Ne nastem egali?

Sa nu mai aud prostia aia cu „toti ne nastem egali” sau ca „viata ne da tuturor aceleasi sanse”. Nu, viata pe unii ii gadila si pe altii ii calca in picioare de cum se nasca! Doar in fata mortii suntem egali, dar si acolo unii au o sansa in plus , negociaza mult pana se predau; ca una-i sa mori la 20 de ani de o tumora cerebrala care se poate opera numai in strainatate, pe bani grei, si cei dragi nu reusesc sa adune suma oricat s-ar stradui si alta-i sa te cheme Rochefeller si sa-ti permiti al saselea transplant de cord la aproape 100 de ani. Daca te cheama Rochefeller esti egal cu cine vrei tu, chiar si cu zeii si poti sa ai impertinenta de a te crede nemuritor. Dar nu de rochefelleri  ma freaca pe mine grija, mi-s dragi toti ca sarea-n ochi, noroc ca se mai prabusesc niste avioane si le arata si lor cat de simplu se moare indiferent de grosimea contului din banca…

Ma uit cum intra oamenii in viata. De fapt nu la partea de fiziologie ma refer ci la Sansa, la ceea ce ursitoarele iti pun in patut inca de la nastere. Si nu-mi place deloc ce vad.

Intr-o zi am facut patru externari. Doua erau din acelasi salon, copii nascuti in aceeasi zi, la cateva minute distanta. Copii sanatosi, doua fetite, cu o evolutie normala, gata sa plece acasa. La una a venit nasica sa o scoata din maternitate, conform traditiei, cu un trusou de lucruri noi, cu eticheta pe ele (ceea ce nu-i deloc indicat sa imbraci un nou-nascut sensibil cu lucruri care au stat prin cine stie ce containere si magazii!): rochita de dantele, multe dantele, ciorapei de matase, cipilica flu-flu de dantela cu perlute…Frumoase hainute, nu zic, dar afara era chiar frig si ploaie si copilasul era tot o dantela, nimic sa-i stea lipit de corp si sa-i tina de cald. Dar ma rog, daca asa vrea nasica!… Si nici macar n-au ascultat sfatul meu de a trage „limuzina” in fata usii, sa nu umble cu copilul prin ploaie, au preferat sa-l duca in brate prin toata curtea, pana la parcare, ca pe un trofeu. Le-am urat de bine si de sanatate pentru mica printesa si mi-am vazut de treaba mea.

Cealalta mamica s-a externat tarziu, dupa-amiaza. A scos si ea din sacosa un costumas subtirel si un scutecel la fel de subtire. Nu erau noi dar erau curate, calcate si mirosind a detergent. Mai avea acasa patru copii, probabil ca acelasi trusou il purtasera toti. Dupa ce i-am imbracat copilasul, am condus-o pana la usa fiindca abia isi cara doua sacose. I-am deschis usa cu cartela, am coborat scarile si ma uitat dupa tatic , nasica, bunica, ma rog, cineva care sa ia copilul. „Nu vine nimeni sa ma ia, plec singura”, imi zice mama cu jena in glas. „Pai cu ce pleci, mamico, unde e masina?” „Plec cu ocazia, doamna, ies in fata spitalului si fac cu mana la ocazie”. Am ramas socata. A fost unul din momentele acelea in care nu stiu cum sa reactionez, e mai rau decat daca as primi o palma peste ochi. Am dat s-o cert ca nu mi-a spus din sectie ca n-are cu ce pleca, ca hainutele sunt subtirele, ca nu poate duce singura si bagajele si bebelusul…Am dat sa zic multe si n-am putut sa zic nimic. I-am pus copilasul in brate, i-am urat numai de bine si mi-a fost ciuda ca n-am nici un ban in buzunar sa-i dau pentru un taxi (statia de taxiuri nu-i departe de spital, daca imi zicea de la inceput i-as fi comandat eu unul) , m-am uitat o clipa dupa ea cum pleaca protejandu-si copilasul la piept si…mi-am vazut de treburi.

