Arhive pe etichete: povestioara adevarata

Doar o povestioara

Standard

La inceput de an, fix ca nuca in perete, o sa va povestesc o intamplare. Nimic spectaculos, ba chiar de o sfanta banalitate, doar ca e o dovada ca viata, cand vrea ea sa faca misto, te duce in locul potrivit, la momentul potrivit, ca sa fii martor la clipele marete din viata altuia.

Asaaa:

Era in septembrie, zi minunata de toamna varatica si ne intorceam de la Turnu Severin spre Herculane, la locatia de baza. Aproape de intrarea in statiune am tras putin pe dreapta intr-o parcare goala. Adica aproape goala; La nici 4 metri in fata, venite din sens invers, deci dinspre Herculane, erau parcate doua masini cu portierele deschise. Si intre ele, in lateral spre camp, un El si o Ea, foooarte tinerei si frumusei, se sarutau de zor, invartindu-se ca-n carusel. Un al treilea El, de aceeasi varsta filma scena. Ciudat, nu?

Sa fie vreun spot publicitar, o reclama cum te scoate Tic-tac-ul din incurcatura daca te intalnesti cu iubita dupa ce ai mancat usturoi? Noo, nu parea…Si nici a film indian nu semana, ca n-avea muzica si nu se zvarcolea nimeni in dansuri lascive.Deci n-am scos batista sa ma pun pe bocit, doar am privit mai atent.

Asa am observat ca intre doua pupaturi patimase fata isi tot admira inelarul mainii drepte dupa care iar se incolacea de flacau ca un sarpe boa flamand. Ba, la un moment dat, flacaul scapat pe termen scurt din inclestare s-a repezit in masina trasa in fata si s-a intors la iubita cu o punguta de cadouri. Nu mi-au aratat si mie ce era acolo, doar am vazut reactie de extaz a fetei , urmata de inca o suta de pupaturi. Si mi-am dat seama ca e vorba de o cerere in casatorie! Emotionant, nu? Ca nu in fiecare zi esti martor la preludiul unei caZnicii!(asta vine de la „cazna”, deci se scrie cu Z, nu? 🙂 )

Am avut imboldul sa ies din masina si sa aplaud dar mi-a fost teama sa intru in cadrul filmat si peste vreo 20 de ani sa se intrebe protagonistii scenei „cine-i babaciunea aia care ne-a aplaudat in loc sa-si foloseasca palmele sa ne dea cate una dupa ceafa si sa ne trezeasca la realitate? ”

Deci am ramas la locul meu, am privit spectacolul pana la capat si le-am urat in gand „casa de beton armat”, sa fie fericiti si entuziasti cat mai multa vreme.Dar n-am putut sa nu ma intreb cam cata imaginatie si romantism e in mintea unuia care isi cere iubita in casatorie intr-o parcare prafuita , cand in jur ai atatea locuri minunate intre Dunare si munte? Ba sa mai si imortalizeze momentul, de parca ar fi fost pe varf de Everest sau la cascada Niagara! Sper ca viata lor impreuna sa dureze mai mult decat o stationare pe dreapta pana se racesc ferodourile…

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea exact cum era!

 

Reclame