Arhive pe etichete: taxi

Cea mai doamna!

Standard

Sunt gesturi si intamplari pe care le repetam frecvent, unele devin rutina sau ritual.Sunt si gesturi unice, irepetabile.Unele sunt aproape miracole altele sunt doar fantezii de-o clipa.

Cred ca toti purtati in amintire astfel de clipe:cand ati spus ‘DA’, cand ati devenit parinti, cand ati zburat prima oara cu avionul, cand ati luat un premiu, cand v-a explodat o butelie…Sigur ca am avut si eu portia mea de miracole si gesturi pe care n-am mai avut ocazia sa le repet.

Tocmai facusem baie, am raspuns la telefon cu apa siroind pe mine, ca o Afrodita iesind din spume ;desigur, spumele erau la gura mea, ca nu-mi tihnise balaceala! Si sunt anuntata ca trebuie sa ajung de urgenta la Constanta sa duc niste documente la o institutie financiara, cred ca la trezorerie.

Ca o veritabila „oama de afaceri” ce ma credeam sar in niste haine si-n niste incaltari, dau de doua ori cu feonul prin par ca mi se lipeau pletele de gat si plec. Iau microbuzul din fata blocului, in jumatate de ora sunt la Constanta.Ma uit la ceas, sunt in intarziere, nu stiu unde naiba e trezoreria asta asa ca ma gandesc sa iau un taxi. Fugulita in statia de taxi aflata la doi pasi de microbuz, gasesc o soferita draguta, ma urc in fata desi nu prea obisnuiesc dar zic sa mai facem ceva conversatie pe drum, sa vada femeia ca nu-s scapata de la balamuc ci vorbesc coerent.Pun centura in mod reflex, tot reflex zambesc si zic:

-La trezorerie!

-Care trezorerie? ma intreaba foarte mirata soferita.

-Pai sunt mai multe? ma mir si eu ca-n filmele cu prosti.

-Numai una, din cate stiu eu…

-Pai la aia!

Femeia se uita la mine ca la o expozitie de ozeneuri si-mi arata peste drum, pe diagonala sensului giratoriu in care ne aflam:

-Trezoreria e fix vizavi!

Eu zambesc tembel si dau sa cobor.Soferita, care deja pornise motorul, zice”acu, daca tot v-ati urcat, haideti sa va duc pana acolo”.

FashionAddictSi asa am traversat eu intersectia cu taxiul! Ca pe trecere de pietoni traverseaza toata lumea…Cobor ca o mare doamna in fata institutiei, vreau sa platesc dar soferita imi spune ca nu-i nevoie, a fost placerea ei.Pun pariu ca a fost cea mai scurta cursa din intreaga ei cariera de taximetrista!:))

Urc unde aveam de dus actele, rezolv in cinci minute si ma intorc spre statia de microbuze sa revin la domiciliu stabil.Traversez pe zebra, ca toti muritorii(putea si taxiul ala sa m-astepte, ce naiba, ca eram o doamna pana la capat!) si dau sa urc in microbuzul care se pregatea sa plece.

Bag seama ca in ziua aceea nu multi calatori fusesera scosi din dus ca mine si multi avusesera in minte sa nu distruga stratul de ozon facand risipa de deodorant, caci in microbuz mirosea ca intr-o camara in care a incoltit ceapa si s-au imputit cartofii.Plus ca singurul loc liber era fix pe roata din spate  dreapta deci as fi avut setare pe vibratii pana acasa.  Ca o mare doamna ce ma simteam, decid sa astept urmatorul microbuz.Ca de-abie mi se mai usca si mie parul in bataia soarelui…Zice soferul ceva de stramosii mamei mele si de fitzele de cucoana simandicoasa dar eu cobor fara sa-l bag in seama si el demareaza in tromba de parca era pe circuitul de la Monte Carlo.

In zece minute vine alt microbuz, se umple imediat si intr-un sfert de ora eram in drum spre casa tantosa pe locul din fata, langa sofer, sa am vizibilitate buna si aer foarte conditionat de la fereastra deschisa. Pe la jumatatea drumului vad o imagine care-mi zburleste parul inca ud pe ceafa:microbuzul din care coborasem  plina de ifose era de-a curmezisul drumului cu partea dreapta-spate sifonata bine intr-un impact cu o utilitara. Ambulanta tocmai pleca cu sirenele pornite si lumea era adunata la marginea soselei.A incetinit si microbuzul in care ma aflam cat sa putem studia si noi accidentul si barbatii isi dadeau cu parerea ca ,probabil, soferul vitezoman intrase intr-o depasire riscanta, ii aparuse ceva pe contrasens si virase brusc sa reintre pe prima banda dar se lovise de autoutilitara. Si locul cu ghinion era exact cel pe care ma razgandisem eu sa ma asez!

Cand am coborat in fata blocului primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi iau o bere(off, nu aparuse berea cu lamaie!), sa intru in casa si sa o beau pe nerasuflate. Asa sete nu mi-a fost in viata mea! Asa bere buna n-am baut niciodata!Fusesem „doamna” cateva ore, traversasem si strada in taxi, strambasem din nas ca nu mirosea a liliac in microbuz, acum puteam sa ma sterg linistita cu dosul palmei de spuma  berii ce-mi curgea pe buze.

Sa te dai „doamna” e bine cateodata, te scapa de cucuie si oase rupte. Da’ nu-i rau nici sa ragai ca o toapa dupa o bere si sa realizezi ca-i mai bine sa fii vie decat sa fii moarta!…

Asa-i ca ati avut si voi clipe magice?