imposibile cat sa meditezi asupra scrisorii mele disperate. Ca daca poti matale sa darami sateliti, sa decimezi o armata de traficanti de arme sau sa salvezi planeta de la o apocalipsa nucleara nu ti-o fi greu sa rezolvi si amarata asta de problema.

Uite care-i treaba: pe la noi prin tarisoara numita Romania (vezi ca-ti da GPS-ul coordonatele daca n-ai auzit de ea si nu stii pe ce continent s-o cauti) stam prost la toate prestarile de servicii; zic unii ca n-avem nici ospatari, nici tinichigii auto,ca scoala romaneasca a scos numai tampiti si  n-avem parte de servicii de calitate. Ghinion, ce  sa-i faci! Avem in schimb, din belsug, Servicii! Da, ma, de-ala ca emaisixu’ matale! Numai ca noi avem multe, cam vreo sase. Bugetari, bugetari, da’ la ei nu se face economie nici de buget, nici de angajati. Si e plin de steleee…mai ca in genericele din filmele mataluta! Treaba e ca degeaba e stele pe epoleti daca mai sus de epoleti nu prea mai e nimic, suna a gol. A preaplin suna mai jos, nu, nu cum te duci pe intercostali pe stanga, unde-i cordul, nu, nenica, mai jos unde-s buzunarele.

Ce sa mai lungesc vorba, ca te stiu om ocupat, s-a oprit si planeta-n loc cat sa te scuteasca un minut de griji si sa poti sa citesti scrisoarea mea, nu te mai retin. Problema mea e asa: nu stiu cum naiba nimeresc Serviciile astea pe mana unor neghiobi, unii care se cred mari strategi sau agenti secreti dar fac niste declaratii de parca ar da interviuri in revista Cancan, se supara ca magaru’ pe sat si apoi pleaca. Sau sunt poftiti sa evacueze incinta, ma rog. Mearga sanatosi, n-oi plange dupa ei! Dar problema e ca tot de-astia vin in loc, care nu stiu decat sa stea cu urechea la gaura cheii si cu ochiul lipit de vizorul usii, care vor mana libera sa taie si sa spanzure dupa bunul plac sub pretextul ca numai asa o sa ne poata proteja sa nu ne bata teroristu’ cu bomba-n usa. Cum naiba, matale pleci singur sa casapesti o armata si astia, care-s ei o ditamai armata, nu pot dibui un fabricant de artificii sau alte chestii pirotehnice decat daca-i citesc corespondenta electronica? parca ar fi frati cu politistu’ Cioaca, zau!…

Nu-mi permit sa-ti cer sa-ti depui CV-ul pentru angajare (oricum n-ai trece de interviu, nu lasa Coldea pe vreunul mai smecher sa-i taie fata!) dar poate ai si matale vreun var de-al doilea, vreun nepot sau vreun amic priceput la astfel de treburi, il mai instruiesti putin cum e cu strategia, cum e cu karata, cum e cu telecomanda la automobilu’ invizibil si il trimiti sef la Serviciile noastre. Hai, ca sunt baieti buni si pe-aici, le mai dai niste vitamine, niste lecitine, mai donez si eu o damigeana de tuica de Valeni (tara merita orice sacrificiu!) si , dupa ce ii triezi, mai ramane de-o echipa de agenti secreti buni sa apere tara.

Ce zici, bre Bondule, te bagi sau ma duc sa vorbesc cu Putin? Ca_cu Mossadul nu-i nevoie sa mai vorbesc, stie ce vreau inainte sa deschid gura, ba nici nu ma lasa sa ma mai deranjez s-o deschid, dragul de el…

Astept raspuns urgent! Da’ sa-mi scrii cu cerneala antipatica, ca nu stric zeama de lamaie sa descifrez de-aia simpatica, mai bine o pun in bere. Si beau un pahar si in cinstea matale, ca esti baiat bun, chiar daca esti englez.

1

Painea noastra cea de toate zilele (varianta Be)

Standard

La solicitarea unui grup de un cetatean indignat de atitudinea incorecta la adresa calitatii painii si prajiturilor si mai ales, la dispretul meu nemarginit referitor la clasa muncitoare ce trudeste din greu pe santierele patriei, imi pun cenusa in cap, imi ascut cutitul pentru sepuku si retranscriu articolul pentru triumful adevarului.

