Lume buna, lumee

O zi minunata! Ger de crapa pietrele de-aia nu-mi pun cerceii cu nestemate sa nu se deterioreze… Da’ e soare si totul straluceste. Pe la ora 7 10 dau si eu binete soarelui si el ma mangaie ingaduitor pe frunte.Desi era mai indicat sa-mi stearga urdorile de la ochi sau macar laba-gastei…

Dupa ce-i articulez un croseu de picior drept lui Yeti care dormea de-a curmezisul patului (ca asa ne salutam noi, astia de facem ture de noapte) si nimeresc drumul pana la baie cat s-o salut pe doamna aia draguta si ciufulita din oglinda, decid sa-mi intru in atributiuni. Oscilez intre sa deschid blogul si sa fac ceva de mancare. Cum poporul nu se hraneste din intelepciunea si talentul meu ma resemnez sa raspund repede la comentariile de ieri si dau fuga la bucatarie. Execut urgent un ostropel sub directa supraveghere si cu sprijinul nemijlocit al lui Yeti care sta numai sprijinit de piciorul meu pana se prajeste carnea.Dupa ce vad ca toata lumea e satula saturata ma intorc la indeletniciri intelectuale.

Deschid panoul de control al blogului si ma bucur ca un copil. As putea chiar sa aplad cu o mana in timp ce cu cealalta tastez. N-am umblat eu prin lume (bine, o sa ma mai laud vreo 10 ani ca am fost la Verona!) dar slova mea chiar circula. Am un sentiment straniu cand ma uit din ce colturi indepartate imi vin cititorii. Dupa ce nu mi-am mai incaput in piele de mandrie ca ma citeste cinevar din Qatar si Malaiezia acum am alte motive sa ma umflu in pene. As putea sa iau niste Espumisan si sa ma desumflu da-i mai placut asa, simt ca incep sa devin un dirijabil. 🙂

Qatarul si-a inchis portile fiindca citioarea s-a intors in tara dar Malaiezia e inca pe pozitie.Saru’ mana, Malaiezia si  multumesc de fidelitate! Ba chiar multumesc si ca ai contaminat Filipine si Thailanda de unde au inceput sa vina semnale.Or fi spam-uri cu oferte de masaj tailandez? Ca abia am scapat de Vuittoane si Gucci… 🙂

Am cate un admirator secret in Afganistan si Pakistan. Deci daca voi primi un colet-cadou de acolo o sa anunt intai genistii ca nu-s sigura daca e ceva de kasmir sau ceva centura cu dinamita. E posibil sa fiu sub monitorizarea Al Qaeda in vederea recrutarii la cat mi-am tot dorit o mitraliera. :))

O alta locatie care ma impresioneaza e Gibraltar. Apare aproape zilnic , nu cred sa fie doar un spam neutralizat de Akismet-cel Mare, ala de credeam eu ca-i vreun maharajah dupa nume. Imaginati-va poza: cineva stand pe stanca dura si britanica a Gibraltarului si, in loc sa priveasca peste maretia Atlanticului, face cu mana spre rasarit, spre Romanica, hlizindu-se la ineptiile mele! Nu-i idilic si magulitor? E!

Bine ca ma mai baga in seama, ocazional, si Federatia Rusa ca deja ma simteam discriminata de marele imperiu! Multa vreme am suferit ca nu ma citea nici un vorbitor din limba lui Tolsoi…

Ce sa mai zic de Emiratele Arabe? Ma gandesc sa pun taxa de lectura platita in camile. Sau in petrol sa nu ma afecteze prea multa acciza suplimentara de 7 eurocenti a lui Ponta? Emirule, daca ma inviti pentru autograf poti sa ma cazezi si la Burj al Arab sau Burj Califa da’ nu mai sus de etajul 5-6 ca am rau de inaltime!

