Arhive pe etichete: pensie

De la tinerete pan’ la batranete

Standard

Pe la 10 ani suntem pustoaice si am vrea sa fim adolescente. Pe la 16 suntem adolescente si nu stim cum sa facem sa fim mai mature, sa impresionam, sa fim niste „doamne”. De cum trecem de 30-35 ne saturam de „domnie” si tanjim dupa aerul adolescentin. Si cand te apropi de 50 stai si te miri cand naiba a trecut timpul si cand s-au schimbat zulufii aurii in tample carunte…Te poti adapta vremurilor dar cu vremea nu te poti pune, vine si trece. Iar noi ne trecem cu ea…

Dar nu tanguiri de inima albastra si tampla carunta voiam sa pun pe tapet, ci altceva, mult mai pragmatic: ca trecem prea iute de la alocatia pentru copil la salariu si apoi la pensie. Off, mama ei de pensie! Dupa ce ca vine prea tarziu e si mica si chinuita!…

nu-este-important-cum-te-vad-altii-este-important-cum-te-vezi-tu_poze_haioase_prietenas.ro_1Am devenit „om al muncii” la 18 ani si era pe atunci o lege ca poti iesi la pensie anticipat la 25 de ani vechime.Si abia asteptam sa fac vreo 43 si sa ma fac pensionara. De atunci au trecut vreo 30 de ani si , nu stiu cum se face, dar pensia e tot departe, fac ce fac si tot cate 25 de ani imi mai raman de muncit. Ei, exagerez, acum au ramas vreo 15… Daca salariul meu de acum e mai mic decat cel de 1800 lei pe care l-am avut la angajare va dati seama ce pensie fabuloasa o sa am. Sanchi margelute si cercei, sa zic ‘mersi’ daca mi-o ajunge de antireumatice si de-o cafea! Dar macar o sa am o pensioara.

Ce te faci cu tinerii care cred ca tineretea e vesnica si pensionarea e mai departe decat planeta Uranus si nu-si fac nici o grija, nu au nici un fel de contributie la asigurari sociale? Se complac sa fie un fel de freelanceri (ca sa nu zic evazionisti) si sa traiasca de azi pe maine din mici „comisioane”.Acum se cred independenti, spera ca ziua de maine le va aduce „marea lovitura” si nu se gandesc ca peste 30 de ani vor sta cu mana intinsa fie la un ajutor social, fie  la copiii lor, daca acestia vor avea mai mult noroc si vor fi mai pricopsiti.

Dezamagiti de salariile mici din Romania multi prefera sa plece „in afara”, negrii pe plantatii in Spania sau Italia; fara un contract de munca, fara nici o asigurare. Se arunca orbeste inainte multumiti ca pot trimite 100 de euro acasa si ca vin de sarbatori cu portbagajul plin de cadouri pentru „neamurile sarace”. Si cand drumurile se vor inchide, cand munca lor nu va mai avea cautare, cand patronii vor vrea alti sclavi, mai tineri si mai potenti, iar ei nu-si vor mai gasi locul nicaieri ce vor face?

Stiu multi slariati care accepta sa lucreze cu salariul minim pe economie trecut in cartea de munca si o parte mai mare din remuneratie platita „din mana”, nefiscalizata. Poate ca acum e bine ca se duc acasa cu un salariu decent de 2000 de lei dar la varsta de pensionare se vor trezi ca pensia le-a fost calculata in functie de salariul acela minim pe care l-au avut in acte. Si ii vom vedea atunci revoltati pe la televizor ca, dupa o viata de munca, abia le ajunge pensia aceea minuscula pentru plata intretinerii.

Sa mai spun de femeile care n-au avut o zi de munca in viata lor iar la batranete traiesc din pensia de urmas dupa sot? Nu mai spun, ca am si eu in familie…Dar cica asa erau vremurile, e scuzabil. O fi…

N-am grija apocalipseor, nici a greutatilor vremii in care traim, pot sa suport orice. Daca nu mor altii de grijile astea, n-oi muri nici eu. Dar batranetea chiar mi se pare un cosmar. Unul care se apropie insidios si caruia trebuie sa-i fac fata intoxicandu-ma cu doze mari de optimism. Mi se pare inuman si dezumanizant in acelasi timp sa nu-ti poti satisface nevoile elementare ale unui trai decent din lipsa mijloacelor materiale. Sa te umilesti intinzand mana spre cineva, fie chiar propiul copil, ca sa-ti iei o paine, un medicament, o carte. Sa devi o povara pentru cei dragi, sa nu poti ramane pe picioarele tale, fizic si financiar, pana la sfarsit. Sa nu-ti permiti un azil decent cand nu mai poti sa te descurci singur. Sa te rogi ca ziua de maine sa nu mai vina fiindca nu mai suporti batranetea si umilinta. Mai ales umilinta!

pensie-580x405Batranetea e suportabila cand te obisnuiesti din vreme cu gandul ei. Batranetea e urata, hidoasa chiar, cand esti neputincios. Iar noi, amagiti cu basmul tineretii vesnice ne-o uratim cu buna stiinta nestiind sa punem deoparte pentru zilele negre. Nu cantam precum greierele fara griji dar nici nu agonisim precum prevazatoarea furnica. Da, stiu, pensia in Romania e mai mica si mai mica decat genitala de furnica! Dar daca nu e deloc, e mai bine? Ia da contributia statului si o sa fie cat… a calului!Coada calului, desigur!