543_1270635370 Noi cumparam numai paine de la supermarket! Asta in semn de protest ecologic pentru cei ce defriseaza padurile ca sa coaca painea in brutarii rudimentare, care au cuptoare pe lemne. Nu numai ca distrug padurile, dar polueaza si aerul cu fumul ce iese pe hornuri. Plus ca noua ne plac E-urile si aditivii si ne e lene sa ne taiem painea, o preferam pe cea feliata gata… Si nu mancam nici prajituri, respectam sfatul medicului de a reduce aportul de glucide si trigliceride. Ca sa nu mai zic ca nu avem incredere in igiena precara din laboratoarele de patiserie, unde Salmonella e un fel de animal de companie…

Stateam mai daunezi in parcarea supermarketului, langa masina, sa fac aromoterapie de la esapamentele masinilor frumos aliniate si asteptam sa vina sotul meu, care se dusese sa cumpere o paine. Si, ca sa nu pierd timpul de pomana, faceam oarece studii sociologice si comportamentale avand ca subiecti clientii ce intrau si ieseau pe usa cu fotocelula a magazinului.

Vad doi domni prezentabili, cu diplomatul intr-o mana  si cu doua sticle de coniac frantuzesc de cea mai buna calitate in mana cealalta. Sunt, desigur, niste directori de „multinationala” iesiti in pauza de masa, care au gasit blocat dozatorul de cafea, asa ca au gasit alt energizant pentru a face fata grelei slujbe de management! Intre cele 30 de grade tarie alcoolica si cele doua cuburi de gheata sigur vor gasi cea mai buna strategie pentru a spori profitul companiei, fapt ce va genera cresteri salariale  si noi locuri de munca. Aplaud in gand…

Apoi iese un domn in costum Armani, cu pantofi de lac si un Rolex impozant la mana. Imi place cum si-a asortat culoarea cravatei cu urmele de var de pe pantaloni, singurul element care tradeaza ca abia s-a dat jos de pe schelale unei noi constructii. Ma simt mandra la ce nivel cultural si ce stil vestimentar a ajuns muncitorul roman dupa ce s-a intors in tara  lasand in urma o Europa reconstruita din temelii. Omul duce in mana o chifla, probabil ca e in drum spre casa si l-a rugat sotia sa faca piata. Ma bucur nespus ca n-a luat bomboane, prajituri sau alte porcarii pentru copii, sa-i vad peste un timp cu dintii cariati, obezi sau dependenti de insulina! Cu siguranta ca e si un bun cresti, respecta modelul lui Isus, care a hranit 5000 de oameni cu doar cateva paini, chifla lui deja e cam mult pentru intreaga familie!

In sfarsit, iese si sotul meu. N-a luat nicio paine, cea feliata se terminase si noi alta nu consumam, nici nu avem cutit acasa. Adica avem, dar e numai pentru harakiri… Si nici prajituri n-a luat, vrea sa-mi pastrez silueta. Ma rog, eu n-am nimic impotriva, dar daca n-o sa-mi mai creasca fundu’ n-o sa mai aiba unii de unde musca…

Ne urcam in masina si plecam spre casa. N-avem paine, asa ca e timpul s-o cam pun de mamaliga!

 

Si-am incalecat pe-o sa, /Si-a murit si iapa mea! E randul caprei vecinului…

Asa-i mai bine? 🙂

Despre doctrine, pe intelesul tuturor

Standard

Halloween_ghost_smileFiindca deja am numarat prea multi dovleci sculptati, nu mai zic nimic de halloween. Decat bantuire placuta…

Si fiindca a dat domnul si am scapat de campania electorala m-am gandit s-o inchei si eu apoteotic (desi nu candidez la nimic) si sa va prezin o lectie despre politica si afaceri. N-am inventat-o eu, nu-mi dati nici un premiu, doar am primit-o de la altii.

Asadar:

Doctrine politice si sisteme (pe intelesul tuturor)

 

Crestindemocrat.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are nici una. Pastrezi una si pe a doua i-o daruiesti vecinului sarac. Dupa aceea regreti…

 

Socialist.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are nici una. Guvernul iti ia una si o da vecinului. Tu esti obligat, prin lege, sa te intovarasesti cu vecinul tau ca sa-l ajuti la cresterea animalelor.

