Arhive pe etichete: superstitii

Semne bune anul (n)are!?!

Standard

La multi ani, mai lumee!

Nu stiu cum o sa fie anul acesta, dar la mine se pare ca va fi cu chef de scris, ca prea m-a palit deodata, nici n-am apucat sa diger piftia si hop!, cu degetu-n tastatura!

Precized de la inceput ca azi nu ma muncesc sa scriu cu diacritice, mi-e greu sa tot schimb tastatura din engleza in romana; e normal sa-mi fie greu, ca doar piftia aia s-a cerut si ea clatita cu un pahar de vin, care, al naibii vin, s-a dus si-n creier, si-n degete. Asa ca fiti milostivi la inceput de an si nu ma criticati prea tare. Si nici nu-mi puneti fiola, credeti-ma pe cuvant ca e cam verde-brotacel…

De doua zile tot aud de supertitiile care ne indeamna ce sa facem sa ne fortam norocul in noul an. Ca si norocu’ asta Dumnezeu ti-l da, da’ nu-ti-l baga in traista decat dupa ce indeplinesti niste formalitati…

Mai intai se zice ca nu trebuie sa maturi in ultima zi din an, altfel dai norocul afara din casa. Ma scuzati, n-am stiut ca norocul sta lipit de scamele de pe covor!… Dar m-am conformat ritualului, am dat doar cu aspiratorul. Daca oi fi aspirat si norocul, asta e, promit sa nu golesc saculetul decat mai pe la jumatatea lui ianuarie, ma simt bine stiindul depozitat in debara.

Apoi se zice ca nu trebuie sa mananci pui la masa de revelion. Aici a fost o problema, pieptul de pui era deja marinat si pregatit sa se perpeleasca in cuptor. Dar nu era sa-mi tai sansele de succesuri in noul an pentru atata lucru, nici sa schimb meniul, asa ca am gasit repede rezolvarea: inainte de aprinderea cuptorului s-a tinut o ceremonie simpla de botez si puiul (asa transat si marinat cum era) a primit numele de… Merluciu! Ca merluciu e peste, nu? Deci am mancat merluciu, sa se stie! Am bifat si aceata regula…

A urmat partea cea mai naspa, aia cu chilotii rosi. Am scos toti budigaii din dulap, am scotocit prin toate cotloanele, da’ rosi n-am gasit. Aveam pe inventar oarece culori roz, portocaliu, ciclam, numa de-aia rosi, ioc! Bag seama ca i-am uitat in trusoul cu bice. catuse si alte accesorii exotice, pe care (nu) l-am avut acum vreo 30 de ani. Am zis „pas” la conditia asta si am trecut la urmatoarea: cum ca budigaii trebuie purtati pe dos la cumpana dintre ani. Mai era putin pana sa bata gongul miezul noptii , stiu ca nu-i bine sa te grabesti la ceasul asta, am vazut ce-a patit si Cenusareasa cand s-a grabit, ca a iesit lipsa cu un pantof, era prea complicat sa o iau de la capat cu schimbat toate hainele.Am luat in calcul si varianta sa mai iau o pereche de budigai peste pantalonii de trening, ca sa economisesc timp, dar m-am gandit si la ce ar fi zis vecinii mei daca ieseam asa pe ulita la miezul noptii, s-ar fi intrebat daca nu cumva ma cred Superman, poate mi-ar fi cerut si sa mut focul de artficii din Dubai la noi in cartier, deci n-am vrut sa risc sa ma fac de ras (fiindca nu-mi reusea teleportarea din Dubai, nu fiindca nu se stateau frumos budigaii peste trening!) Am ajuns totusi la o concluzie pozitiva: uneori fund e sinonim cu dos, deci eram regulamentar, fiindca budigaii se aflau acolo unde trebuia sa fie, Da, am purtat lenjeria pe dos, cu siguranta!

Mai e si chestia cu banii. Cica trebuie sa ai in toate buzunarele bani cu cifra cinci! Cu primele patru buzunare m-am descurcat. Si m-as fi descurcat si cu restul daca nu ma sabota Sotu’, care purta o vesta cu ‘jdemii de buzunare si buzunarase, cat sa inghita tot bugetul familiei. Ca sa nu-mi reproseze ca-i alung norocul (mai ales ca el e singurul jucator la Loto din familie!), i-am cedat lui toate bancnotele cu cifra 5 iar eu mi-am indesat in ultimul buzunar niste bonuri de masa, ca vazusem cinciul tiparit pe ele. Zic ca n-am trisat, tot bonuri valorice sunt, ca si bancnotele, nu?

