Arhive pe etichete: solidaritate

Nu doar cenusa

Standard

Am vrut sa scriu ieri. N-am putut. Nici acum nu pot, parca am uitat sensul cuvintelor. Dar parca nici sa tac nu pot. Cum nu pot nici sa plang, s-au scurs toate lacrimile in interior. De doua zile ma uit la televizor, in transa. Asa cum m-am uitat si dupa incendiul de la Giulesti, cand nu puteam sa inteleg cum e posibil sa se intample asemenea grozavie. Uite ca e posibil! E chiar foarte probabil sa se intample, doar trebuie sa vina momentul, clipa nefasta.

N-am ce sa spun, s-au spus si s-au scris prea multe, e un subiect aproape epuizat. Nu cunosc pe nimeni dintre cei pieriti sau raniti in mod colectiv, nu merg prin cluburi, nu-s amatoare de muzica. Ar trebui sa nu ma doara. Dar ma doare. Ma gandesc cate sperante si cat viitor s-a mistuit in flacarile alea. Si cate drame proprii se ascund in drama colectiva. Cate lacrimi nu vor reusi sa spele cenusa si mirosul de carne arsa. Cate mame nu mai mangaie copii, ci doar fotografii si scanduri reci de sicriu.Cati tati nu vor mai deveni bunici si, in loc sa-si plimbe nepotii de mana pe alei de parc vor merge incovoiati de durere pe alei de cimitir. Cati copii au ramas mult prea devreme singuri, ai nimanui. Cati se vor putea consola doar cu gandul ca cel drag s-a stins salvand viata altcuiva si ca rugile si multumirile altor familii ii vor calauzi mersul printre stele…Ziua in care ei s-au transformat in ruguri vii e ziua in care am murit putin fiecare dintre noi…

E durere, furie si neputinta. Si e si putina rusine pentru gandul egoist de o clipa: sunt mama unui copil care TRAIESTE in Bucuresti; as fi putut fi mama unui copil care A MURIT in Bucuresti!… Iarta, Doamne, rasuflarea usurata si gandul nedemn! Si multumesc, Doamne, ca sunt o mama norocoasa!Alte mame n-au fost…

Si-am mai avut un gand narod vazand marea de lumanari licarind in memoria celor mistuiti in incendiu: nu e putin cam sadic sa aprinzi o flacara, oricat de mica, pentru cineva pierit in flacari?…

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa le dea o eternitate blanda!

Putere, speranta si indarjire de a trai celor aflati pe un pat de spital!Pricepere si tenacitate medicilor care se lupta sa-i salveze! Si un inger pazitor mereu deasupra!

colectiv

 

PS. Incep sa cred in mitul pasarii Phoenix , din parjolul unei mari tragedii a renascut ceva ce nu credeam ca mai exista pe plaiul mioritic: Solidaritatea! De nu s-ar alege doar fum si cenusa si de ea!

Cand vrei sa trezesti pe cineva, il zgaltai?

Standard

Seara, trecut de ora 21. Stateam comod in pat si ne uitam la televizor. Simt tangajul patului. Dar, nefiind in croaziera, deduc ca nu-i leganat de val ci zgaltaiala de pamant.

„Cutremur!” zic linistita. „Ce cutremur?” intreaba Sotu’. Ca doar nu ma refeream la cel din Japonia… „A fost cutremur, cel putin de 4 si ceva si a durat mult, cu o replica mai tare la final”, mai completez de parca as cita din Marmureanu. Omu’ se uita ingaduitor, ii citesc compasiunea in ochi: „saraca, se vede ca-i nedormita de doua zile, i se clatina neuronii!”  Dar incepe sa butoneze telecomanda in cautarea unei confirmari. Sau ca sa-mi arate mie ca am halucinatii kinetice.

Dupa cateva minute incep sa se ingalbeneasca ecranele cu benzi galbene” cutremur de mica adancime in Vrancea, 5,7 grade, s-a simtit in Moldova, pana la Chisinau”. Na, poftim! Vezi ca am simtit bine, am senzorii fini? Corespondentul de presa din Vaslui transmite impresii proaspete, ca s-a simtit puternic, a durat neobisnuit de mult, au cazut mobile, lumea e panicata si a iesit in strada, primul care a simtit la ei in casa a fost cainele, care a inceput sa latre. „Tu de ce n-ai latrat?”, glumeste Sotu’.

Nu voiam sa ma laud ca sunt singura care am simtit cutremurul dintre locatarii curtii noastre , ci sa remarc ineditul acestui seism, total atipic pentru zona Vrancea, care genereaza cutremure la adancimi de peste 100-140 kilometri. Si faptul ca el a avut directia de propagare in special spre nord-est, spre Moldova. Fara sa vreau, mi-am amintit de o predictie citita mai demult, care spunea ca urmatorul seism catastrofal din Romania va afecta grav Iasiul si Chisinaul, Moldova in special, chiar daca nu va cruta nici Bucurestiul. Sa fie acesta un avertisment? Conform statisticilor ne aflam in intervalul optim de 34-35 de ani in care au loc cutremure de peste 7 grade…

Pentru cateva ore acesta a fost subiectul cel mai dezbatut la televizor. Victoria lui Iohannis, vacanta lui Ponta, arestatrea lui Bica si toate celelalte stiri care ne-au invadat viata in ultimele zile au cedat in fata discutiilor despre blocurile cu bulina si despre panica pe care au simtit-o multi cand au vazut cum incep sa cada lucrurile in jur. Am zis mai acum cateva zile ca tara asta e atat de dezbinata, atat de multa furie si ura a adunat ca suntem mai rau decat suporterii infocati ai echipelor Steaua si Dinamo , care se bat cu pietre dupa un meci ascunzand frumusetea sau uratenia meciului sub o ploaie de pietre si ca doar o catastrofa nationala, ceva care sa ne loveasca pe toti, ne-ar mai putea uni. Sper ca n-am avut gura aurita si sa traim un cutremur devastator , care nu tine cont de simpatii sau patimi politice atunci cand se starneste. Desi, si atunci , cred ca s-ar gasi unii care sa clameze cu satisfactie ca a fost o lovitura a destinului data votantilor predominant PSD…

solidaritateMortii nu se ingroapa cu sigla de partid, durerea n-are culoare politica, lacrimile nu curg in urna de votare. N-ar fi timpul sa ne gandim cat de fragili suntem, cat de egali in fata unei nenorociri si sa re-invatam solidaritatea?Daca ziua de maine ar putea sa fie ultima n-ar fi pacat s-o traim privind cu ura la cel de alaturi? Daca maine el ar putea deveni salvatorul nostru? Sau noi salvatorul lui…

Sper ca ati trecut cu bine peste zgaltaiala de aseara!Si sper ca unii s-au trezit.