Arhive pe etichete: ploaie

Lacrimeaza cerul, vorba mea-i cam seaca. Iaca!

Standard

Valul inserarii cobora peste deal. O ultima raza de soare, sangerie si timida, spinteca norii intruchipand balauri ce scot flacari pe nari. Din padure ieseau aburi ca dintr-o paine abia scoasa din cuptor, ca dintr-un trup incins pierdut intr-o sauna. Iarba era plina de diamante, ramasitele ploii sarutau frunzele insetate ale copacilor. Praful drumului se odihnea naclaios pe fundul baltoacelor, amalgam de lacrimile cerului si trupul faramitat al pamantului. Inserarea venea blanda , racoroasa, umeda ca o sarutare pe o frunte mistuita de doruri. Arsita murise sub ploi…

 

Frate, cand o sa citesti ceva asa idilic pe blogul meu sa stii ca ori cineva m-a substituit in panoul de control, ori mi s-a ars un circuit la cip-ul pe care mi l-au montat stramosii mei, martienii, cu ani si ani in urma! Ca eu, in deplinatatea mea fizica si mentala sigur nu-s! O fi viata poezie dar asa balaceala in metafore si epitete imi da mancarimi pe piele, mai ca-mi provoaca soc anafilactic. Iubesc poezia dar gandesc in proza. O vorba frumos mestesugita e ca o perla intr-o scoica, te incanta si te face sa-i pretuiesti valoarea; o cascada de vorbe preamestesugite pare un sirag de perle false, plasticoase si ieftine, pe care ti-e jena sa le porti in vazul lumii.

Nu pot sa scriu altfel decat vorbesc. Si vorbesc cu vorbe simple, nu le caut cadenta, nu caut figuri de stil. Nu e stilul meu si pace! Uneori ma exprim neacademic, mai stalcesc intentionat cuvinte, alteori scriu in propozitii simple, eliptice de predicat. Sa am eu sufletul rigid? Nu pot sa etalez destul farmec si mister incat sa ramana cititorul pe ganduri si intrebandu-se „ce a vrut sa zica poetul” ?

Da, ma, a plouat! Si m-am bucurat ca a plouat. Da’ nici intr-atat cat sa studiez compozitia chimico-metaforica a baltoacelor din drum. Sunt consumatoare inraita de ciocolata dar sunt alergica la „siropuri”.

Pe la voi a plouat? Cu grindina? Sau cu metafore?…broscuta-n-ploaie_8a82f85dc8bc44

 

De-atatea nopti aud plouand…

Standard

Care-mi dai si mie un Xanax sau un whisky cu cuburi de gheata sa ies din depresie? Nu, pardon, fara whisky, ca mi se face rau numai cand vad sticla, dati-mi numai gheata si vad eu ce fac cu ea. Si, de fapt, nici cuburi de gheata nu trebuie sa-mi dati, ca mi-a dat Dumnezeu destule, rotujoare si maricute, cam trei boabe sa-mi umple palma… Asa ca nu-mi mai dati, bre, nimic! Sau dati-mi o veste buna, oricare, numai sa-mi inseninati ziua!

De atata ploaie si mocirleala simt ca mi se ineaca sau esueaza toate corabiile, ma simt „titanica” si subacvatica, incep sa-mi retraiesc amintirile din viata intra-uterina, cand ma zbenguiam in lichid amniotic si credeam ca intunericul e vesnic. Dar apoi am vazut luminita de la capatul tunelului, m-am dus ca un fluture spre bec si mi s-au spulberat toate iluziile. E clar, viata e naspa!

