Arhive pe etichete: Romania

Un petic de pamant

Standard

Daca ne intreaba cineva cum e Romania devenim brusc poeti, incepem sa vorbim de munti, paduri si ape, de cer senin, de colt de rai, de gradina Maicii Domnului, bla-bla-bla…Urla patriotismu-n noi, ne scaldam in metafore si lacrimam de dragul tarisoarei. Asta pret de cinci minute, pana pleaca interlocutorul, ca pe urma ne intoarcem la injuraturi si la aruncatul cu noroi, nu mai dam doi bani pe munti, taiem padurile, secam apele, poluam seninul, devenim atei ce hulesc raiul si expropriem gradina de la Maica Domnului la niste investitori imobiliari…

Eu am vazut Romania altfel. Fara urma de poezie, doar proza scurta si amara. Unde? Pai in Cernobalia mea.

Vine un pacient octogenar pentru o radiografie de bazin. Abia merge, e sprijinit intr-un toiag; nu, nu e un baston din comert, e un bat gros raschetat brutal de crengi, adica un hand-made gasit prin batatura. Il ajut sa se aseze pe masa si-i spun ca trebuie sa desfaca pantalonii grosi de postav (probabil tot tesut in casa in urma cu decenii!) si sa-mi lase soldurile libere. Cu greu desface omul cureaua si-si trage pantalonii. Pe dedesubt are izmene, ca doar e iarna. Cand le vad, zambesc. Prima impresie a fost ca sunt haioase, gen clovn, cu multe pete de culoare. A doua impresie se schimba radical cand imi dau seama ca nu-s imprimeuri colorate, sunt petice. Multe. Si nu toate din acelasi material cu izmenele originale, nici macar cusute cu ata la culoare. Ar fi fost penibil sa ma apuc sa le numar, dar erau multe, foarte multe, cam ca piesele unui mozaic sau ca timbrele lipite unul langa altul pe o scrisoare de demult. Am simtit jena omului, probabil nu se astepta sa fie dezbracat. Dar daca ii era frig, ce era sa faca, sa tremure de fudulie? Asta a avut, asta a imbracat!

Mi-a venit in minte ca exact asa e Romania: o colectie de petice pe care, uneori, mai incercam sa le ascundem sub un postav gros! Si ca asta e preocuparea noastra de baza: carpeala! Petice pe-o haina veche si folosita pana la uzura maxima, petice pe-o sosea plina de gropi, sarme pe-un gard caruia ii cad scandurile, table pe acoperisurile de unde au cazut niste tigle sau abtibilduri colorate pe crapaturile de pe faianta din baie…

In decembrie ’89 aveam un steag cu o stema frumoasa. Am zis ca-i comunista si noi ne dezicem de comunism, asa ca am decupat stema (si cam asta-i tot ce am facut contra comunismului). Am fluturat cu mandrie o gaura pe-un steag si ne-am crezut revolutionari. Revolutia a trecut, noi am ramas cu…gaura! Si gaura s-a facut din ce in ce mai mare, ne uitam prin ea ca printr-un tunel la capatul caruia asteptam o lumina; iar lumina n-a fost vreun luceafar prevestitor de-un viitor maret, s-a transformat intr-o luminita de telefon mobil pe care o fluturam naivi in amintirea avantului revolutionar de altadata. Cam cum flutura o lumanare la capul unui mort…

Apoi ori  ne-am rusinat de gaura din steag, ori a inceput sa ne cam traga curentul prin ea (nu stiu care curent si nici dinspre ce parte), asa ca am inceput s-o carpim. Si asta facem de trei decenii, ca doar la asta ne pricepem cel mai bine. Mai e vreun popor care sa aiba un petec de cer sau un petec de pamant? Sau care sa fie rupt in coate, adica in asteptarea unei peticeli?

Romania e frumoasa. Oare n-ar fi mai bine s-o reparam de la zero si apoi s-o lustruim decat s-o tooot acoperim cu petice? Poate n-o sa fim niste printi in straie de matase, dar nici niste clovni peticiti n-as mai vrea sa fim. Suntem saraci? Poate. Dar cu ce irosim pe planuri de doi lei, pe politicieni de doi lei, pe peschesuri pe la inalte porti, pe retrocedari abuzive, pe consilieri fictive, pe bautura, pe daune morale platite pentru servilismul sau prostia unora care nu platesc nimic, niciodata, si pe alte o mie de fleacuri fara valoare, cred ca am putea sa ne rostuim o tara noua. Si NOUA,  nu altora.