Una peste alta si ca sa nu mai lungesc vorba (ca doar am recunoscut ca-s cam cu limbarita de Cotnari!), pot sa jur cu mana pe inima ca am facut tot ce a depind de mine ca sa fie un an bun, cu noroc si prosperitate. Mai departe…voia si mila Domnului!

Si Domnului m-am rugat de sanatate , liniste, pace si intelepciune pentru mine, pentru familia mea, pentru prieteni, pentru voi toti, chiar si pentru dusmani. Ca, daca ne-o fi asa bine dupa cum meritam, de ce sa nu fie si ei pe faza si sa-si bage unghia-n gat?

Sa aveti un An Nou plin de bucurie si speranta! Dar asta numai daca ati respectat si voi toate regulile. Ce, nici voi n-aveti budigai rosi in garderoba?…

22917

Anunțuri

Cum atragi norocul

Standard

Am şi eu nişte superstiţii. Nu bat toată ziua mătănii şi scriu acatiste pentru împlinirea dorinţelor, nu pândesc peştişorul de aur pe malul Teleajenului, dar sunt câteva chestii pe care le respect cu sfinţenie fiindcă s-a demonstrat ştiinţificofantastic că aduc noroc.

Dacă merg spre serviciu şi mă intersectez cu un nene cam damblagiu şi care patrulează non-stop crezând că merge la locul de muncă( pe care l-a pierdut în urmă cu ani buni, motiv care i-a produs un accident cerebral şi a ajuns hemiplegic şi cu mintea răvăşită), înseamnă că o să am o zi bună, fără evenimente neplăcute. Dacă îmi iese în cale un câine care tocmai îşi face nevoile, iar e de bine. La fel şi dacă văd o maşină care are numărul cu o literă sau cifră triplă( inutil să mai spun că şi maşina noastră are un astfel de număr!) Dacă văd un popă e musai să-mi deschei un nasture pe care apoi trebuie să-l închei la vederea unui poliţai, altfel e de rău.Nu vă spun ce disperată-s duminica, când e plin de popi ieşiţi de la slujbă şi nici ţipenie de poliţişti, care la ora aia sunt în pauză de masă!

Deci, da, am superstiţii, recunosc!

28192Azi, la ieşirea din Lidl, văd chiar lângă uşă o fisă de un ban.Unul nou-nouţ, galben şi strălucitor. Nu că m-aş fi pricopsit, dar am o altă superstiţie: că trebuie să te apleci după orice bănuţ, altfel Dumnezeu o să considere că n-ai nevoie de bani sau eşti prea fudul ca să-ţi îndoi genuchii pentru ei şi n-o să-ţi mai dea nici alţii.Eu cam aş avea nevoie de ceva bănuţi, deci m-am aplecat. Mai fac un pas şi hop! alt bănuţ! Tot de un ban, tot nou şi strălucitor, probabil frate cu celălalt. Mă aplec iar şi-l iau, chiar daca am blocat uşa pentru câteva secunde; că nu-s prea sprintenă la aplecări, au şi genuchii mei oarece uzură… În faţă, alt bănuţ. Şi apoi altul. Şi uite aşa am traversat parcarea magazinului în mersul piticului, ca să nu zic în mers de-a buşilea, mai ca evlavioşii ăia de înconjoară biserici aproape târâş. Nu, nu era nimeni de la Camera ascunsă, am studiat bine terenul.Doar că i s-o fi rupt buzunarul vreunui cerşetor şi a umplut parcarea de monetar, că nu cred să fi trecut vreun cortegiu funerar prin parcare şi să fi aruncat neamurile îndurerate cu bani să-i plătească vămile celui decedat…

De cum am ieşit din parcare, Soţu’ a oprit peste drum şi a intrat să joace la Loto. Nu ştiu care o fi mai norocos dintre noi, eu măcar m-am ales cu vreo 6 bani, cred că-mi ajung de-un covrigel. Dar , generoasă din fire fiind, o să-i dau şi lui jumate, nu pot să păstrez tot beneficiu pentru mine. Nu de alta, dar poate câştigă el potul cel mare şi o să pot să-i dau satisfacţia de a-şi lua revanşa.

