Arhive pe etichete: SF

Un centenar ca maine…

Standard

post-38987-1204202740_thumbAdelina se trezi dis de dimineata, asa cum se trezea de vreo trei decenii. Primul drum il facu in fata oglinzii; ce daca implinise 98 de ani, cochetaria era inca litera de lege!

Ajunsa in fata oglinzii isi puse mai intai ochelarii, altfel oglinda ii era absolut inutila. Lua peria in mana dreapta, ridica mana dreapta cu mana stanga si incepu sa-si perie latele pletele  blonde sure. Din cele 10 fire de par trei ramasera lipite de perie. Buuun, restul se asambleaza pe 2 bigudiuri!

Isi apropie fata de oglinda; fiindca nu  prea aprecia bine distanta dadu cu fruntea de oglinda. Buuun, inca un cucuie, sa fie simetric cu ala de ieri! Se spala pe ochi, isi intinse cremele pe fata, patial le mai si sterse, apoi se dadu cu ruj, partial pe buze, partial pe langa, dupa cum ii tremurau mainile.

Cu pasi tarsiti se intoarse in dormitor si se aseza pe marginea patului, cu un scartait prelung. Iar s-au ruginit arcurile patului, maica! Sau e de la genuchii mei ca am uitat sa ma dau cu gelu’ ala antireumatic de ni-l tot lauda la TeVeu? Daca gelu’ ala n-o da rezultate trebuie sa-l chem pe Gelu, tamplaru’, sa mai ajusteze patul, sa-i mai bata niste scanduri; poa’ sa ia de la sicriu’ ala de mi l-am comandat acum 20 de ani, cand am zacut de gripa si-am crezut ca plec la ceruri dar m-a ajutat Bunul Dumnezeu si m-am imunizat cu bere cu lamaie, ca tot mucegaieste prin pod de atunci…

Sprijinita intre perne Adelina isi consuma indeletnicirile intelectuale zilnice:  numara degetele de la maini sa vada daca sunt toate, daca nu cumva s-a mai descompus in somn si a pierdut vreunul prin asternuturi. Pe-ala mijlociu’ era sa-l numere de doua ori ca prea statea ridicat tantos si tare i-ar mai fi incurcat socotelile ca nu credea ca si degetele sunt ca si maselele de minte, sa mai creasca spre batranete.

Usa se deschise larg si doi prichindei dadura navala in camera. Astia care-or fi, nepotii sau stranepotii?  Cred ca stranepotii, ca-s prea tinerei. Da’ ce ce naiba unul e asa negru si cret, am terminat cu integrarea europeana si am trecut la integrarea africana? Asta e, a mostenit genele de la ma-sa, da’ sprancenele sigur le-a mostenit de la mine, ca prea sunt arcuite a mirare!

Ala mic si negru dar care nu respira greu ii intinse ceva mic, in ambalaj stralucitor. Adelina intinse mana, pofticioasa sa rontaie bomboana.

-Nuu, n-o baga in gura! E cipul cel nou de memorie, ca pe cel vechi l-ai ars saptamana trecuta cand ai vrut sa descui usa bagand cheia in priza!Vezi, buni, ca stai prost cu depanarea?

Chiar ca stau prost, imi amintesc cand voiam sa sun de pe telecomanda in loc de telefon da’ nu-mi amintesc sa fi bagat si cheia in priza. Centenaru’ mamii lui de memorie, ca n-au putut sa scoata astia si bere cu lecitina, in loc de lamaie! Si bine ca n-am bagat dracovenia in gura ca si asa uitasem dintii in pahar; iar inghiteam nemestecat, iar imi puneau pampersi cu magnet!

Enervata, Adelina se rasti la cei mici:

-Ia nu ma mai depanati voi pe mine si duceti-va sa batei mingea pe afara!

-Minge? Ce e aia minge? Si noi n-avem voie sa batem nimic, suntem de religie pacifisti-ecumenici, adepti ai non-violentei.

-C-oi fi tu intruparea lui Gandhi! …

Pe usa intra o aratare metalica, cu doua girofare in loc de ochi.

-Ce-i spurcaciunea asta, un model nou de aspirator?

-Cum, buni, nu-l mai stii pe Fukushima, catelul nostru electronic?

-Asta-i catel? Asta-i conserva, ma!

-E ultimul model de cyborg-canis, un catel electronic de ultima generatie care latra in sase limbi si ridica piciorul doar in locuri special amenajate.

-O avea sase limbi de latrat da’ n-are nici una de baut apa. Si pe asta ce fel de hingheri il prind, hingheri galactici?

-Of, buni, te-ai cam ramolit, nu mai tii pasul cu vremurile.

-Bai, piciule, eu nu prea mai tin pasul nici cu proprii papuci, mereu ma impiedic de ei. Si ia-ti robotenia de aici , ca nici nu-i bun sa faca purici, patineaza aia pe tabla zincata.  Daca n-are blana si purici degeaba are integrate, integrale si integrame!