La ce ati pus ultima data un petic, metaforic vorbind?

Anunțuri

Scrisoare intredeschisa

Standard

desteaptarea2Mi-a placut intotdeauna istoria. Si asta nu fiindca ar semana cu o poveste veche, ci pentru ca este o poveste care se tot repeta; doar ca noi, nestiind-o si neinteresandu-ne prea tare, avem impresia ca traim vremuri noi si interesante.

Din toata istoria Romaniei cel mai tare m-a enervat epoca domniilor fanariote, mi se pare ca atunci s-au sadit semintele raului vesnic, atunci ne-am contaminat ireversibil ADN-ul cu slugarnicie, lipsa de patriotism, interese meschine, lacomie si lasitate. Si epoca fanariota s-a intors. Ceva mai subtila, mai manipulatorie si inchinandu-se la alte Porti, mai occidentale. Ce e mai rau intre o raia si o  colonie?

Scrie in constitutia Romaniei ca suntem stat idependent si suveran. Ma tot uit in jur si nu gasesc nici independenta, nici suveranitatea. Nu conteaza ce vrem, ce votam, spre ce nazuim, suntem obligati sa jucam intr-o piesa proasta, intr-o sala rece si intunecoasa ca un cimitir, dupa un scenariu scris de altii, intr-o regie in fata careia nu indraznim sa ridicam nici vocea, nici capul. Iar banii pe bilete ii platim tot noi si-i incaseaza altii…

7 milioane de voturi pentru suspendarea unui presedinte n-au contat.

Presedintele ni-l alege minunata diaspora, cea care stie ea mai bine ce-i bine pentru fraierii de acasa, care trebuie democratizati si occidentalizati cu forta.

Majoritatile se fac si se desfac in parlament mai ca horele-n targ, nimic nu e mai simplu decat sa cumperi parlamentari fiindca nimeni n-a infierat sau scos in afara legii traseismul politic, e necesar tuturor. Ba si in parlamentul european e la fel de simplu sa schimbi tabara, te culci pe stanga si te trezesti pe dreapta de nici nu stii cand te-ai sucit.

Guvernele nu mai cad la motiuni de cenzura, e de ajuns sa iasa cateva mii de tineri frumosi si liberi si sa-i ceara unui premier sa plece acasa.

Ne vine guvern frumos impachetat de la Noua Poarta de la Bruxelles, am ajuns sa avem ministri veniti aici in delegatie, doar cat sa-si indeplinesca ingrata misiune si apoi se intorc la salariile lor de zeci de mii de euro; si asta dupa ce ne bat noua obrazul ca ne-am facut puturosi si ai dracului si nu vrem sa lucram pe 2 lei, ca in India sau Brazilia!

Platim peschesul fara sa comentam, ca de!, e „contributie” si nu se discuta, dar cand e sa cerem si drepturi egale ni se rade-n nas, ca suntem prea nespalati pentru senghenu’ lor si nu prezentam garantie! Asta in timp ce sute de mii de imigranti fara documente si multi dintre ei dovediti a fi teroristi marsaluiesc peste granite fara sa-i intrebe nimeni de sanatate.

Un scandal international de coruptie e mana cereasca pentru minunata justitie romaneasca; coruptul nostru este plimbat in catuse la ore de maxima audienta (apoi nu mai auzim nici de el mare lucru) , iar coruptul lor e scos frumusel pe usa din dos si o zbugheste cu primul avion de zici ca nici n-a trecut pe aici.

Nu ne intreaba nimeni daca suntem bucurosi de oaspeti si vrem sa primim si noi imigranti, ti se trimit frumos in prag ca niste caini puricosi pe care esti obligat sa-i gazduiesti cu masa si casa, ba sa-i si mangai pe frunte ca-s „probleme sociale”, nu conteaza ca tu n-ai cu ce-ti hrani proprii copii.

