Arhive pe etichete: sarmale

Buna-i dimineata de mos ajun! Zau?

Standard

6a0120a5924ef0970b0162fe89c974970dHo, ho, ho si Craciun fericit! Mai bine grinchu’ ala fura Craciunul de tot. Sau nu chiar de tot, putea sa lase doar Mosu’ cu sacul si bradutul impodobit. Bine, si placinta cu branza… Ca de restu…

Cum m-am pregatit eu de Craciun (drama in trei acte si doua pauze de injuraturi  colinde):

N-am mai facut racituri de vreo 20 de ani. De fapt Sotu’ zice ca n-am facut niciodata, nu-si mai aduce aminte sa fi mancat asa ceva facut de mine, doar facut de soacra-sa. Si anul asta m-a palit harnicia, am zis sa fac, cat de complicat poate sa fie sa fierbi niste oase si sa inchegi o zeama! Mai intai m-am dus sa iau cap de porc si adidasi. Am gasit niste capatani maaari, ziceai ca-s de dinozauri; si cand am mai vazut si ce jeg trecuie sa scot din urechi, mi-a trecut cheful de piftie. In cele din urma am gasit in supermarket niste jumatati minione de capsoare de purcel, cu urechiusele frumos taiate si curatate si cu niste picioruse cu pedichiura perfecta. O frumusete, ce mai! Asa ca am luat doua caserole. Cand sa le pun in oala mi-am dat seama ca nu-mi incap, oricum le-as indesa. Asa ca l-am rugat pe Sotu’ sa mi le taie cu toporul in bucatele mici-mici si le-am asezat ca la tetris pana s-a umplut oala. Si a incaput si putina apa peste! Care apa a fiert vreo patru ore, de mai avea putin si se inchega fierbinte.Aveam pregatit si planul B, in caz ca nu se incheaga, sa toc niste patrunjel si s-o transform in ciorba de craciun. Sa va mai spun cum am scos ochii porcusorului cu lingurita, ca sa nu se holbeze la mine?… In fine, se cheama ca am facut piftie! Cat am bombanit pe langa ea si cat s-a impregnat mirosul de usturoi in toata casa, nu mai conteaza…

Si apoi au venit colindatorii. E minunat sa-ti cante copiii la usa si tu sa nu-ti poti dezlipi carnea tocata de pe degete ca sa le dai niste prajiturele!

Am facut si sarmale. De-astea fac mai des, procesul tehnologic il stapanesc perfect. Doar ca cine-i puturos modernist si nu pune varza la murat, trebuie sa cumpere ! Am cumparat. Tot din supermarket, la galetusa sigilata. Lumee, cand mai gasiti chestii la galetusa , sa fugiti mancand pamantul si sa nu luati! Decat daca va trebuie musai galetusa… Am avut parte de cea mai naspa varza din viata mea, una cu foi groase, rigida si cu nervuri ca de fier forjat.M-am gandit daca sa le bat cu batatorul de snitele sau sa le intind pe alee si sa-l rog pe Sotu” sa faca cateva ture cu masina peste ele, poate se mai inmoaie. Sarmale-n foi de tabla daca faceam, mai usor le modelam! Mi-au iesit niste ditamai ghiulelele, tocmai bune de obuz de tun (inchpuiti-va scena: imigrantii musulmani dand navala pe uita, eu aparandu-mi poarta si aruncand cu sarmale, si vuiet in vazduh:”Alah, Alah, turcii racnesc…” ), dar n-am avut cum sa le mesteresc mai delicate. Si rasucitul ca rasucitul, dar indesarea marginilor in capete a fost mai anevoios decat un tuseu rectal intr-un c** plin de hemoroizi. Noroc ca le-am stivuit frumos in „Dihania” electrica si in juma de ora erau gata. Timp suficient cat sa frec de-o maioneza si sa mai primesc niste colindatori…

Actul trei din piesa proasta „Adelina gateste de Craciun” a continut o tava de placinta cu branza. Una cu putin zahar, oarecum dietetica, dar trebuia sa se aromatizeze si cuptorul meu cu ceva. Ca sa fie „bucuria” deplina am nimerit cea mai zdrentuita foaie de placinta, un fel de borangic cu broderie sparta si cu franjuri pe margini. Asa peticeala naibii n-am facut in viata mea! Unde era o gaura mai mare si se revarsa branza, hop!, mai puneam un peticut de foaie! Unde dadea stafida coltu’, hop!, mai lipeam o bucatica de foaie! Mai bine as fi lipit foi de varza, ca de-alea aveam destule si erau si rezistente… In fine, am bifat si placinta, las’ ca nu-i face nimeni radiografie sa vada cum e pe dinauntru. Si daca o avea niste gauri, ce? Zic ca s-au dilatat stafidele de la caldura.