De suparare Adelina vru sa se intoarca cu spatele la ei. Dar isi calcula prost unghiul de intoarcere, traiectoria si inertia asa ca avu o aterizare brusca, langa pat…

Cand se trezi afara era aproape ora pranzului, un soare vesel ii batea in geam. Reflex isi numara degetele: zece! Buuun, e totul in regula, n-am pierdut contactul cu relitatea, nu m-am teleportat pe alta planeta. Alaturi erau papucii cu blanita, covorul ca o blanita. Cainele fara blanita disparuse. La fel si stranepotii, si cipul de memorie si junghiurile. Bine, junghiurile nu disparusera de tot…

N-a fost decat un vis. Un cosmar, ce mai! Aliluia ca n-am 50 de ani in plus si nu trebuie sa vina stranepotii sa ma depaneze? Sau…mai stii!?!…

 

 

Ziua perfecta ( SF de-a rasu-plansu)

Standard

dreamingMa trezesc bine dispusa.Am dormit ca un prunc, nici n-am bagat de seama ca a fost luna plina.Muzica asta de relaxare care izvoraste din pereti si care rezoneaza cu ritmul cardiac face minuni, nu mai am nevoie de sedative.Insomnia e demult amintire…

Beau un pahar de lapte proaspat adus de laptar in zori, muls la rasaritul soarelui. E mult mai bun decat cafeaua de altadata. Zice si ficatul meu bogdaproste dupa atatia ani de bombardament cu cafeina.

Apoi plec spre serviciu. Semnez condica de prezenta cu  un sentiment de bucurie de parca as da autografe. Am o meserie minunata, sansa de a vedea  miracolul inceputului vietii. Chiar e un miracol; generatia asta parca se naste  cu zambetul pe buze, n-am mai facut o reanimare dificila de foarte multa vreme. Trec prin saloane, stau de vorba cu proaspetele mamici. Pun o multime de intrebari, vor sa stie totul, vor sa nu greseasca  fata de pruncii lor. N-au fumat, n-au consumat alcool sau cafea, au mers regulat la controale. Si asta se vede. Ma bucur nespus cand le aud planurile de viitor, cand imi spun ca deja au deschis conturi in banci pentru vremea cand cei mici vor merge la facultate. Da, toata lumea e prevazatoare acum , nu se lasa lucrurile doar la voia Domnului, toti isi asuma responsabilitati…

Cand ies de la munca trec prin piata, mai fac niste cumparaturi. Aproape ca sunt standuri numai cu marfa romaneasca, nimeni nu mai vrea sa vada rosii cauciucate si fara miros sau pulpe de pui duhnind a concentrate si steroizi.  Ei, da, mai cumpar si eu cate un pachet de cafea braziliana pentru prietenii care ne vin in vizita si inca mai au nostalgii din tinerete!:) La casa de marcat platesc cu cardul si ma uit zambind la rafturile altadata pline de tigari. Sunt mult mai frumoase acum, cu cartonasele acelea cu imagini vesele si citate intelepte sau amuzante. Si toata lumea le primeste  ca un bonus, odata cu bonul fiscal. Le adun si eu sa le duc nepotilor care fac colectie. Pentru ei sunt normalitatea, nu stiu ce sunt acelea tigari si la ce au folosit. Ba stiu, ca au auzit la cei in varsta dar nu prea ii intereseaza.Si se mira de prostia generatiei noastre.

Ajung acasa si dau drumul la televizor. Vad un film 3D  iar in pauza dau pe canalul de stiri. Mai dau din cand in cand, nu sunt mari noutati, dar vreau sa vad cine mai e presedinte sau premier.Tot o nostalgie din vremea cand politica ne tintuia in fata ecranului si vedeam aceleasi figuri pe toate canalele!:) Acum nu prea ma mai intereseaza, important e ca acolo sunt niste oameni care isi fac treaba, ca in tara e liniste, ca ziua de maine va fi cu siguranta mai buna. Si ma mai uit la stirile economice. Inca nu m-am obisnuit ca nu se mai coteaza aurul la bursa, ca se tranzactioneaza mai mult in cereale sau carne de vita. Si statistica se face altfel, nimeni nu mai pune asa mare pret pe ratingul de tara, pe PIB sau alte analize financiare. Acum a aparut indicatorul asta nou, cu IQ-ul de tara si ma bucur sa vad cat de bine suntem clasati. Daca educatia se va bucura de acelasi interes major cred ca ne vom face abonament la premiul Nobel!

Tocmai mi-au venit si nepotii de la scoala. Iar au intarziat, ca nu s-au putut dezlipi din clasa tot facand experimente de chimie. Nimeni nu mai cara ghiozdane, un simplu laptop sau chiar o tableta e suficient. Imi spun ca doamna de istorie iar i-a facut sa le dea lacrimile povestindu-le de Mihai Viteazul si Constantin Brancoveanu si ca ei sunt tare mandrii ca nu s-au nascut pe alte continente. Ce mult ma bucur!Inseamna ca nici nu vor vrea sa plece de aiurea in lume, au multe de facut si aici.

S-a facut seara.Ma uit pe corespondenta din cutia postala. Cateva facturi: curent, telefon, salubrizare. Unde sunt facturile imense de alta data, care bagau groaza in om?  Conteaza mult ca se foloseste energie neconventionala, ca internetul e gratuit, ca firmele de salubrizare recicleaza aproape tot…

Ei, gata, ca e tarziu si nu mai sunt nici eu tanara, trebuie sa ma odihnesc, ca mai am vreo 20 de ani pana la pensie, centenarul nu e chiar asa aproape! Plus ca maine am o zi mai grea, trebuie sa-mi fac declaratia de venit si sa-mi calculez impozitele. Bine ca totul e pe extrasul de la banca, nu trebuie decat sa mai caut vreo doua facturi de la renovarea casei, cand am pus panourile solare si instalatia de epurarea apei. Restul, ce am facut donatii lunare in contul Centrului Academic Roman pentru Copiii Superdotati nici nu le trec, e o datorie de onoare, nu o scutire de impozit.Si nici nu e un impozit mare, e unul onest care mi se intoarce inzecit.Altfel mai aveam autostrada de la Baia Mare pana la Constanta sa ma pot plimba in fiecare week-end?

Noapte buna, dragii mei! Vise placute va doresc! Ca ale mele…:))