 

Socialdemocrat.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are nici una. Te simti vinovat pentru succesul muncii tale. Iti dai votul pentru formarea unui guvern care sa te impoziteze. Guvernul pe care l-ai ales cumpara cu banii obtinuti din impozit o vaca si o daruieste vecinului tau. Acum te simti impacat…

 

Liberaldemocrat.

Tu esti proprietarul a doua vaci.Vecinul tau n-are nici una. Na, si???

 

Comunist.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are nici una. Guvernul iti confisca vacile si-ti vinde tie laptele. Tu stai ore intregi la coada pentru lapte. Esti acrit!…

 

Intreprinzator american.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Vinzi una si o inchiriezi inapoi (leasing). Capitalul obtinut din vanzare il maresti infiintand o societate pe actiuni. Obligi cele doua vaci sa dea de patru ori mai mult lapte. Te minunezi ca una cade moarta.  Dai un comunicat de presa in care comunici scaderea costurilor societatii cu 50%. Actiunile societatii cresc.

 

Intreprinzator francez.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Faci greva pentru ca nu-ti doresti trei. Intre timp faci pauza de masa.  La vie est belle!

 

Intreprinzator japonez.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnici moderne de genetica reusesti sa le „redesign” animalele la o zecime din marimea lor si totusi sa dea de douazeci de ori mai mult lapte.

 

Intreprinzator german.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnici moderne de genetica reusesti sa „redesign” animalele, astfel incat ele sa devina blonde, beau o groaza de bere, dau lapte de cea mai buna calitate si pot sa alerge cu 160/h. Din pacate vacile cer 13 saptamani de concediu pe an…

 

Intreprinzator italian.

Tu esti proprietarul a doua vaci. Insa nu ai habar unde sunt. In timp ce le cauti intalnesti o femeie frumoasa. Lasa cautatul balta si o inviti la masa. La dolce vita!…

 

Intreprinzator rus.

Tu esti proprietarul a doua vaci. La numarare iti rezulta mereu 5! Bei si mai multa votca. Le numeri iar si-ti ies acum 42!  Bucuros, mai numeri inca odata si acum ai 12. Dezamagit, lasi numaratul si mai deschizi inca o sticla de votca… Mafia apare si-ti  ia vacile in mod egal, cate vor fi…

 

Intreprinzator elvetian.

Tu dispui de 5.000 de vaci, dar nici una nu-ti apartine. Tu ai doar grija de ele pentru altii. Cat lapte dau vacile nu povestesti nimanui…sad

 

Cred ca v-ati lamurit pe deplin! Nu??? 🙂

Avalansa de mamici?

Standard

Azi mi s-a intamplat ceva ciudat. Placut, dar ciudat. Si inexplicabil, nu stiu cui sa-i multumesc (sau sa-i cer scuze, daca am nemultumit).

N-am un blog de „vedeta”, nu-s in topuri, nu postez informatii pretioase fara de care omenirea nu poate trai, deci nici nu sunt asaltata de cititori. As zice mai degraba ca fac parte dintr-un club (select, dupa parerea mea) de oameni minunati care ma onoreaza cu vizitele lor si carora le intorc vizitele cu multa placere. Ca un cerc de lectura cu auditoriu restrans, parca ne-am intalni intr-o sufragerie, la un ceai si am sta la taifas si la glume. Cand trec de 500 de cititori intr-o zi deja e sarbatoare.

Asa ca azi m-am uitat bine in calendar sa vad daca n-o fi venit Craciunul si eu am fost prea ocupata si am uitat sa impodobesc bradul.  Desi nu-s mama lui Fuego! Ce s-o fi intamplat si cum s-or fi aliniat planetele de brusc 1500 de oameni au simtit nevoia sa ma citeasca? Ba avalansa de cititori era in mod deosebit pentru un articol scris acum vreo doi ani, unul „tematic” dar nu la modul serios ci mai degraba pamfletar,mai mult o glumita, Pentru mame si mamele.