Seara, la schimbul de tura, ii povestesc colegei cat de impresionata si revoltata am fost de caz si cat de nedrept mi s-a parut sa stea o mamica cu un nou-nascut in poarta spitalului si sa faca cu mana la ocazie. Iar colega mi-a adancit amaraciunea spunandu-mi ca, probabil, nici n-a luat vreo ocazie fiindca n-avea nici un ban , ci a plecat pe jos, cu puiul in brate, cei cativa kilometri pana acasa (locuia in comuna limitrofa). Si-mi mai spune cum in ziua precedenta cealalta mamica o rugase sa-i faca gauri de cercei,  si cum, dupa ce i-a facut, o intrebat-o si pe aceasta mamica daca nu vrea si ea sa-i faca fetitei ei. „Nu, doamna, ca n-am nici un ban, n-am cu ce va plati”. „Dar cine ti-a cerut vreun ban? Spune daca vrei si-i fac si fetei tale, ca e pacat sa o chinui cand va fi mai mare!” Si i-a facut si ei primind in schimb multe multumiri.

Unii pleaca in primul lor drum in viata in dantele si cu limuzina. Altii pleaca in scutec simplu de finet mostenit de la fratii mai mari si purtati in brate, pe jos, cativa kilometri. Oare faptul ca avea si gauri de cercei o fi fost vreo consolare ca a pornit cu stangul in viata?…

Daca e adevarat ca la barza chioara ii face Dumnezeu cuib  pesemne ca Dumnezeu trebuie sa se faca inginer constructor, ca multe cuiburi mai are de construit! Desi as prefera sa se faca oftalmolog si sa mai vindece ochii berzelor…

Hai noroc!

Poti sa ai de toate pe lume, daca n-ai si un dram de noroc nimic nu ti se leaga! E mare lucru sa fii sanatos, sa poti trai pana la 100 de ani zdravan la minte si la trup dar daca ai ghinionul sa derapeze autobuzul cand tu esti in statie si sa te prinda sub roti, degeaba duci in mormant un trup sanatos. Poti sa ai avere, sa intorci banii cu loptata, daca aluneci pe treptele cazinoului dupa ce ai luat potul cel mare si-ti imprasti creierii pe covorul rosu, tot degeaba e. Poti sa fii iubit de toata lumea, sa fii cel mai talentat cantaret, plin de premii si de fan-cluburi, daca inghiti o albina in timpul unui concert si faci un soc anafilactic in direct  si mori cu gatul umflat sau scapi cu viata dar ramai fara voce, iar degeaba.

Multe poti face cu sanatate, inteligenta, curaj, ambitie sau bani, dar si mai multe poti pierde daca te ocoleste norocul. Sau, si mai rau, daca te da pe mana ghinionului! Ce folos ca esti toba de carte, te-ai pregatit sa iei un zece cu felicitari la examen si exact inainte sa intri in concurs te paleste o pantecarita! Banuiesc ca n-o sa risti sa intri la interviu cu izmenele pictate…

Unii oameni au de toate (sau par a avea, pe moment!) dar merg la brat cu ghinionul. Cei mai multi dintre ghinionisti cred ca asa se nasc, descantati de ursitoare rele. Dar sunt si unii care sunt dusi de zane bune pana pe culmile succesului si apoi sunt aruncati in prapastie. Cand n-ai cunoscut starea de bine e mai usor sa te obisnuiesti cu raul, dar cand viata te-a tinut pe palme si apoi te-a luat la palme e mult mai dureros. Asa cum orbul din nastere isi accepta mai usor handicapul decat cel ce a orbit dupa ce s-a indragostit de culori.

Si cand ghinioanele se tin lant deja toata lumea vorbeste de blesteme sau farmece. Sau macar de superstitii. Imi vine acum in minte exemplul lui Nesu, fotbalistul iubit de toti si pe care viata l-a lovit asa de crunt in ultima vreme. Cate poate indura un om ? Si pe cine da vina pentru ce i se intampla? Pe acelasi caruia i-a multumit inante pentru lucrurile bune (daca i-a multumit vreodata) pe care le-a primit? Pe soarta? Sau de influienta nefasta a cuiva care i-a vrut raul? Si ce face un om cand este lovit in rafale din toate partile? Mi-e greu sa ma gandesc cum ar fi in pielea unui astfel de om si cata putere poti gasi sa mergi mai departe sau daca poti sa-l condamni daca decide sa abandoneze cursa, sa se declare invins de soarta si sa iasa definitiv din scena. Sa ma gandesc la pilda lui Iov, cel supus de Dumnezeu la atatea incercari pentru a-i testa credinta?  Biblia e plina de pilde moralizatoare dar, din pacate, e cam rupta de viata, e la fel de fantezista si exotica uneori precum lampa lui Aladin sau covorul fermecat…