Sa fim sanatosi si zdraveni la minte si peste 15 ani sa va invit la o apa plata din prima mea pensie! Lamaia o dati voi, ca nu-mi permit din pensia mea…

Sfaturi utile pentru pensionari neindemanatici

Standard

Cineva, „nu spui cine, persoana importanta”, tocmai a iesit din campul muncii. Nu ca ar fi iesit la trotuar sau pe carosabil ci ca s-a pensionat. Sau, ca sa-i reproduc expresia, s-a culcat activ si s-a sculat pasiv. De, odata cu varsta omu’ isi mai schimba orientarea! Adica mai incepe sa uite drumul spre serviciu si marele pavoaz…

Ca tanarul pensionar a ratat sansa de a deveni amiral sau seful fortelor navale n-ar fi chiar o nenorocire. Pentru mine zic, ca mai am un fin si-un fin de fin in sistem si poate am si eu sansa sa ma cheme vreunul vreodata la tribuna oficiala de Ziua Marinei. Ca de vizite pe portavioane sau submarine nu poate fi vorba…

Stau si ma gandesc ce-o face proaspatul asistat social (ca parca asa erau catalogati si pensionarii de catre vechiul guvern) cand s-o vedea el singurel acasa. Ca doamna sa e inca trufanda, mai ramane  in sistem, mai sta drepti cand se ridica drapelul (of, cum muncim noi, doamnele, sa dam o paine bietilor pensionari!). Si mi-l inchipui cum se invarte ca un koi intr-un bazin minuscul(koi-ul e pestele ala rosu japonez, da? ca eu nu vorbesc urat, se stie. Si daca voiam sa zic urat ziceam stiintific, adica testicul, ca mai stim si noi ceva anatomie…) Si cum moare el de dorul unei cafele fiindca nu stie sa-si faca. Puteau si astia sa-i dea ordonanta sau aghiotant macar acum, la pensie, ca inainte se gasea vreun subaltern sa-i faca sefului o cafea…

Tocmai la capitolul cafea sunt si eu dupa o zi agitata. Ca sa fac si o fapta buna nu numai o cafea buna zic sa-i dau omului reteta, sa nu bajbaie nauc prin bucatarie pana da buzna la dozatorul de peste drum.

toti-avem-o-moaca-trista-fara-cafea_6c8376ae652b21

Nasule, ia de scrie:

-se aprinde aragazul. Aragazul e chestia aia cu patru ochiuri si cinci butoane, vezi sa nu dai drumul gazului in cuptor si sa stai cu chibritele pe deasupra! Mai indicat ar fi sa ai si un extinctor la indemana ca sa nu-ti aduni perdelel din blocul de vizavi…

-se masoara o ceasca cu apa si se toarna in ibric. Ibricul e chestia aia cu coada, nu, nu aia, ca aia e matura, in care mai fierbeai matale tuica.

-se masoara doua ligurite de cafea macinata. Poti si nemacinata da’ nu cred ca o sa-ti placa sa spargi boabele in dinti.Si cred ca fac rau si la hemoroizi…

-se pune cafeaua in ibricul cu apa.

-se amesteca in sensul acelor de ceasornic si se spune o incantatie. Incantatia nu trebuie sa includa sfinti, morti, guri sau alte parti anatomice. In timp ce mesteci poti sa-ti oglindesti seninii ochi albastri si rarele bucle blnde in licoarea cea neagra; daca nu-ti place ce vezi e din cauza ca faci valuri mestecand prea energic, mai redu viteza.

-teoretic pui si o lingurita cu zahar. Practic pui o lingurita de zahar fara zahar, ca nu-ti permite gliceamia. Ca premiu de consolare poti arunca in scarba o tableta de zaharina la final dar parca-ti sta mai bine cand te scuturi de amareala cafelei-natur, fara indulcitor.Zici si matale ca te trec fiori de satisfactie…

-cand cafeaua a dat in clocot ai trei variante: a) sa te repezi sa iei ibricul de pe aragaz si sa te arzi la maini si astfel sa-i dovedesti doamnei ce harnic ai fost si sa-i spui „pupa aici sa treaca!”, b) sa dai cafeaua in foc pe aragaz fiindca n-ai reflexe bune si s-o aduni cu spalatorul de vase , care-i va da o aroma inedita si c) sa opresti imediat focul, sa iei tacticos ibricul cu un servet si sa versi cafeaua intr-o ceasca. Daca versi ceasca te intorci la punctul b) cu acelasi spalator adunand cafeaua de pe gresie!

-daca ai ajuns cu bine pana aici fara sa te oparesti, fara sa dai foc la casa si fara sa cheme vecinii politia pentru tulburarea linistii publice si limbaj licentios deja ai facut mari progrese. Si daca-ti iese de trei ori la rand figura promit sa beau si eu o cafea facuta de tine. Ca, pana la urma, c-o moarte toti suntem datori, vorba poetului. 🙂

-daca sirul evenimentelor s-a intrerupt brusc pe parcursul desfasurarii sau spalatorul aflat la indemana a fost folosit anterior la degresarea tigaii de peste si nu-ti place cafeaua cu aroma de usturoi da o fuga la cafeneaua din colt sau vezi daca livreaza la domiciliu. Sau mai las-o naibii de cafea ca te nervozeaza si vad ca deja tropai naravas din picior! Zii, mai vin la Mangalia sau e mai intelept sa pastrez distanta? :))

Saru’ mana, Nashule, sa fii sanatos si sa te bucuri de pensie! Si sa-ti fie cat mai lunga! Pensiaaa, bre! Si daca nu te descurci singur venim noi sa ti-o mai ajustam! Pensiaaa, bre! Oricum luna asta e ca si retezata de la radacina. Pensiaaa, bre!  👿