Desi multi au citit (sau numai au aruncat un ochi indiferent) numai o persoana a comentat. Asa ca nu stiu cate injuraturi mi-am luat azi si cate mamici s-au indignat si au infierat cu mandrie materna faptul ca mi-am permis sa-mi dau aere de cunoscatoare si n-am vorbit cu duiosie despre minunile maternitatii. Stiu din proprie experienta ca nimeni nu sare mai iute la beregata si nu te neutralizeaza mai repede cu venin  decat o mamica ce isi simte puiul amenintat sau doar insuficient laudat.  Si asa si trebuie sa fie. Prefer de o mie de ori mama ce crede ca pruncul ei e perfectiunea intruchipata, centrul sistemului solar, decat o mama ce-si trateaza copilul ca un apendic al familiei, unul care nu trebuie bagat prea mult in seama ca sa nu se invete cu narav si cu pretentii! Doar ca stilul meu s-ar putea sa deranjeze, pare prea neserios pentru un subiect asa de important. Dar zau, oricat de devotata e o mamica si oricat s-ar dedica ea cresterii pruncului, nu trebuie s-o faca incrancenat, adancind cuta dintre sprancene si manevrand copilul ca un genist ce trebuie sa dezamorseze o bomba nucleara.  O mamica relaxata , care stie sa glumeasca si sa priveasca maternitatea nu doar cu maxima seriozitate ci si cu zambetul pe buze, va avea un copil mai relaxat.

E greu sa fii mama! E cel mai epuizant job din lume, unul cu program non-stop. Dar cine s-ar mai incumeta la treaba asta daca n-ar avea si atata farmec, atatea satisfactii, atatea sperante pentru viitor? De fapt cred ca nu-i job, e mai mult un fond de investitii, unul in care nu nu te spetesti acum muncind ca sa aiba cine sa-ti dea o cana de apa la batranete (cum atat de des si de egoist aud!), ci in care investesti daruire si pasiune ca sa lasi in urma ta un cuceritor al planetei, o poarta deschisa spre eternitate.Nu asta viseaza orice mama, ca puiul ei sa paseasca triumfator in lume si in viata? Nu sa cucereasca lumea ca un cotropitor ci doar sa se bucure pe deplin de ea.

bebelusCe voiam de fapt sa spun? A, da! Ca multumesc cui mi-a trecut pragul , cui m-a adus in discutie ; si ca ce scriu eu nu-i nici pe departe vreun tratat despre cresterea eficienta a copilului, vreo carte cu trucuri prin care mamicile sa-si asigure linistea, confortul sau tranzitia mai facila prin miracolul maternitatii. Deci nu dati cu pietre daca nu v-a placut , e suficient sa zambiti o clipa si apoi sa va intoarceti putin mai relaxate langa puiul de om care va asteapta. Va dati seama ca pentru el sunteti cea mai importanta fiinta din Univers? Numai pentru titlul asta si tot merita orice sacrificiu…

Putin..pamflet

Standard

Zarva mare prin vecini! „Miutza” de pe Maidan nu pare a avea un final fericit, tot entuziasmul se topeste in niste temeri sumbre. Mie, una, mi-e din ce in ce mai clar ca n-a fost doar un imbold cetetenesc, un strigat al democratiei satula de asuprirea unui tiran. Dar am mai inghitit o galusca, ca de obicei, iar altii isi continua strategiile dupa ce au mesterit pretextul…

Cica Putin vrea sa apere populatia rusofona din Ucraina. Da’ ce, a zis cineva ca-i trimite in exil sau ca-i executa public pe maidan? Si asa cam stateau degeaba trupele rusesti de cand americanii vaneaza teroristi prin lumea larga, deci nu mai bine sa treaca la treaba in Ucraina?  Ca ar cam fi vremea sa vada mapamondul cum arata un urs trezit din hibernare…

Mie situatia mi se pare cam albastra si nu cred ca nu ne va afecta si pe noi, chiar daca cheliosul prezidential ne-a asigurat ca nu e nici o amenintare la adresa Romaniei pe termen scurt; sau poate tocmai fiindca ne-a asigurat el ma tem mai tare, ca-mi aduc aminte cum ne asigura si ca nu vom fi atinsi de criza, ca nu prea avem banci americane …