Cineva imi bate in usa din Republica Ceha. Multumesc, usa-i deschisa cu drag si sper sa-i bat si eu trotuarele in mai, cand voi vizita Praga! Pana atunci poate imi da si niste indicatii turistice. 🙂

Mamaa, ce de lume buna trece pe aici! Am zis eu ca-s intr-un club select. Acum i-am pomenit doar pe „exotici” dar voi, cei „pamanteni” sau cei care veniti des in casa mea sunteti nepretuiti. Va multumesc tuturor pentru rabdare si bunavointa. Si cer scuze daca am „intepat” sau lezat cumva pe cineva. Asa cum cer scuze anticipat si celor pe care ii voi „intepa” in viitor. Ca, de, cine se iubeste se tachineaza(n-am zis-o in original ca refuz sa fiu francofona!) si eu tare va mai iubesc! :))

Cu aceasta a luat sfarsit capodopera postarera cu numarul 500. Urmatorul recensamant la postarea cu numarul 1000. Bangladeshule, fii pe receptie!

Mesteri de elita

Sa spun? Sa nu spun?… Bine, spuuun!

Spre seara, cand fraierii (adica eu) se pregatesc sa pleca la munca si sa lase asternuturile moi pentru destepti, se faceau pronosticuri in gradina: ” ne da sau nu ne da ” pe blog? ne lauda sau ne critica? Si-am zis initial ca ma fac ca nu i-am auzit dar parca nu ma rabda inima sa nu le dau satisfactie. Ca si merita !

Sotu’ si cu Finu’ si-au propus ieri sa faca ceea ce trebuia sa faca un service specializat si ceea ce de mult se tot amana din pricina de pret cam piperat: sa repare servodirectia! Sa nu ma intrebati ce e aia si la ce foloseste ca eu nu pun mana pe volan nici sa-l sterg de jeg, nu e sectorul meu. Dar am vazut ca se cam opintea omu’ sa ia viraje dar am zis ca nu-i bai, de-aia are muschi si lasa, ca nici roaba n-are servodirectie cand  coteste cu ea prin gradina…

Se interesase la reprezentanta si, cu manopera cu tot, sarea binisor de 20 de milioane. Tulai, doamne, ce de margele se pot cumpara de banii astia! Ca si eu am nevoie de stabilitate cand intorc capul brusc la fluieraturi admirative, nu?:))  Si s-a amanat proiectul…Si amanat a ramas…

Acu, daca tot a venit Finu’ in concediu nu trebuia si el pus la munca, sa-si merite strachina de ciorba si micul cu mustar? La cat e el de tehnic si meticulos si la cat e Sotu’ de specialist in cuie, sarme si suruburi s-au hotarat sa faca ei  reparatia. Nu stiu ce piese au luat si nici ce au demontat si montat la loc cert e ca…merge!! Sa trecem peste negreala de sub unghi (care cica se scoate numai cu surubelnita), capitol la care Sotu’ e in avantaj avand acum una in minus :)) si peste jegul de pe salopete.  Sa trecem si peste hidratarea cu bere, ca doar e vara si muncitorii nadusesc si ei , doar nu-s camile in desert iar apa de la robinet se contorizeaza…

Ma uitam la ei in garaj, mascati precum trupele de comando, cu bunastarea expusa pe talie, cu intelepciunea cernita-n par si pricepera inegrita din cap pana-n picioare si-mi ziceam: uite, frate, asa arata 100 de ani de talent, ambitie si perseverenta!! Si avand fiecare vreo 35 de ani de prietenie. Au facut treaba buna, au facut si conditie fizica, au economisit si niste bani. Stima noastra si mandria, s-a facut masinaria!