Tocmai am trecut cu brio testarea psihologica anuala, noroc ca am omis sa completez un rand de chestionar de-ala cu patratele si liniute ca altfel imi dadeam in vileag genialitatea. In rest cica sunt bine, doar obosita, fara tendinte criminale sau suicidale. Deci nu mai pot nici sa-mi tai venele ca nu ma lasa psihologul…

Din pricina vremii asteia nu mi-a mai ramas altceva de facut decat sa dorm si sa ma uit la televizor. Ieri m-am trezit de dimineata dupa ora noua, am dormit ca o usoaica in hibernare. Si-apoi, nemaiavand somn pana tarziu, m-am uitat la televizor. Mai bine nu ma uitam ca iar mi-a venit amar in gura de cata marsavie e in jur! Am vazut „negocierile” intre clanul mafiot si clanul prezidential, cum se invart sutele de mii de euro ca niste banuti din pusculita, cum se cumpara si se vinde justitia, cum se profita de neamurile sus-puse, care neamuri nu se dau nici ele in laturi sa puna batista pe tambal si sa faca un „ciubuc” si care, mai nou, se dezic de cumetriile fratelui si-l sacrifica pentru a-si salva pielea, e adevarat , cu o lacrima de crocodil in coltul ochiului, dupa modelul „draga Stolo”. In ce lume traim daca dreptatea a devenit o marfa ieftina, daca onoarea si bazonul nu mai au nici o valoare si familia e folosita in scop electoral, fara nici un scrupul?

Apoi am vazut finalul telenovelei ” Elodia” , care i-a sters ranjetul ironic de pe buze lui Cioaca. Vreo 15 ani are timp sa-si scrie memoriile din spatele gratiilor apoi sa le vanda pe bani frumosi vreunui producator de film si din incasari sa-si plateasca cele 380.000 de euro daune morale familiei Elodiei. Nu stiu daca s-a facut pe deplin dreptata dar, macar pentru un timp, va fi un psihopat mai putin pe strazi, si inca unul declarat „omul legii”!

Si-apoi m-am uitat la un documentar despre insulele Seychell, un colt de paradis inconjurat de niste ape curate de culoarea smaraldului, cu niste plaje exotice cu nisip alb si stanci de granit modelate ciudat de vanturi si valuri. Of, de ce nu m-am nascut si eu acolo? Trecea musonul si-mi trecea si mie depresia, singura teama din viata mea ar fi fost sa nu ma loveasca tzunam-ul sau sa nu-mi pice o nuca de cocos in cap.Dar era mai simplu sa traiesc cu vesta de salvare pe mine si casca de protectie in cap decat sa privesc mereu in jur fiindca nu stiu din ce parte va veni urmatoarea lovitura sub centura…

Si voi ati intrat in depresie „pluviometrica”? Priviti imaginea asta si poate va mai trece. Sau va ia mai rau. 🙂 Si totusi, va rog, va rog mult, dati -mi macar o veste buna!

plaja

Depresie bacoviana

Standard

Nu stiu pe la altii cum e dar pe la mine toarna bacovian de doua zile. De n-ar fi asa frig mi-as putea inchipui ca sunt in plin muson la tropice. Dar tare mi-e c-or sa se rataceasca si niste fulgi de zapada printre galetile de ploaie…

Nu-mi amintesc sa mai fi trait o astfel de toamna scurta. Mai ieri umblam in sandale si-n tricou si acum caut ghetele si gecile groase.Sa mai spun ca am inceput sa facem focul in soba de la sfarsitul lui septembrie? (corect ar fi sa spun sa facem fum ca abia ieri a curatat Sotu’ hornurile) Ma gandesc la bietii pensionari care se uita cu groaza cu un ochi la termometru si cu celalalt la factura de la intretinere. Si ma gandesc la bietii sinistrati din zona Galatiului care se tem sa nu fie iar loviti de vreo viitura si care trec acum si prin emotia cutremurelor (mai mult sau mai putin naturale) care-i zgaltaie zilnic.

Urata toamna! N-am cules nici via, n-am bagat nici florile la adapost in casa. Si nici nu m-am resemnat cu gandul ca va mai fi soare si placut afara  abia peste vreo sapte luni.

Ce poti sa faci pe o astfel de vreme? Sa nu-mi spuneti de zacusti si muraturi ca n-am inclinatii spre astfel de indeletniciri culinare! Sa nu-mi spuneti nici de numarat bani ca portofelul meu nu-i cu mult mai indestulat decat punguta cu doi bani! De facut copii? Lasa ca fac altele in exces, numai in ultima tura am avut trei bucati faine al caror IQ cumulat nu dadea o suta-n cap!