Ma uit cu sila la „Marile Puteri” cum o dau de dupa visin, cum nu indraznesc sa ia o pozitie ferma in fata invaziei rusesti in Ucraina. Caci este o invazie, nu un pelerinaj turistic! Si cum o ia Obama cu duhul blandetii, cum lui Merkel tocmai i-a intrat rimelu-n ochi si nu vede bine ce face furnizorul ei gaze, cum ONU tot amana sa dea o rezolutie…Eu abia astept sa stranute Putin si sa-i ureze China „noroc”…Imi aduc aminte cum se ratoiau puternicii planetei la noi, ca discriminam minoritatile, ca ar fi bine sa le dam autonomie ungurilor, cum au dat francezii iama in Mali sa faca ordine, cum stau trupele Nato in Afganistan sa implementeze democratia, cum au sprijinit toti „primavara araba”… dar lui Putin nu-i bate nimeni obrazul ca nu-i frumos ce face.

vladimir-putinEte ca-i bat eu: bre, Putinele, nu vrei matale sa-ti iei jucariile si sa stergi putina la tine acasa? Ca Ucraina n-ai mostenit-o de la mamuca domniei tale si daca ai viza de flotant la Sevastopol nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma si sa te faci stapan la toata adresa.Stiu, stiu, nu poti fara guvizii din Marea Neagra si nici nu poti sa-ti muti barcutele pe Volga sau pe Don! Dar pentru asta trebuie sa parjolesti acum o tara intreaga? Cred ca daca vorbeai cu politicienii nostri si dadeai si-un bacsis generos iti inchiriau portul militar de la Mangalia ca si asa au ramas numai ligheane ruginite pe acolo; si aveai si baza mai aproape de Bosfor si plaja de nudisti de la Vama Veche!

Rusinica, bre Putine, rusinica!Vrei sa schimbi steagul comunist pe cel imperialist?Nu stateai matale bine la Kremlin sub cupole aurite, nu vanai tigrii siberieni linistit, nu fugareai protestatare dezbracate, nu-ti pria tihna iatacului adulterin cu specialista la maciuca? Adica mai ieri ne fluturai ramura de maslin la olimiada si acu vrei sa ne fugaresti cu bazuka?

Nu mor de grija poporului ucrainean si nici n-am stat in doliu dupa Timosenko dar nici nu pot sa nu ma revolt cand vad cum isi umfla unii muschii si calca pe grumazul aluia mai slab in timp ce VIP-urile nici nu indraznesc ca carcoteasca de teama sa nu le vina si lor randul la represaliile artagosului cu centura neagra.Si daca are centura neagra, ce? Ca nu i-a folosit nici sa-i tina izmenele la locul lor…

Na, ca m-am racorit! macar am zis…

Tovarase Putin, nu te incrunta acu la mine si nu-mi promite o excursie in Siberia.Nu te pui matale cu furnicile, zau! Eu zic sa facem pace, „sa ne dai un semn si noua de mila mariei tale”. Bem si o votca daca vrei, ca nu pari amator de bere cu lamaie. Si daca te-am deranjat cu randurile meleuite, ma revansez parandu-ti-l pe unu de-si zice „seful statului” si care sa stii ca ti-a cerut IMPERIOS sa te retragi si sa respecti tratatele incheiate cu Ucraina; nici nu te-a rugat, nici nu te-a sfatuit, mai avea putin si batea cu pumnu-n masa, ca sa stii si tu cine-i lider in bazinul Marii Negre! 🙂

Asa ca, daca ai nervi, nu te razbuna pe mine, mai bine detaseaza si matale un lunetist-doi in interes de serviciu la Bucuresti, nu e greu de gasit Cotroceniul pe harta. Daca faci asta promit sa ma uit si eu la Suleyman sau la Nora pentru mama in loc sa ma uit la ce se intampla la vecini, in Ucraina.

Rolul amantului in viata unei femei

Standard

Imi iau zilnic doza de bloguri. Pe unele le „servesc” mai rar, pe unele mai des, in functie de timp; dar unele sunt ca si anticonceptionalele, trebuie luate zilnic ca sa te simti protejat. Cam asa e Mixy. Doar ca ea nu e anticonceptie, dimpotriva, iti starneste… idei.

poze_haioase_despre_femei-printul-regeleDe exemplu acum mi-a dat un motiv serios de gandire nascut din dilema ei. De ce isi iau femeile amanti si ce fac cu ei? „Ce fac” nu in sensul ca ce manufactureaza, produc sau reproduc ei impreuna ci in sensul cum le gasim rostul si rolul in viata de zi cu zi. Cum nu-s asa buna psiholoaga cat sa pot scruta mentalul colectiv feminin o sa incerc sa vorbesc in nume propriu si scrutand doar propria constiinta si fantezie.

