Arhive pe etichete: ritual de dimineata

Ziua buna de dimineata se cunoaste

Standard

Sunt o persoana cu tabieturi. E o dovada de conservatorism sau de senectute?Sau o dovada ca stra-bunica a fost maimuta si nu pot scapa de gesturi si imitari stereotipe?

Dimineata ma scol dupa un anumit ritual.Daca trebuie sa plec la serviciu ma dau jos din pat intotdeauna inainte sa sune desteptatorul. Atunci sunt desteapta  cu noaptea in cap, nu pot dormi de grija . De parca as fi vreun pilot de vehicul spatial si rateaza NASA decolarea din cauza mea!

Dar daca n-am nici un program prea matinal imi place sa lenevesc, sa ma trezesc in etape. Mai intai deschid un ochi si vad ca e lumina. Daca e prea multa lumina ma uit si la ceas, sa nu ratez cumva masa de pranz, daca nu e, ma intorc pe partea cealalta si ma bucur ca nu trebuie sa ma dau brusc jos din pat. Ca doar nu-s pompier!… Apoi astept sa se scoale Sotu’. Cu el n-am treaba, ci cu spatiul ramas liber. Ca trebuie sa ma intind pe diagonala patului, sa ma lafai ca un popor migrator expansionist bucuros de cuceririle sale. Mai nasol e cand Sotu’ se intoarce de la baie si isi revendica locul sa mai traga o repriza de somn. Atunci sunt mai afectata ca Marea Britanie cand a trebuit sa recunoasca independenta Indiei si sa piarda coloniile…

Asezarea mea pe diagonala are o logica dar abia acum mi-am dat seama de asta. Credeam ca e doar un gest reflex dar nu, subconstientul meu e mai destept decat constientul! Cand imi intind picioarele imi pun talpile pe tablia rece a patului. Logic, se produce o vasoconstrictie periferica ce impinge sangele spre zonele centrale si cealalta extremitate a corpului, adica spre creier. Si astfel imi irig eu creierii dimineata luand in stapanire teritoriul de asternut ce nu-mi apartine.Deci e pentru o cauza nobila, nu e doar expansiune din calcul meschin!:))

Apoi fac putin balet ca de „Lacul lebedelor”, adica dau numai din brate sa-mi dezmortesc articulatiile. Cand nu se mai aude nici un scartait pot sa ma dau jos din pat bajbaind dupa papuci. Atunci talpile intra in contact cu blanita moale si calduroasa, sangele schimba brusc sensul de irigare si in creierii mei se face iar noapte. Am doua alternative:ori sa ma culc la loc considerand ca inca nu sunt pregatita sa-mi mentin echilibrul si sa gandesc logic, ori sa ma duc spre baie ca o salupa in deriva si sa esuez in fata chiuvetei. De obicei aleg a doua varianta , cu bombanelile de rigoare…

cafea de dimineataSpalata pe dinti, usor stropita pe ochi cat sa nu-mi inec toate visele de peste noapte, pieptanata cat sa nu sperii motanul si imbracata cat sa nu fiu acuzata de comportament indecent ma indrept spre bucatarie. Abia acum urmeaza adevarata trezire. Nea Columb, sa-ti dea Dumnezeu  o loja in rai ca daca nu aduceai matale cafea din America nu stiu cum aratau diminetile mele! Ca „mic dejunul campionilor” nu servesc, doar licoare neagra antioxidanta si energizanta!…

Cand am ajuns in fundul cestii deja sunt un om rational, chiar se poate vorbi cu mine. Altfel sunt inabordabila.

Voi, dragilor, cum va incepeti diminetile? Daca aud vreunul ca incepe cu rugaciune si aghiazma sau cu flotari si alergari pe banda il sterg din blogroll.Asa ceva e inadmisibil si ma complexeaza! Dar am senzatia ca o sa-mi ramana blogrollul intact, nu-mi faceti voi mie de-astea…:))