Arhive pe etichete: pasari

Nu mai vreau sa fiu complice!

Standard

Prima data m-a ingrozit descoperirea. Am sters urmele, m-am rugat sa nu ma fi vazut nimeni si am sperat sa nu se mai intample o asemenea oroare. Dar s-a intamplat. A doua zi, fix in acelasi ungher, urmele crimei erau identice, parca cineva derulase timpul inapoi. Intr-o complicitate muta (pe care mi-am reprosat-o doar la auto-spovedanie) am adunat iar resturile, am curatat sangele si…am tacut.

N-a fost ultima data. Bestia isi facuse acolo un loc de tortura si nici nu se straduia sa ascunda marsavia faptelor. Ieseam dimineata din casa si aruncam tematoare privirea spre ungherul in care sfarsisera tragic niste vieti. Doua zile era liniste, cam a treia zi gaseam resturile macabrului festin.

Vinovatul n-avea nici o apasare, ba chiar cred ca incerca o oarecare voluptate sa lase privirii mele scarbite urmele crimelor. Degeaba l-am certat. Degeaba l-am bagat in sedinta cu pilde crestine despre dreptul sacru la viata si iubirea aproapelui. Degeaba l-am amenintat ca-l demasc, ba chiar ca-l fac de rusine pe blog…

Ete, mai Yeti, azi ma tin de cuvant: te demasc natiunii ca esti un criminal in serie, un vanator insetat de sange nevinovat de pasarele! Destul am tot adunat fulgii abandonati la locul faptei, chiar in fata casei, intre tufele de flori! Destul mi-am tocit gura sa te invat de bine si sa-ti arat ca ai destula mancare pisiceasca in castronel. Mai poftim, musiu, de scoate botul in lume acu, cand stiu toti ce bestie feroce esti! Ca ai bagat spaima in toate zburatoarele ce mai survolau zona, nici ulii nu mai indraznesc sa planeze deasupra curtilor de pasari. Nu m-as fi mirat sa gasesc intr-o zi si vreo aripa sau vreun motor de MIG care sa fi zburat mai razant cu solul si care sa te fi tentat.

Talking-Tom-Cat-2_1357681371 Poate nici azi nu luam atitudine daca Yeti nu intrecea masura. Sedeam noi la masa, el isi terminase portia din castron si tot insista ca i-ar mai trebui o jumatate de copanel, ca nu si-a facut norma de calorii. L-am cam matrasit asa ca a iesit suparat din bucatarie. Peste nici 10 minute, cand noi nici nu terminasem, vine si Yeti in fuga, maraind cu gura plina. Isi adusese si el copanelel lui si voia sa ne faca in ciuda. Doar ca le adusese cu fulgi cu tot ca n-a gasit o vrabie despuiata! Tot e bine ca nu ne-a trantit-o pe masa, intre farfurii…

Abia a reusit Sotu’ sa-l dea afara cu pasare cu tot, ca el voia sa manance cu noi, masa tovaraseasca. Si cat ne-am baut cafeaua si-a mancat si el delicatesa. Apoi, in pragul bucatariei, a inhatat din zbor un greiere crocant, s-a jucat putin cu el si l-a crantanit ca pe cipsuri. Bine, am inteles, poti sa te descurci si singur daca n-ai scaun pus la masa dar eu ce treaba am sa tot adun puf si fulgi in urma ta? Si macar nu-i puf de pinguin sa-mi fac si eu o pilota…