Deci: de ce sa ne luam un amant? Daca avem deja un consort, un titular de contract, de ce avem nevoie si de banca de rezerve? Sa zicem ca omu’ e om normal: are minim doi neuroni conectati, stie si vreo 100 de cuvinte nu doar onomatopee si interjectii, are doua maini si trei doua picioare, poseda un salariu minim pe economie si are vicii rezonabile, nu mai mult de 2-3 pachete de tigari si 2-3 sticle pahare de vin pe zi. Ce-i mare lucru sa-l hranesti, sa-i speli sosetele si sa-i zambesti din cand in cand, cat sa vada ca nu esti chiar stirba, ba ai toti incisivii la locul lor? Daca nu te bate, nu te injura in clar, se pricepe sa schimbe un bec, sa repare o priza ba stie si sa faca integrame pentru avansati si-ti da si cardul cat sa faci  piata pentru gatit(ceapa, cartofi, margele, farduri, rujuri…) atunci esti o norocoasa. Si chiar daca nu-i tocmai un lord cred ca poti sa ai o viata tihnita si sa-ti faci treaba cu el. Nu?

Dar sa zicem ca as fi eu cea mai norocoasa femeie din lume si mi-ar iesi in cale un mascul SF, de-ala modificat genetic dintr-o combinatie de creierul lui Einstein, muschii lui Tarzan, fundu’ lui Van Damme, zambetul lui Bruce Willis, vocea lui Bocelli si vrajeala lui Copperfield. Poti sa dai cu piciorul la oferta? Eu, de fraiera ce sunt, as da. Adica de ce sa-mi complic eu existenta pentru cateva clipe de admiratie si extaz? Sa ma chinui sa inventez motive pentru plecatul frecvent de acasa si sa-mi fortez memoria sa nu uit ce naiba am mintit? Ca nu poti sa zici ca mergi la cosmetica din doua in doua zile pentru epilat mustata, nu se regenereaza nici aia asa de repede.

Si oare n-as fi mai nefericita daca ar trebui sa oscilez vesnic intre parfumul suav  „de firma” si cel mai putin suav al cepei prajite, sau intre lenjeria sexy de matase neagra si budigaii tetra? Cum sa vii din bratele amantului si sa alini febra musculara a amaratului care a spart un camion de lemne acasa? Cum sa schimbi capsunele cu sampanie pe micii cu mustar? Asta nu-i fericre, bre, daca esti cu trupul intr-o locatie si cu sufletul in alta! Mai bine integrata in absolutul banalitatii cotidiene decat dispersata in universul fanteziilor erotice!

0471c9a024981bbc1ea76c5c457215a9f5148e825ac2fd0c5d3637ed-300x185Si-apoi eu sunt fidela, nu tanjesc dupa muciomeni! Ma lasa rece Brad Pitt cu pletele lui nespalate si ochii de guvide fiert. Daca inima mea s-a agatat de Bruce Willis ca un scaiete de izmenele unui cioban, apoi acolo ramane! Asta e, n-o sa vina Bruce pe ulita mea niciodata sa-mi demonstreze ce greu de ucis e dar pot sa-l aduc eu, in subconstient , de cate ori vreau. Si daca mai astept sa-mi cheleasca consortul, ii rad si mustata si sting si 98107042lumina pot sa-mi traiesc fantezia din plin. Va dati seama ce penibil ar fi sa incep sa strig, intr-un moment de fericire „o, Brad”! Sau, si mai rau, „o brad frumos, o, brad frumos”? Ar zice omu’ c-am ramas captiva in atmosfera craciunului, ca bradul s-a dus de mult, nici bomboanele n-au mai ramas de el. Pe cand cu „o, Bruce!” o scot mai repede la capat, zic ca m-am inecat tocmai cand voiam sa zic „o, bruta mica ce esti!”. :))

Nu, dom’le, amorul extraconjugal e prea complicat pentru mine. Asta e, o sa mor femeie fraiera si monogama…Ce ziceti, doamnelor, gaina vecinului vi se pare mereu curca si va atrage? Sau cocosul din ograda proprie vi se pare un vultur daca va uitati cu drag la el?

Aceasta postare e un pamflet. Orice asemanare cu fapte si personaje din realitate e absolut intamplatoare.