Si am mai ascutat niste colindatori. Anul acesta au colindat mai multi ca in alti ani si cel mai tare m-au impresionat doua fetite gemene, cam de trei anisori,pe care le stiu de la nastere, in costum popular, care au cantat (timid, e adevarat) un colind cu Mos Craciun. Aproape ca nici n-a mai contat ca mi-au iesit niste namile de sarmale si niste peticite de placinte.

Pana la urma despre asta e Craciunul: despre armonie, bucurie, suflet impacat, urari de bine si cei dragi alaturi. Sarmalele nu conteaza, poa’ sa le manance Grinch pe toate.

A fost ultimul an in care am stat doua zile in bucatarie ca sa umplu frigiderul de chestii pe care le vom plimba trei zile pe masa pana o sa le manance Max. La anul nu mai gatesc nimic. Adica ma gatesc pe mine si plec musafir. Sau colindator.

Sa aveti sarbatori luminoase si bucuria sa va umple casele. Si…digestie usoara! 🙂

Craciun Fericit

Una noua, una veche

Standard

Astazi m-am trezit o femeie noua. Nu pentru ca cea in ambalaj vechi ar fi disparut, inca era in cadrul termenului de garantie, doar cu usoare urme de alterare la nivel celulitic.  Ma declar o femeie noua fiindca la ora noua m-am dat jos din pat.!! Desteapta eram de pe la opt dar mi-am mai permis o ora de rasfat pe diagonala patului stimulata de vremea cam mohorata de afara. N-aveam bani de numarat nici copii de batut asa ca ce era sa fac…am lenevit!

Sotu’ a fost harnic(ca de obicei) a parasit patul conjugal dinainte de ora sapte. Ei, poate ca de la o vreme nu prea mai ai somn…Bine ca sunt eu tanara si somnoroasa!:))

Imi povestea o colega de vecinul ei tinichigiu care bate-n table toata ziua de a capiat-o. Zice colega :”in ciocanul lui ma culc, in ciocanul lui ma scol”…O fi de bine, o fi de rau…:)) Cam asa si eu intr-o oarecare masura. Doar ca nu e vorba de nici un ciocan si nici de table. Ci de taste. Ca Sotu’, neavand somn, a bagat niste”pacanele” la calculator iar eu m-am trezit in ciocanitul degetelor pe tastatura. Poate daca ar invata sa tasteze in ritm de „Desteapta-te, romane” m-as trezi mai energica.

barking_dog_cartoonSi cum va spuneam, sunt o femeie noua. Si la femeia noua vine maine in vizita prietena veche. Veche rau, de vreo 20 de ani.Dar tot in termen de garantie, doar cu vatamari corporale minore de la o muscatura de caine( esti pisicoasa rau, fata, daca au ajuns sa te atace maidanezii pe strada!:)) Asa ca am facut pregatiri s-o primesc cum se cuvine. I-am pregatit spatiul de „gazare”(nu puteam sa-i zic de „carantina”, ca trebuie s-o supraveghez, sa vad ce manifestari dubioase are, daca se stramba la paharul de apa si la adierea de vant si alte simptome sprcifice rabiei).Dar cica nu-i periculoasa, ca e in tratament antirabic…:))I-am pregatit si o prajitura cu fructe. Am facut si sarmale.

Asta dovada sincera de prietenie: am infasurat sarmale si le-am indesat chiar cu aratatorul drept, minunatul degetel tastator! Daca ma intepam in vreun bob de oraz cum mai postam eu acest interesant articol?

Fata, sa dea naiba sa nu mananci maine sarmale si sa faci mofturi ca ti le indes pe gat!!Tot cu minunatul degetel…