Poate as putea sa citesc, am ceva restante la capitolul asta si de cand mi-am schimbat dioptriile parca mi-au crescut ochi noi, de vultur, asa avea spor (da, mai, ma dau si eu intelectuala cu ochelarii pe nas ca de vreo cinci ani nu i-am scos din poseta!) Sau poate ar trebui sa dorm,sa-mi mai incarc bateriile si sa-mi mai netezesc ridurile (da, am si vreo doua riduri fine dar cred ca sunt prelungiri ale circumvolutiunilor expandate!).

Ma paste depresia. Chiar, de ce se spune ca „ne paste”, ca doar nu suntem masa furajera? Si, daca tot ma paste nu poate s-o faca selectiv incepand din jurul taliei si putin pe coapse?…

Voi ce faceti sa va ridicati moralul si sa nu suferiti de melancolie blegoasa? Sa nu rostiti cuvantul „ciocolata” ca izbucnesc in plans, am embargo la asa ceva!

ploua

 

Despre umbrela

Standard

A luat-o vremea razna. Ca si vremurile…Intr-o zi te trezesti coplesit de canicula, a doua zi iti cauti sosetele de lana.  Azi nu te mai saturi de inghetata, maine vrei un ceai fierbinte.

Am vazut la stiri cam ce prapad au facut ploile in tara. Si n-am mai indraznit sa ma vait ca e innorat si la mine, ba chiar ploua incet si monoton, ca in lirica bacoviana. Au fost ruperi de nori, parauri iesite din matca, canalizari refulate, case si strazi inundate…

Apoi am vazut un lucru pe care nu-l inteleg: oameni care stateau in strada cu apa trecand de genuchi dar tinand umbrela sa se apere de ploaie ! Adica putea sa se increteasca pielea pe talpi de atata umezeala dar sa nu li se ciufuleasca bretonul? si daca tot esti ud pan’ la budigai ce mai conteaza daca ti se prelinge ploaia pe cozorocul de la sapca?

N-am inteles niciodata care e utilitatea umbrelei. Dupa nume ar trebui sa foloseasca la producerea de umbra, nu? N-am folosit asa ceva  in ultimul sfert de veac si nici n-am in dotare. Singura umbrela din gospodarie e cea atasata la cusca lui Max, sa nu faca insolatie. De ce m-as chinui sa tin o mana ocupata cu batul umbrelei si sa o tot inclin in functie de cum vin rafalele de ploaie si s-o feresc de rafalele de vant care ori mi-o intorc pe dos ori mi-o smulg din mana? E apa de ploaie, nu e vitriol, nu cred ca arde tenul, in cel mai rau caz face sa se prelinga rimelul si sa arat ca apasii pregatiti sa iasa la scalpat…

Singura situatie in care (poate) as apela la o umbrela ar fi daca s-ar porni uraganul exact cand ies eu de la coafor gatita-pruna pentru o sedinta foto dar cum Vogue si Cosmopolitan cica au rezervarile pentru coperte facute pe cinci ani inainte nu-i nici un pericol  sa mi se strice buclele.

Intr-una din zilele trecute am plecat cu o colega la farmacia spitalului, in alt pavilon, sa ridicam medicamentele. Ea, cu umbrela, ca picura fix cat un robinet cu garnitura tocita… Si ne luam de brat, sa-i fac placerea de a sta si eu adapostita; cand intalneam baltoace o luam una pe o parte, una pe cealalta iar umbrele ramanea la mijloc, cat sa nu ne acopere pe niciuna. Si m-am enervat: bine, fata, ca feresti baltoacele sa nu se ude! Stai tu sub umbrela, mie nu-mi trebuie, de-abia poate ma mai spala Dumnezeu de pacate!:))

Daca ploua stau in casa;  daca trebuie sa ies trec senina prin ploaie  precum Moise  care a despartit apele. Dac apa-i pan’ la glezne pasesc delicat,  sa nu las in urma siaj precum Titanicul;  daca  trece de brau inot caineste, ca altfel nu stiu; si daca vad ca trece de umeri imi pun toate margelele de gat, macar sa ma inec repede, sa nu ma mai chinui. Da’ umbrela tot nu-mi iau! Cum nu si-a luat nici prevazatorul meu stramos, Noe, cand a primit meteo-alert de potop…:))