-oaaare-oaaare-oaaareeee…

Bai, ecou, tu ce te bagi in vorba? Doar am spus ca nu-i nimic adevarat, totu-i poveste!

-eeestee-esteee-esteee…

Bai, taci, ca-ti dau una de zbori pan’ la Buzau!

-zaaaau???

Ghiudem infractional

Standard

Bonjur, gashca!

blonda veselaMa intitulez Esmeralda Ghiudem si  profit de sansa de  oportunitate sa stau unpic de vorba in monolog cu voi. Un amic prieten, Valerica  , baiat fin si sentimental incurabil fara leac mia zis sa trec pe la madam Adelina care microfonul deschis si pot sa fac microfonie cu toata lumea, din Qatar pana in Malaezia. Deci, salut, seicilor din Qatar , va bezeleste Esmeralda!

Mam uitat si eu pe-aicea sa vad ce fel de lume ie si de care sexe, ca pentru mine sexul chiar e important, aproape la fel de important ca  cardul din portofel. E binisor, vad ca e si barbati destuli, asta inseamna ca nu mai sunt razboiuri multe pe planeta, ca asa mia spus mie un om intelept si care citea mult caci era vanzator la un chiosc de ziare: e razboi, nu e barbati, nu e razboi, e barbati! De-aia sunt eu  pacificatoare si concordioasa, ca nu vreau sa dispara barbati ca dinozauri.

Si am mai vazut ca toata lumea pe aici e coolta, care mai decare vorbeste elevator, se vede ca ati citit carti. Eu chestia asta cu cartile no inteleg, mie nu-mi place sa lecturez, ca de ce sa-mi stri ochii si asa iritati de lentilele de contact ca sa aflu ceva care oricum se da la televizor! Si daca nu se da la televizor inseamna ca nu e important, nu are rost sami bulversez eu mintea. Ca de Alexandra Stan si de Bianca Dragusanu sa dat, de saracu Becali sa dat, de reportu la loto sa dat, de Zavoranca sa dat…ce sa mai citesc altceva? Conotatiile de la bursa nu ma intereseaza si nici cum se coabiteaza astia in draci mai ca caini in calduri!

Asa ca, oamenilor coolti, eu zic sa nu mai cititi, ca cititul dauneaza grav sanatati . Puteti chiar sa faceti cataracta sau cascada pe reptina sau, mai rau sa dati in orbul gainilor.Si orbi no sa mai nimeriti Braila, osa trebuiasca sa cititi porma in braileste cu degetul…Ascultati ce va spune o blonda plancturoasa si versatila :cartile nu e pentru citit, nu puneti mana pe ele ca au microni  si va puteti contraria de multe boale! Cartile nu se citesc, se amesteca, se taie, se impart , se imperecheaza si se etaleaza!  La carti se castiga din pariu, nu din lectura, asa sa stiti!

As mai sta sa ma bag in vorba cu voi dar sunt celeritata si grabita, am o shusta importanta cu un afacerist intereprinzator  si nu pot sa intarzi, inca nu m-am delapidat pe picioare si nu miam ojat unghile. Poate revin la intoarcere sa va povestesc cum a discurs intalnirea si daca a fost profitabila. Desi eu nu de profitoare ma duc ci pentru ca sunt miloasa si sentimentala si stiu ca omul e singur-cuc fara nici o pupaza de nare cinei sterge mucegaiul de pe euroi…

Hai, va pup si bafta la tabinet! Pa, mai seicilor din Qatar, nu-mi faceti si mie o chemare si o sponsorizare ca pe aicea ploua si mi se cam duce bronzul? Da-l dracului de bronz, ca mie imi place aurul!…:))

 

Subsemnata, adelinailiescu, posesoare de Zeama de cuvinte, declar pe propria raspundere ca aceasta Esmeralda Ghiudem a intrat prin efractie pe blogul meu si vi s-a adresat fara a-mi cere permisiunea, deci rog sa fiu exonerata de orice critica referitoare la stil si continut! Ba, mai mult, mi-a „bulit” si adresa de mail, drept pentru care trebuie sa-mi fac alta, pe care o sa vi-o comunic ulterior. Si luati-o naibii in Qatar sau unde-o fi  de pe capul meu, ca-mi strica blazonul!