Umbla ambasadori vestiti pe la guvern si-i cheama la ordin pe demnitarii nostri ca pe niste slugi, pun pe masa „caietul de sarcini” si „statul de functii” gata completate, sa nu cumva sa gresesti  si sa numesti alt procuror la DNA, alti sefi la Servicii sau alti consilieri prin ministere. Si mai suntem si apostrofati ca nu stim sa apreciem democratia si sa zicem mersi ca nu suntem impuscati de catre lunetisti de pe blocuri, ce mare lucru ca ne mai invinetesc jandarmii si ne rup picioarele daca indraznim sa iesim in strada!

Resursele naturale nu mai sunt ale nostre. Petrolul e dat, gazele sunt date, padurile dispar vazand cu ochii si iau drumul Austriei ,urmeaza aurul si energia nucleara si mai ramane praful de pe toba, daca n-o fi si asta deja arvunit.

Capitalul iese din tara, bancile -mama fac profit fabulos de pe urma saraciei noastre si striga ca din gura de sarpe ca se va prabusi sistemul bancar daca scad dobanzile sau nu iau si pielea de pe om, nu doar casa ipotecata cand nu mai are cu ce plati datoria. Iar Isarescu, higlanderul finantelor romanesti cica sta de veghe la stabilitatea monedei nationale; numai sa nu-l intrebi unde e depozitul de aur si cum am pierdut noi dreptul de a vinde aur pe piata…

Limba romana am uitat-o. Avem numai breaking news-uri, headline si deathline, nu mai scriem dupa Abecedar ci dupa prescurtarile de mess, ne botezam copiii Anais, Francesca, Jordan, Celine sau Alfonso, intoxicati de telenovele si cancanuri mondene cu vedete tiganesti…

A stranutat careva la granita? S-a gainatat cu virusi vreo pasare migratoare din cerul patriei? Pai atunci vin „expertii” si ne vaccineaza fortat (cu vaccinul lor, cumparat de noi pe bani frumosi dupa ce am pus Cantacuzino-ul pe butuci, sa nu mai fie concurenta) si ne omoara si toate gainile, ba si porcii sau vitele; lasa, ca importati carne de la noi, nu-i problema, gainile noastre sunt sanatoase ca-s crescute cu antibiotice si steroizi!

Nu ne stim imnul, nu ne stim istoria, i-am uitat pe cei cazuti pe fronturi pentru ca n-au mai rabdat sa stea in genunchi. Lor nu le datoram nimic, copiilor nostri nu le datoram nimic iar noi, asta meritam: nimic! Si nimic primim!Si mai trebuie sa facem si reverente si sa spunem „saru-mana”…

Traiesc eu in alta Romanie sau asta simtiti si voi?

 

desteapta-te-romane

Nu stiu cui apartin versurile, dar stiu cat adevar e in ele…

Mandrie sau prejudecata?

Standard

TRICOLORULS-a stins muzica de fanfara, nu prea mai falfaie nici drapelele, nu mai mirose a fasole cu ciolan si tuica fiarta. A trecut Ziua Romaniei si toti ragaie satisfacuti ca au mai bifat o parada si-o pomana. O zi de patriotism pe an ajunge…

Eu n-am sarbatorit. Intre doua nopti albe am bagat o zi neagra. Neagra de somn si de cafele cat sa mai rezist inca o garda.Am vazut pe seara cum au sarbatorit altii si mi-a ramas un gust amar. Asta sa insemne sarbatoarea nationala, inghesuiala la sarmale? Si calcatul pe picioare sa prinzi un loc mai in fata sa vezi cum defileaza ostasii si cum se inghesuie politicienii la depuneri de coroana?

Eu sunt dintre cei putini si prosti nascuti patrioti. Mie tata nu mi-a spus Harap Alb dar mi-a facut capul mare cu Stefan cel Mare de-am ajuns la polemici crancene, mai rau ca fanaticii din galeriile de fotbal fiindca eu sunt fanul lui Mihai Viteazul (poate ca anticipam ca o sa ma marit cu un oltean). Am invatat istoria asa cum se preda in vremurile acelea si am crezu in ea. N-am priceput niciodata de ce suntem latini si francofoni fiindca n-am auzit pe nimeni vorbind frantuzeste in familie. M-am crezut mereu coboratoare din Zamolxe, Burebista si Decebal si mandra ca sunt romanca. Acu o las mai moale cu mandria, e de ajuns sa ma uit in jur si in ochii celor care ne privesc ca pe niste gandaci de bucatarie si mi-e cam rusine sa-mi declam patriotismul.

