Arhive pe etichete: razbunare

Dulce razbunare

Standard

…sau cum isi plateste fiecare politele, dupa posibilitati. 🙂

 

 

Pacat ca n-am o filmare si cu Tedy, raposatul nostru pechinez care, de cate ori plecam de acasa fara el, iese in blcon si  urla latra vreo jumatate de ora, cat sa stie tot cartierul ca e arestat la domiciliu, apoi scotea toate hainele din sifonier de pe primele doua rafturi (mai sus nu ajungea), strangea covorul rulandu-l impecabil, smulgea din cleme cablul tv. , apoi insira toata hatia igienica prin casa,infasurand-o insistent dupa mobila! Acelasi ritual, de fiecare data… 🙂

Sa aveti o duminica relaxanta. Si nu va suparati animalele de companie, nici nu stiti de ce pot fi in stare!

Praful sa se aleaga

Standard

Darurile sunt dorite de toata lumea, toti ne bucuram cand primim cadouri. Mai ales daca vin din partea oamenilor dragi capata o valoare aparte dincolo de valoarea materiala. O farama de suflet pusa intr-o panseluta o face mai valoroasa decat cea mai rara orhidee.

Oamenii vin si pleaca in viata noastra si uneori darurile raman. Un bibelou de plastilina incropit in joaca de copilul tau iti e la fel de drag si te emotioneaza chiar si cand copilul a devenit adult, poate are si el copii la randul lui. Dar o vaza de portelan scump primita dar de nunta de la soacra iti starneste furie daca o vezi pe raft dupa un divort. Si atunci ce faci, spargi vaza ca sa nu-ti mai amintesti de fosta soacra? Ce vina are vaza ??Din cauza vazei ai ajuns la divort?

Despre asta voiam sa intreb: ce faceti cu lucrurile daruite de persoane pe care le-ati exclus din viata voastra? Asimilati obiectul cu persoana de la care l-ati primit si va rasfrangeti toata furia asupra lui? Sau il daruiti altcuiva, sa nu va mai iasa in cale si sa nu va mai starneasca amintiri neplacute? Daca „fostul” v-a daruit un pisoi flocos si apoi v-a parasit pentru alta, mai focoasa, omorati pisoiul care intre timp s-a facut motan in toata regula si va toarce ferict in brate de cum intrati pe usa? Daca o fosta prietena v-a pictat un tablou si apoi a uitat sa va returneze niste datorii sau v-a denigrat in fata strainilor aruncati tabloul la gunoi, ba chiar il vopsiti cu bidineaua, ostentaiv, inainte? Si daca aveti in gradina un brad adus de la munte, cu multi ani in urma, de o persoana pe care azi nu vreti s-o mai vedeti, taiati bradul de la radacina?

Am si eu, ca tot omul, antipatii, poate chiar dusmani.Dar n-au fost asa dintotdeauna, candva ne-au legat niste lucruri, s-au adunat niste amintiri si niste urme materiale ale trecerii lor prin existenta mea. Daca sterg urmele vor disparea si amintirile? Si lucrurile rele care s-au intamplat si ne-au despartit iremediabil? Si nu ma refer la niste fotografii intr-un album, acestea pot fi distruse fara nici o remuscare (sau chiar cu oarecare satisfactie, ca un ritual voodoo!) ci la lucruri sau fiinte de care te lovesti zilnic.

Oare daca spui „sa se aleaga praful de tot”, praful asta nu tot pe suflet se depune?Si esti mai linistit daca transformi in praf ceva migalit de cineva si primit de tine cu bucurie intr-un moment al vietii? Fiecare moment cred ca are o amprenta proprie, nu cred ca trebuie sters cu buretele tot ce s-a intamplat de la un moment dat si sa anihilezi toate amprentele. Toate au avut un rost chiar daca nu s-a terminat frumos. Vrem sa uitam si sa negam tot rostul vietii noastre numai fiindca nu ne place finalul?E o solutie asta sau doar o razbunare inutila? Intreb si eu…

oamenii-slabi-se-razbuna

L.E.

M-am mai uitat odata la citatul asta si ma tooot gandesc: am vrut sa ma razbun, dar am renuntat, am zis ca nu merita efortul, deci nu-s chiar slaba; am vrut sa iert dar nu mi-a prea iesit, deci nici puternica nu sunt; am vrut sa ignor dar mi-a fost imposibil…deci sunt o proasta???

Reconversie profesionala II

Standard

Ptiu, drace, ca muri USL-ul! Acu’ nu ca mi-ar veni sa-mi smulg paru’ din cap si sa port doliu vreo 40 de zile dar un mic regret tot am. Sunt ca taranul care avea o vaca schioapa, chioara, rapanoasa si stearpa careia ii dadea nutret in fiecare zi si-o injura ca e o pacoste si care intr-o zi gaseste vita moarta in grajd; stearpa-nestearpa, era vaca lui, avea si el pe cine injura si cine ii paste buruienile si acum ramane fara obiectul muncii. Da’ o sa supravietuiesc, cu siguranta, mai sunt destui de injurat!