Melci

Standard

Am avut avertizare meteo de furtuna, vijelie, grindina.Asa ca am strans pavilionul, ghivecele cu flori, masa de sticla, berzele, hamacul si tot ce mai putea fi avariat de intemperii. Tigla de pe casa n-am putut sa o strangem deci ne-am rugat sa n-o duca vantul prin vecini…

Si cand eram pregatiti psihologic sa facem fata uraganului a inceput ploaia. Nori negrii, amenintatori, ce de sfarsit de lume. Cateva fulger insotite de tunete innadite de nu se mai terminau, se zgaltaiau ferestrele.Cascade domoale de apa curgand prin burlane. Nici vorba de grindina sau vijelie, ploaia nici macar n-a batut putin in geamuri sa le mai curete de praf! Tot eu trebuie sa fac si treaba asta.Se pare ca toata energia furtunii s-a consumat deasupra Bucurestilor, pe noi, in provincie, ne-a tratat mai cu indiferenta…

Melc-melc-codobelc-poza-t-P-n-melc_melc_codobelc_pozaDupa ploaie am iesit in curte pregatindu-ma sa plec la munca.Doar cativa bujori mai zburliti de vant, in rest nici o paguba. Si melci! Zeci, sute, mii, cata frunza, cata iarba, cat sa n-ai pe unde calca fara sa-i storcosesti prin iarba.Iar unii, mai incarcati de adrenalina, deja luasera cu asalt zidurile casei.Ca trebuie sa aiba si melcii Everestul lor!

Sotul meu se intreba ce gust or fi avand, ca el ar incerca sa manance.Ca sunt hranitori, au cea mai buna proteina, sunt indicati in multe boli, unii ii considera o delicatesa…Iar mie mi-a zburat gandul la crema aia cu extract de melc careia ii face reclama acum Top Shopul.Oare daca i-as aduna si i-as da prin rasnita sau masina de tocat as obtine miraculoasa crema? fara taxe postale?:))

Am avut niste mesteri la casa care erau mari consumatori de melci. Intr-o zi eu butonam la calculator in casa si-l aud pe cel mai tanar strigandu-l pe celalalt: „uite, nene, ce de berbeci in curte!” Eu las totul balta si dau fuga afara gandind ca poate a ramas poarta deschisa la drum si or fi intrat niscaiva ovine cornute sa-mi pasca peluza.

Cand colo cei doi adunau de zor melci! Astia erau „berbecii”.;))M-au intrebat daca pot sa-i ia, ca lor le plac mult. Cateva zile cat au lucrat la noi mi-au curatat curtea de taratori cu rulota.

Acum e epidemie, ma intreb daca in loc de grindina n-o fi plouat cu melci. Iar sotul meu e amator sa incerce ce gust au.Doar ca nu stiu cum se prepara! Intuiesc ca se fierb dar cum fac? intai ii decapitez ca pe gaini sau ii pun cu totul la fiert? Asa, de vii? ca parca normele europene nu-ti dau voie nici sa tai porcul de viu, dara-mi-te sa arunc vietatea in apa clocotita…Ies singuri din cochilie sau trebuie scobiti ca pe nuci? Dar n-ar fi mai bine sa-i pisez cu totul, ca banuiesc ca si cochilia aia are calciu, ceva minerale folositoare? Si in timp ce-i pregatesc pentru cina nu pot sa obtin si extractul ala de-ti sterge ridurile mai ceva decat pasta corectoare o greseala de scris?Si ce naiba de gust au? ca mama nu mi-a dat de-astia cand am fost mica…De ce am eu senzatia ca au gust de sireturi de adidasi?Sau de muci intariti cu aracet? Daca nu stiu, nu stiu! Si nici nu vreau sa aflu.

Dar Sotu’ vrea ! Si eu n-as vrea sa ramana cu curiozitati nesatisfacute…

Deci, oameni buni, daca stiti cum se prepara lighioanele aste si ce gust au va rog sa ma luminati si pe mine. Eu sunt dispusa sa incerc.Sa prepar, nu sa mananc! si daca i-or placea omului o sa-i sugerez pe urma ca prin curte, prin iarba uda, vietuiesc si rame si mormoloci…