Sunteţi superstiţioşi ? Nici măcar ocazional?

Povestioară de la ţară lll

Standard

Veneam ieri agale prin centru, pe lângă plopi şi fără soţ.( Divagaţie revelaţie: oraşul ăsta n-are plopi, doar brazi, castani şi salcii; iar pe uliţa mea predomină nucul şi curcuduşul; ma rog, la unii nu prea-i cu duş, mai mult cu lighean, că aşa-i la ţară… 🙂 )

Şi cum mergeam eu aşa, ostenită după o zi de muncă, îmi taie calea o arătare de femeie urâtaaaa, urâtă cu spume: cât de înaltă aşa şi de lată, de mai uşor ţi-e s-o sari decât s-o ocoleşti, cu garda mai joasă ca un Lamborghini, mai să dea cu eşapamentul de asfalt, cu o mustăcioară unuduind în bătaia vîntului ca un lan de grâu şi cu o privire agera scrutând orizontul şi pe orizontală şi pe verticală simultan, pentru economie de timp. Mă scutur ca de-un vis urât şi îmi vine în memorie o povestioara auzită zilele trecute.Că noi la serviciu avem şi un club de folclor…

Cică trăia în oraş (şi încă mai trăieşte!) un bărbat frumos şi la trup şi la suflet, om arătos dar şi harnic, iubit şi respectat de toată lumea. Se straduise mult Dumnezeu să altoiască pe lutul lui Adam ceva din genele lui Adonis dar ieşise o lucrare de calitate, cu multă trecere la femei. Şi din căte femei s-ar fi trecut fericite pe numele lui, el şi-a ales-o pe cea mai hidoasă. Da nu hidoasă şi atât ,ci Muma Padurii la pătrat! Că la dracu’ te puteai uita, dar la dânsa, ba! Degeaba îi bateau prietenii apropouri, degeaba făceau colegii glume şi-l interogau ce talente ascunse are nevastă-sa, daca e adevărată povestea cu broasca pe care o săruţi seara şi se transformă în zână, sau dacă face sarmale bune, omul nostru nu pricepea nimic, era orb şi surd, dar mai ales foarte îndrăgostit de aleasa lui! Şi ca să-i fie fericirea deplină au mai facut şi un copil, o fetiţă-mutant, leit mă-sa, să nu se piardă patentul!

Azi aşa, mâine aşa, omul îşi trăia fericirea neânţeles de nimeni şi ocolit din ce în ce mai des de prieteni până ce a rămas singur. Nici n-a băgat de seamă, îşi ducea consoarta de braţ la plimbare de parcă ar fi defilat pe un podium langa o Miss Univers.

Până într-o zi… Era primăvară, dăduse colţul ierbii în grădină şi colţii cartofilor în beci, se umpluse zarea de miros de caişi înfloriţi şi de varză murată borşită, aşa că omul cel frumos s-a hotărât să coboare în pivniţă şi să facă puţină curăţenie. Mută saci şi borcane, spală butoaie, goleşte lăzi. Deodată…zbanggg! Damigeana pusă în beci de nevestica lui chiar în ziua nunţii lor şi de care promisese să nu se atingă pâna la nunta de aur, caci aşa îl pusese ea să jure, a alunecat şi s-a spart. Necaz mare, da ce să-i faci, se mai întâmpla şi accidente, lasă că or bea şi alt vin la nunta de aur, nu-i musai sa fie unul vechi de jumate de veac! Din damigeană n-a curs nimic, probabil că nu fusese bine închisă şi vinul se evaporase, s-a gândit omul , şi atunci mai bine că s-a întâmplat acum, să nu stea în nadejdea vinului ăla, să aibă timp să pună altul la învechit. Dar cioburile trebuiau adunate, să nu cumva să intre nevestica după murături şi să se rănească. Iese din beci după  mătură şi făraş.

De cum iese, chiar în prispa casei, îi taie calea o femeie. Urââââtăăăă-urâtă! Mai să facă infarct de sperietură bietul om! Că „cine sunteţi, pe cine căutaţi, cum aţi intrat în curte”, alea-alea. „Păi eu sunt nevastă-ta, măi omule, ce, ţi-a luat Dumnezeu minţile?” Omul e şi mai şocat, nu înţelege ce se întâmplă. „Aoleooo, ai fost în beci?! Şi oi fi umblat la damigeană!”