No, bine, v-am dat pe blog! Acu’ n-am stabilit doua lucruri: cine receptioneaza comenzile  si programarile pentru lucrari ulterioare si cat imi dati comision ca v-am facut celebrii!  Si sa-mi  permiteti  sa-ndraznesc a cuteza cu inca o dorinta: un carucior de butelii cu servodirectie nu se poate? Nu ca mi-ar trebui, doar asa, sa va fac voua o bucurie, ca prea v-a placut sa surubariti si prea va statea bine deghizati in Delta Force in misiune.;))

Strategii de criza

Nu e bine sa lasi viata sa te ia prin surprindere! Trebuie sa-ti faci o strategie, sa-ti calculezi macar urmatorii trei pasi. E bine sa stii ce vrei sa te faci cand vei fi mare, cati copii vrei sa-ti aduca barza, daca vrei sa locuiesti intre betoane si tehnologie sau iarba verde si salbaticie…

Dar dincolo de proiectele pe termen lung e nevoie sa fii pregatit pentru momentele cruciale, cele care te loveasc din senin si-ti pot schimba radical destinul. Criza e criza si nu-ti lasa prea mult timp pentru analize si decizii, trebuie sa reactionezi promt, deci sa al reflexe bune dupa ce ai luat in calcul rapid toate riscurile.

Ce faci dace te prinde cutremurul in baie? Unde dezertezi daca incepe razboiul? Cum reactionezi daca esti la volan, ai o caruta in fata, un tir pe contrasens si un stejar falnic in dreapta iar frana…canci?! Dar cel mai important:ce faci daca te loveste norocul cu marele premiu la loto? Daca nu ai un plan pentru situatia asta e grav, drumul spre paradis poate s-o coteasca brusc spre Balaceanca.

Sa fie clar si sa n-avem vorbe la proces: nu dau bani nimanui!! Asa ca nu faceti coada la poarta mea si nu dati bonuri de ordine ca mi-am sistat orice program de audiente! Daca Dumnezeu imi da mie, pe persoana fizica, marele premiu nu intentionez sa ctitoresc biserici, nu deschid cantine pentru saraci, nu repatriez marinari din Somalia si nu rascumpar ziaristi rapiti in Irak(sau, daca o sa fac ceva din toate astea va fi sub anonimat si nu la cerere)

Planul meu de investire a castigului cuprinde trei pasi siguri, restul ii voi adapta pe parcurs. Saptamana asta premiul cel mare a ajuns la vreo 9 milioane de euro; cam putin dupa gustul meu dar daca vin din cer si nemunciti nu e cazul sa carcotim. Asa ca pasul unu presupune sa-l impart in trei parti (nu m-am hotarat inca daca egale sau sa-mi trag partea leului), sa-i dau o parte lui Copilu’ care sa bage Microsoftul in faliment  punand bazele unui Macrosoft care sa rupa gura targului mapamondului, o parte lui Sotu’ care sa falimenteze Coca Cola rivalizand cu o fabrica de sucuri pe baza de apa de ploaie(ca asta n-are calcar nici nitriti) si multa cofeina , endorfina si morfina si o parte e pentru sufletul meu! Care suflet e dornic de cutreierat lumea deci imi voi face viza de flotant in jurul pamantului pentru ceva mai mult de 80 de zile ca nu ma grabesc, nu vreau sa ma prinda radarul nici scutul anti-racheta.

Nu vreau decat sa scrijelesc un autograf (fie cu dalta, fie cu o imprimanta laser portabila) pe Piramida lui Keops, pe Marele Zid Chinezesc, pe un perete de la Machu Pichu, pe un templu din Nepal, pe un coral din Marea Bariera, pe o stauie din Insula Pastelui, pe…Si lista continua pana se toceste dalta sau se termina laserul. Desigur ca mi-as face si un blog de calatorii sa va tin la curent (deci sa va curentez!) cu plictisitoarea mea aventura!:))

Pasul doi e sa fac un adapost maaare pentru animalele fara stapan. Si sa adun toti maidanezii si pisicile rapanoase de pe strazi. Plus o patrula privata de Politia Animalelor care sa-i sanctioneze drastic pe cei care maltrateaza animale. Ai dat cu o piatra intr-un caine? Na si tu o piatra-n cap, dar nu o pietricica ci o bordura zdravana, de-aia de-a lui Videanu(ca tot nu prea mai are pe unde sa le puna…)

Si la pasul trei, ca sa nu se zica ca m-am ajuns si am uitat de unde am plecat si cu cine am impartit un pufulet si o eugenie in tinerete, o sa-mi adun toti prietenii odata pe an si o sa-i duc intr-o vacanta exotica. Ori inchiriez o insula numai pentru ei, ori o partie de schi din Austria, ori un palat maur din Andaluzia… Face vreunul mofturi, vrea altceva? Bai, la Monte Carlo sau Las Vegas nu va duc, nu-mi cheltui eu milioanele la pacanele, da?