N-am reusit niciodata sa fiu o fiinta ideala. Asa ca m-am multumit sa fiu o idealista. Adica o fraiera, stiu. Am avut si eu cateva vise care refuza sa moara si pe care si eu refuz sa le eutanasiez.

Unul a fost sa-mi fac propria casa dupa propriile planuri. N-am fost in stare sa fac nici un cotet de gaini dar planurile casei mult-visate stau inchise in seiful sufletului. M-am consolat cu ideea ca mai mult conteaza cat de bine si „acasa” te simti intr-o locuinta decat cum e ea construita…

Al doilea a fost sa scriu o carte.Nu mi se incheaga nici asta, am probleme cu demarajul. Dar ma consolez ca am scris destule slove pe blog cat sa iasa de-o carticica mica-mica, una de descretit uneori fruntea, un prospect la o vitamina de optimism…

Al treilea a fost sa vad lumea, sau cat mai multe din ea. Keops nu m-a primit in audienta dar macar am inspectat balconul Julietei si ma pregatesc si de-un vals acasa la printesa Sissi.Bun si-atat, mai plusez cu niste bai la Amara si-un namol la Techirghiol sa-mi consolez macar reumatismele…

Ei, si ajung acum la un vis perfect realizabil, clientela sa gasesc! Mi-am dorit mult sa-mi fac o firma de platit polite. Nu, nu defarsa-facuta-de-fiu-unui-tata_poze_haioase_prietenas.ro_ contabilitate, nici de recuperari de datorii. Ci una prin care sa ajut oamenii nedreptatiti sau umiliti sa nu ramana datori rau-voitorilor, sa aiba o minima satisfactie ca pot si ei sicana sau pedepsi. La asta cred ca m-as pricepe cel mai bine, asta e obiectul meu de studiu in lungile nopti de insomnii: dupa fapta si rasplata dar cu umor si fara cutite infipte in spate!Un fel de mixaj intre non-violenta lui Gandhi si sadismul comic al lui Benny Hill.Sa nu doara dar macar sa usture.

Ai un sef care ti-a mancat cinci ani din viata cu mofturile si arogantele lui? Vorbeste cu mine si promit sa primeasca in fiecare zi un buchet de flori o jerba; una cu doua panglici negre , cu regrete eterne si urari de drum bun si cu un biletel roz cu „azi ti-ai verificat franele la masina?” sau „gustul puternic si amarui nu face bine orisicui” pus langa ceasca de cafea aburinda.

Ai imprumutat cuiva bani, o suma destul de mare, si acum se face ca ploua, nici nu mai recunoaste ca i-ai fi dat ceva? Te asigur ca va gasi zilnic pe prag  o punguta cu doua monede de un ban si cu cu textul „pretul corect pentru un individ incorect” sau „atat iti mai lipsea sa-ti intregesti valoarea; nu solicit rambursarea de TVA.”

Te-a tepuit un escroc , te-a furat cu zambetul pe buze? Ma simt in stare sa concep zilnic un anunt de mica publicitate la rubrica Decese in care sa-i anunt trecerea in nefiinta: Onoratul domn X  a trecut la cele vesnice.Trupul lui a fost gasit sectionat la groapa de gunoi a orasului; s-a incercat reconstituirea lui dar lipsesc doua piese: obrazul si inima.Sa ne rugam pentru sufletul lui care salasluieste acum in stomacul vreunui sobolan si pentru onoarea pierduta prin gunoi!

biscuiti-oreo-cu-colgate-yammy_poze_haioase_prietenas.ro_1Astea sunt doar cele subtile si fara impact fizic, poate doar emotional. Nu spun nimic de laxative puse in ceai, praf de scarpinat pus in tricou sau unguente revulsive in budigai. Cum nu spun nici de o vidanja care ar putea deversa „accidental” incarcatura la usa unui…beneficiar!(eventual si cu aspersor!) Sau de niste oua clocite sau hansii proaspete plasate strategic in locuri mai greu accesibile in dormitor, pentru aromoterapie… :))

Gata cu ideile, ca-mi fura altii „patentul”! Asta e doar arsenalul din vitrina, artileria grea e sub cheie si se adapteaza dupa cerere si oferta. Iar pretul e de super-oferta, „oferta de lansare” ca sa zic asa:ieftin, aproape gratis. Ma multumesc si cu un zambet, desi as prefera un ranjet maaare de satisfactie. Amatori??

Dama de pica

Standard

Nu sunt un bun crestin. Si uneori sunt o dama de pica. Ca ma apuca asa pica pe cate unii.