N-a apucat bărbatul să mai spună nimic că femeia a luat-o la fugă pe poartă. Şi dusă a fost!

Ce să mai lungesc povestea, ideea e că a aflat şi omul,în sfârşit, cu cine se însurase: cu o vrăjitoare care ascunsese farmece într-o damigeană şi-l subjugase cu totul făcându-l să nu mai vadă realitatea! A dat divorţ, s-a recăsătorit cu o femeie normală şi de care putea să fie mândru când ieşeau în lume şi şi-a recâştigat prietenii . Ce s-a ales de Hidoşenie, nu ştiu. O fi încălecat pe mătură şi s-o fi dus pe tărâmul celalalt. Sau o fi găsit alt fraier…

M-am mai uitat odată la urâţenia ce-mi ieşise în cale dar nu m-am prins dacă era cumva cea din poveste sau vreo surată de-a ei. Şi nici n-am băgat de seama dacă avea vreo damigenuţă în sacoşa.Deşi atâta minte o fi având şi ea să înveţe din greşeli şi să nu mai folosească recipiente fragile pentru „succesul” în căsnicie.Dacă vrei să te ţină fericirea o viaţa investeşte naibii într-o castă de valori blindată, nu umbla cu farmece la sticlă!…

 

Şi-am încălecat pe-o mătură şababa-cloanta

Să mor eu c-a fost aşa!

Şi-ncalec nişte cai verzi

Să mori tu de nu mă crezi! 🙂

De Revelion

Standard

Revelionul meu a inceput devreme,cam pe la vremea ceaiului de la ora cinci,aproape la matineu, as putea spune. Pai daca atunci i s-a facut omului meu foame de-o friptura, ce era sa fac, sa-l lasa sa moara de inanitie pana dadeau televiziunile startul pentru marea petrecere? Ca oricum n-aveam invitatie nici la Palatul Parlamentului, nici la palatul vrajitoarelor, nici la palatul lui Nelson Mondilu’ si ce alte palate au mai fost colindate de carele de transmisiuni. Pe mine m-au colindat doar copiii de pe ulita. Ca sa fiu corecta, l-au colindat mai mult pe Sotu’, el are parul mai cret si rezista mai bine la impactul cu sorcovele. 🙂 Si m-au mai colindat si cateva stoluri de vrabiute si grauri, carora le-am pus mancare pe terasa din spate, chiar sub geamul bucatariei. Mi-a fost mila de ele, bietele zburatoare, ca nu mai gasesc nimic de mancare sub nameti. Si am auzit ca covorul de gainat asternut la inceput de an ar aduce noroc… 🙂

Asa ca la ora la care alte doamne abia isi dau bigudiurile jos din cap si-ai atarna perlele de gat, eu eram deja asezata comfortabil in pat, la televizor, facandu-mi siesta. Si ce vad la televizor? Cum trebuie sa-si petreaca fiecare revelionul, in functie de zodie! Pestii cica trebuie sa fie langa cei dragi, cu sampanie si somon. Da? Pai cei dragi erau (partial) de fata, sampanie se gasea din belsug, dar somon…sufletul! Daca o sa-mi mearga prost tot anul fiindca n-am respectat indicatiile astrologului? Pentru un amarat de peste rozaliu sa-mi ratez eu viitorul glorios?

Dar am gasit repede solutia. M-am uitat la Yeti, care dormea ghiftuit intre perne, si am decretat: in seara asta te numesti… Somon! Si Somon i-a ramas numele pana dimineata! Macar n-am zis So(lo) mon, sa-i fie de inteligenta tot anul… 🙂

La miezul noptii am adunat cateva grade din sampanie, am scazut ceva mai multe (vreo 20-25) din atmosfera, am calmat cainele stresat de artificii, am dat Somonu’ afara sa-i inghete coada si m-am culcat. Ca unii mai si munceste la inceput de an!…

Hai, sa va fie de bine. Sa va fie si de mine! De mine, personal, nu de mine antipersonal! Noroc, mai lumeee!

la multi ani

Ceasul rau, pisica 13!

Standard

pisica-neagra-300x169Asa cum speram in miracole cand ni se complica viata  tot asa ne-o complicam singuri cu superstitii.