Dupa cum vedeti sunt bine pregatita, n-o sa las norocul sa-mi bulverseze viata, totul e calculat, desenat pe hartie. Mai ramane sa joc la loto, asta-i singurul impediment in calea indeplinirii strategiei mele!

Iar voi, daca tanjiti dupa o vacanta in Hawaii dati repede like, sa pot sa va numar sa stiu ce fel de avion trebuie sa inchiriez, sper sa nu fiti mai multi de 800 ,cati incap intr-o namila de-aia de A830 (desi nu cred ca asta poate ateriza pe o pista din Hawaii). Cine nu da like acu sa nu miorlaie pe urma ca ce mult ma iubeste , vrea sa-mi fie alaturi da’ n-a mai prins bilet cu loc! Am zis!:))

Una noua, una veche

Astazi m-am trezit o femeie noua. Nu pentru ca cea in ambalaj vechi ar fi disparut, inca era in cadrul termenului de garantie, doar cu usoare urme de alterare la nivel celulitic.  Ma declar o femeie noua fiindca la ora noua m-am dat jos din pat.!! Desteapta eram de pe la opt dar mi-am mai permis o ora de rasfat pe diagonala patului stimulata de vremea cam mohorata de afara. N-aveam bani de numarat nici copii de batut asa ca ce era sa fac…am lenevit!

Sotu’ a fost harnic(ca de obicei) a parasit patul conjugal dinainte de ora sapte. Ei, poate ca de la o vreme nu prea mai ai somn…Bine ca sunt eu tanara si somnoroasa!:))

Imi povestea o colega de vecinul ei tinichigiu care bate-n table toata ziua de a capiat-o. Zice colega :”in ciocanul lui ma culc, in ciocanul lui ma scol”…O fi de bine, o fi de rau…:)) Cam asa si eu intr-o oarecare masura. Doar ca nu e vorba de nici un ciocan si nici de table. Ci de taste. Ca Sotu’, neavand somn, a bagat niste”pacanele” la calculator iar eu m-am trezit in ciocanitul degetelor pe tastatura. Poate daca ar invata sa tasteze in ritm de „Desteapta-te, romane” m-as trezi mai energica.

Si cum va spuneam, sunt o femeie noua. Si la femeia noua vine maine in vizita prietena veche. Veche rau, de vreo 20 de ani.Dar tot in termen de garantie, doar cu vatamari corporale minore de la o muscatura de caine( esti pisicoasa rau, fata, daca au ajuns sa te atace maidanezii pe strada!:)) Asa ca am facut pregatiri s-o primesc cum se cuvine. I-am pregatit spatiul de „gazare”(nu puteam sa-i zic de „carantina”, ca trebuie s-o supraveghez, sa vad ce manifestari dubioase are, daca se stramba la paharul de apa si la adierea de vant si alte simptome sprcifice rabiei).Dar cica nu-i periculoasa, ca e in tratament antirabic…:))I-am pregatit si o prajitura cu fructe. Am facut si sarmale.

Asta dovada sincera de prietenie: am infasurat sarmale si le-am indesat chiar cu aratatorul drept, minunatul degetel tastator! Daca ma intepam in vreun bob de oraz cum mai postam eu acest interesant articol?

Fata, sa dea naiba sa nu mananci maine sarmale si sa faci mofturi ca ti le indes pe gat!!Tot cu minunatul degetel…