Da, nu suntem fala Europei, avem ograda plina de gunoaie dar cele mai multe sunt gunoaie de import, unele ramase de pe vremea fanariotilor. Dar nici oaia neagra nu suntem, ne lipseste o scanteie de solidaritate, un stindard si un lider care sa ne imbarbateze sa facem KO trufasa Europa care ne tine la usa din dos ca pe niste rude sarace.

Si incerc asa, la primul impuls, sa gasesc niste argumente sa-mi sporesc mandria de a fi roman si sa-i dau coanei Europe niste bobarnace peste nasul ala arogant. Deci:

Or fi bune icrele negre si branzeturile cu mucegai dar nu se compara sofisticaturile lor aristocrate cu un bulz ciobanesc de-ala cu branza de burduf si rascopt in vatra!

N-am vazut Capela Sixtina si nici marile catedrale europene dar, oricat de impunatoare ar fi nu au evlavia si ramasita de duh sfant pe care le-am gasit intr-o biserica sapata cu dalta in stanca muntelui, la Namaesti!

Se lauda francezii cu Turnul Eiffel.Ei si? Un morman de fiare(da, stiu, e otel romanesc!), o pioneza in talpa lui Dumnezeu, cu nimic mai impunator decat turla unei biserici de lemn din Maramures!

Istoria altora e plina de regine: Isabella de Castilia, Victoria -regina fecioara, Catherina de Medici, Elisabeta cea Mare a Rusiei, Maria Tereza… Da Regina Maria a Romaniei ce are? Frumoasa, desteapta, inteligenta, talentata, curajoasa, a stiut sa fie un exemplu si o mana -forte care sa corijeze mana slaba a sotului ei, Regele Ferdinand. Se mai fabrica azi modelul asta de prima-doamna?

Fac unii, destepti foc, agricultura performanta. Noi, cu plugul, cu sapa si cu hectarul de pamant inca avem rosii cu gust de rosii si paine cu gust de grau. La noi pana si viermele se simte bine, ocrotit in marul lui neotravit de nimeni!

Shakespeare e mare. Da’ Eminescu mi se pare si mai genial! Si-n gandire si in limbaj si in implicarea in mersul istoriei din vremea sa. Ca sa-l faci pe fraierul de Romeo sa se sinucida din amor pentru o minora nu-i asa mare lucru chiar daca moare in versuri…

Altii i-au dat pe Newton, pe  Einstein, pe Nobel,  pe Tesla.Suntem la egalitate ca si noi am plusat cu Coanda, Vuia, Poenaru, Palade, Paulescu. Si daca mai socotesc cati tineri romani geniali studiaza prin universitatile lor si cati iau in fiecare an tot podiumul de medalii la olimpiade e chiar 1-0 pentru noi. Degeaba vor sa ne indobitoceasca, sa ne faca sa facem drumul inapoi spre analfabetism, inca avem cel mai mare IQ din Europa, doar ca e ca un sambure rodnic inchis intr-un ambalaj voluminos de prostie si ignoranta. Dar va rodi cu siguranta!

Bine, recunosc, Pepsi e mai bun decat Brifcor! Dar vinurile de Cotnari si de Murfatlar nu cred ca pot fi usor egalate. Iar licoare mai placuta decat Lacrima lui Ovidiu pentru mine chiar nu exista!

Sa mai zic si de femei? Pai merita sa pun romancutele noastre frumoase langa nasoalele alea de englezoaice pur-sange sau langa aschilopatele de frantuzoaice? Sa fim corecti, ce naiba!…

Steag_RomaniaIa sa ma opresc aici ca deja cota de patriotism e in crestere vertiginoasa, mi-e sa nu trezesc spitalul apucandu-ma sa cant cu patos „Desteapta-te, romane”!Si daca ma pun eu pe cantat, cu vocea mea de pitigoi afon face careva fibrilatii sau infarct si Prohodul nu-l stiu.

Hai, romane, fii patriot o clipa si spune daca ai macar un singur motiv de mandrie!Bine ca de grija fotbalului ai scapat… 🙂

La multi ani,Romania!

Standard

romania-steag

Poate ca in clipa asta nu sunt prea mandra de tara mea.Poate am prea multe frustari, am fost martora la prea multa umilinta.