Sunt superstitii mostenite, pierdute in negura timpului si superstitii  personale care ni se aplica numai noua. Depinde cum vezi problema, ca o piedica sau ca un avertizor. Azi e vineri, 13? Sa stam inchisi in casa, cu obloanele trase ca nu cumva sa ne rapeasca extraterestrii la coltul strazii? Sau sa ne vedem de treaba si sa fim atenti ca nu cumva sa se fi furat capacul de canal din coltul strazii si sa cadem in el? Poate ca nu e rau sa fi mai vigilent cand treci pe sub o scara sau chiar s-o ocolesti…Deci nu-i asa rau sa fi superstitios,desi vineri 13 se aplica numai Templierilor, nu si noua…

Nu inteleg de ce sa te sperii de o pisica neagra, chiar daca ti-a trecut calea. Poate doar daca erai la volan, ai franat brusc sau ai virat si ai bulit inca doua masini.Si nici de ce sa te bucuri ca ti-a iesit cosarul in drum, cand tu nu ti-ai curatat hornul de acasa, mai ales daca te intersesctezi suficient cat sa-ti lase niste noroc fumnigios pe haine…

Daca exista superstitii „de rau”, exista si antidoturi pentru ele.Te-ai intalnit cu un popa? Pai asta e de rau (mai ales daca nu ti-ai platit contributia la biserica), trebuie sa neutralizezi repede cu un nasture descheiat la haina! Esti in tricou, fara nasturi? Nu stiu, frate ,ce deschei dar altfel e vai de tine.Si musai trebuie sa gasesti un militian si sa te inchei la loc, sa dispara ghinionul definitiv!

Ai vazut un banut ruginit pe strada? Nu te intereseaza, ca ai portofelul plin si mai ai si lumbago? Treaba ta, daca nu te apleci o sa zica Dumnezeu ca n-ai nevoie de bani si n-o sa-ti mai dea!

Astea sunt superstitiile universal valabile, eu nu prea le iau in seama(decat pe cea cu banutul). Dar fiecare avem si superstitii „personalizate”. Avem sosetele norocoase, numar norocos la loto sau fugim de fiinte care ne-au adus vreodata ghinion.

Am si eu ciudateniile mele. Cred ca bijuteriile de argint imi sunt benefice iar cele de aur nu, deci nu port aur niciodata. Asta nu ca zic si eu ca vulpea, ca strugurii sunt acri, chiar cred in energia negativa a metalului galben!(desi manelistilor vad ca nu merge prea rau)

Sunt atenta la numarul masinilor. Pe cand erau inmatriculate cu cifre consideram noroc sa-mi iasa in cale un numar cu acceasi cifra triplata, iar daca era de patru ori era bafta curata. acum, cu litere, am schimbat-o si eu, trebuie sa fie aceeasi litera triplata. Asta a fost singura mea conditie cand ne-am luat masina: sa aiba numar cu litera triplata. Si  are! EEE!!!:))

Cred ca-mi aduce noroc daca vad un caine „stand pe vine” si lasand dovezi solide. Nu radeti, dar asa e!Altii zic ca aduce noroc doar daca iei sub unghii ceva din dejectie, dar asta nu mi se mai aplica din motive profesionale, ca m-am imunizat.Si nici unghii nu prea am…Asa ca am upgradat superstitia si am transferat-o in sectorul veterinar. N-am studiat ce se intampla daca nu asist la procesul tehnologic ci doar storcosesc dovada sub pantofi.:)

Tot dintr-o superstitie spun de fiecare data”bine ai venit si noroc sa ai” tuturor nou-nascutilor pe care ii asist la nastere.Asta e treaba de ursitoare dar ursitoarele vin abia a treia noapte si sa nu creada micutul ca e abandonat, sa stie ca cineva se bucura de venirea lui.

Despre subiectul asta probabil ca s-au scris volume intregi.As putea sa  analizez si eu cam de vreo mie de cuvinte dar sunt lucruri pe care le stiti si voi. Nu-i asa ca pasiti cu dreptul peste prag la iesirea din casa? Si ca scuipati de trei ori daca intalniti pisica neagra, ba mai faceti si trei pasi inapoi? Si tineti degetele incrutisate la spate cand mintiti?:)

Daca aveti superstitii personale, nu ezitati, luminati-ne si pe noi, nu ne lasati de izbeliste in calea ghinionului!Daca stiti vreun descantec de deochi si mai bine, sa-l recit cand ma uit prea mult in oglinda…:))