Am pica pe politicianul care ti-a pupat clanta toata campania electorala si ti-a promis  cel putin trei stele si un pogon pe luna si care acum da din mana a lehamite cand te vede, ca esti prea jerpelit si-ti ghioraie matele deci ii strici lui armonia, ii tulburi feng-shuiu’.

Am pica pe seful care crede ca management performant inseamna sa tai tot de pe lista de solicitari si sa pocnesti din bici pe langa subalterni pentru cresterea productivitatii muncii sau sa urlii cat sa acoperi tot corul de nemultumiri.

Am pica pe cel ce te-a numit mereu „prieten” in timp ce ascutea cutitul pe care sa ti-l infiga in spate iar daca nu i-a fost la indemana sa te injunghie macar ti-a pus o piedica, cat sa te vada o clipa cazut in genuchi.

Am pica pe cel ce se crede fiinta superioara si da cu piciorul intr-un caine flamand de pe strada numai fiindca a indraznit sa-i adulmece sacosa cu  branza si carnati.

Am pica pe cucoana gatita-pruna care se baga in fata celorlalti bolnavi dintr-o sala de asteptate caci o dor gleznele cocotate pe tocuri de 15 sa stea si ea zece minute la rand ca toti amaratii incaltati cu tenisi chinezesti.

Deci daca am atatea pici inseamna ca sunt o dama de pica, nu?

Altadata , cand sangele imi circula mai vioi prin artere si n-avea timp sa zaboveasca prea mult prin creier, eram impulsiva, imi venea sa dau macar replica daca nu si un pumn la toate „marlaniile” astea. Dar acum, de cand a mai crescut colesterolu si s-a mai potolit si sangele care urca incetisooor la creier si se pogoara si mai incetisor spre degete, nu mai gasesc nici o satisfactie in a cauta scandal sau razbunare. Si nu pentru ca as fi adepta zicalei „razbunarea e arma prostului’ ci pentru ca mi-a placut mult un citat din Razvan si Vidra: „razbunarea cea mai crunta /este cand dusmanul tau/e silit a recunoaste/ ca esti bun si dansu-i rau.”Ce personaj a zis-o nu mai stiu, dar a zis-o bine!

Asa ca acum, cand am pica pe cineva, incerc sa gasesc o razbunare mai elevata, fie ea si imaginara. nu trebuie sa fac ceva, e de ajuns sa-mi imaginez ce i-as putea face si deja ma simt mai bine. Iar la capitolul imaginatie chiar nu stau rau, pot medita orice dracusor pus pe rele!;))

De ce sa-l injur pe ala care ma sfideaza zilnic cu limuzina lui bengoasa (achizitionata sigur-sigur din munca cinstita!) si sa-l blestem sau sa ma gandesc sa-i tai cablul de la frana sau acceleratie? Nu e mai „cool’ sa-i pui zilnic o jerba sau coroana pe capota cu o panglica cu „drum bun pe ultimul drum”? In 2-3 zile o sa renunte singur la masina de frica sa nu-i foloseasca si in loc de dric…

Si de ce sa-mi vina sa-i dau branci pe scari pitipoancei aleia arogante  care nici nu raspunde la buna ziua de teama sa nu i se stearga rujul de pe buze dar urla isteric la copiii din jurul blocului ca fac galagie si-i tulbura ei somnul de frumusete?Nu mai bine sa-i scutur pe scara, de la un etaj superior, o colectie de paduchi in cocul  platinat cat sa poata face si ea diferenta intre parfumul frantuzesc si aroma de gaz?

De ce sa-mi tocesc degetelele pocnindu-l in nas pe boul care minte si inseala cu tupeu pe toata lumea, escrocheaza chiar si un copil in parc sa-i ia acadeaua caci numai asa se simte el bine, luand ce nu i se cuvine? Nu mai bine dau un anunt la ziar cu un necrolog amplu si detaliat despre cum a fost gasit decapitat si sectionat la groapa de gunoi, cu nasul ros de sobolani? Sau cu numarul de telefon si adresa  afisate si cu un text de genul „mascul feroce, satisfac capriciile oricarei nimfomane”ori „donez rinichi”?

Sa faci rau e usor. Nici sa te razbuni pentru raul facut nu-i greu. dar daca tot o faceti faceti-o cu stil si cat sa nu aveti regrete mai tarziu.Mie nu cred sa-mi para rau daca o pitipoanca paduchioasa decide sa se tunda ca altfel nu mai scapa de paraziti. Si nici daca o sa vad o cohorta de nimfomane daramand usa unui nemernic mai rau decat mascatii…

Aveti pica pe cineva? Atunci picati-va imaginatia pe el!N-aveti imaginatie? Pai eu de ce sunt aici??Cea-mai-buna-razbunare...