Sa spun ca sunt mandra ca m-am nascut in Romania? Sunt destui ipocriti si fara mine.Sa spun ca n-as pleca din tara mea pentru nimic in lume?Nu m-ar crede nimeni si nu m-as crede nici eu…

Incerc sa nu ma gandesc la Romania trista a zilei de azi asa cum nu te gandesti in ceas aniversar ca ti-a mai aparut un rid sau trei fire de par alb.Nu vrei sa-ti serbezi varsta cu degradarea ei ci existenta, cu toate clipele frumoase si cu toate sperantele de bine. Azi Romania e o Cenusareasa , cam murdara si desculta, trimisa pe nedrept la munca de jos in bucatarie.Dar sub cenusa inca i se zareste frumusetea, scanteia de noblete si freamatul de inteligenta pe care au vrut sa i-l tina in frau.

Am avut ghinionul sa ma nasc patriota, sa ma mandresc cu doua milenii de istorie. Da, n-am cladit catedrale, dar ne-am pastrat credinta in turla bisericilor maramuresene. N-am castigat mari razboaie si n-am chefuit la masa invingatorilor caci nu ne-am aliat intotdeauna cu cine trebuie si prea pe nimic ne-au vandut unii. Pe la 12-13 ani duceam polemici crancene cu tata, care-mi spunea ca Stefan cel Mare a fost cel mai tare domnitor roman, in timp ce eu eram fanul inrait al lui Mihai Viteazul si spuneam ca nu e corect sa comparam o domnie de 47 de ani cu una de 8, ca daca ar fi trait mai mult sigur istoria noastra ar fi aratat altfel. Dincolo de cartea de povesti, am copilarit cu cartea de istorie .E drept ca multe din paginile de istorie, asa cum le-am invatat eu in scoala, s-au dovedit niste minciuni, ca acum trebuie sa invat iar si sa fac diferenta intre adevar si propaganda…

Multe diferente trebuie sa fac azi intre promisiuni si certitudini, intre ipocrizie si buna credinta. Multi cred ca detin adevarul absolut sau cred ca imi pot vinde gogosi in poleiala. Multi varsa lacrimi de crocodil cu gandul”la tarisoara mea, la Romania”. Altii isi” baga piciorul” in el de picior de plai si se uita cu lehamite in urma, fericiti ca nu mai trebuie sa le miroasa a miorita barsana.

Pe meleaguri straine unii ne vaneaza creierele asa cum confrati de-ai nostri le vaneaza buzunarele. Unii trimit avioane private sa ne duca la ei, altii umplu low-coast-urile cu noi sa ne trimita acasa. Unii ne apluda cu invidie, altii ne injura cu naduf. Suntem o padure cu stejari falnici dar si cu uscaturi.E cineva alfel, numai esente pretioase?

Alba Iulia,1decembrie 1918  e doar o data in buletinul nostru de identitate.Nici nu cred ca e data nasterii noastre. Dar ce mai conteaza! Nici 25 decembrie nu e data nasterii lui Isus, chiar daca atunci o sarbatorim. Important e sa sarbatorim , indiferent in care din multele zile de cumpana ale existentei noastre. De 9 ani am drapelul pus in fata casei, pe catarg. Si n-am facut-o ca se asorta cu perdelele sau din snobism. Asa mi s-a parut normal, daca numarul de la poarta imi autentifica adresa, drapelul imi autentifica apartenenta. Ca e un noroc sau un ghinion, important e ca m-am nascut romanca.  Nu vreau sa-mi fie rusine de asta, oricat ne-ar umple unii de noroi .Si cel mai mult noroi in improscam noi insine uitand sa ne mai aratam lumii in toata curatenia si frumusetea noastra netunata, neplagiata si neschimonosita dupa regulile altora.

Daca aveti un tricolor, oricat de mic, puneti-l la fereastra. Daca nu aveti, purtati unul simbolic in suflet. Macar astazi!…Stati o zi cu fruntea sus, priviti semeti peste Atlantic si peste Himalaia.Scuturati-va praful din genuchi ,ridicati-va fruntile peste toate curcubeele lumii si nu mai priviti timid la luminita amagitoare pe care o flutura unii la capatul tunelului cand voi aveti in minte si in suflet lumina cat sa orbiti si Soarele!          images

La multi ani, ROMANE, in orice colt de lume te-ai afla!