Nu stiu cum te poti feri de ghinion. Nu cred ca ne va merge mai bine daca exterminam pisicile negre sau trecem in calendar 12 bis in loc de 13. Asa cum nu cred ca vom castiga la loto daca luam tot parcul la pigulit pana gasim un trifoi cu patru foi.(In paraneza fie spus eu am gasit doi trifoi cu patru foi in spatele casei, chiar langa masuta pe care imi beam cafeaua, in ziua in care fi-miu a dat admiterea la facultate, dar nu cred ca doar asta i-a asigurat reusita 🙂 ) Dar cred ca e important sa pasesti in viata sub constelatii favorabile, sa ai o stea norocoasa si cineva sa-ti ureze de bine. De asta, de cate ori intru sa-mi iau prichindelul din sala de nasteri, primul lucru pe care i-l spun e : ” Bun venit, noroc sa ai!” Sunt oare superstitioasa?

Credeti in destin si in norocul harazit din nastere? Sau inca mai „negociati” cu astrele?

Ceasul rau, pisica 13!

Asa cum speram in miracole cand ni se complica viata  tot asa ne-o complicam singuri cu superstitii.

Sunt superstitii mostenite, pierdute in negura timpului si superstitii  personale care ni se aplica numai noua. Depinde cum vezi problema, ca o piedica sau ca un avertizor. Azi e vineri, 13? Sa stam inchisi in casa, cu obloanele trase ca nu cumva sa ne rapeasca extraterestrii la coltul strazii? Sau sa ne vedem de treaba si sa fim atenti ca nu cumva sa se fi furat capacul de canal din coltul strazii si sa cadem in el? Poate ca nu e rau sa fi mai vigilent cand treci pe sub o scara sau chiar s-o ocolesti…Deci nu-i asa rau sa fi superstitios,desi vineri 13 se aplica numai Templierilor, nu si noua…

Nu inteleg de ce sa te sperii de o pisica neagra, chiar daca ti-a trecut calea. Poate doar daca erai la volan, ai franat brusc sau ai virat si ai bulit inca doua masini.Si nici de ce sa te bucuri ca ti-a iesit cosarul in drum, cand tu nu ti-ai curatat hornul de acasa, mai ales daca te intersesctezi suficient cat sa-ti lase niste noroc fumnigios pe haine…

Daca exista superstitii „de rau”, exista si antidoturi pentru ele.Te-ai intalnit cu un popa? Pai asta e de rau (mai ales daca nu ti-ai platit contributia la biserica), trebuie sa neutralizezi repede cu un nasture descheiat la haina! Esti in tricou, fara nasturi? Nu stiu, frate ,ce deschei dar altfel e vai de tine.Si musai trebuie sa gasesti un militian si sa te inchei la loc, sa dispara ghinionul definitiv!

Ai vazut un banut ruginit pe strada? Nu te intereseaza, ca ai portofelul plin si mai ai si lumbago? Treaba ta, daca nu te apleci o sa zica Dumnezeu ca n-ai nevoie de bani si n-o sa-ti mai dea!

Astea sunt superstitiile universal valabile, eu nu prea le iau in seama(decat pe cea cu banutul). Dar fiecare avem si superstitii „personalizate”. Avem sosetele norocoase, numar norocos la loto sau fugim de fiinte care ne-au adus vreodata ghinion.

Am si eu ciudateniile mele. Cred ca bijuteriile de argint imi sunt benefice iar cele de aur nu, deci nu port aur niciodata. Asta nu ca zic si eu ca vulpea, ca strugurii sunt acri, chiar cred in energia negativa a metalului galben!(desi manelistilor vad ca nu merge prea rau)

Sunt atenta la numarul masinilor. Pe cand erau inmatriculate cu cifre consideram noroc sa-mi iasa in cale un numar cu acceasi cifra triplata, iar daca era de patru ori era bafta curata. acum, cu litere, am schimbat-o si eu, trebuie sa fie aceeasi litera triplata. Asta a fost singura mea conditie cand ne-am luat masina: sa aiba numar cu litera triplata. Si  are! EEE!!!:))

Cred ca-mi aduce noroc daca vad un caine „stand pe vine” si lasand dovezi solide. Nu radeti, dar asa e!Altii zic ca aduce noroc doar daca iei sub unghii ceva din dejectie, dar asta nu mi se mai aplica din motive profesionale, ca m-am imunizat.Si nici unghii nu prea am…Asa ca am upgradat superstitia si am transferat-o in sectorul veterinar. N-am studiat ce se intampla daca nu asist la procesul tehnologic ci doar storcosesc dovada sub pantofi.:)

Tot dintr-o superstitie spun de fiecare data”bine ai venit si noroc sa ai” tuturor nou-nascutilor pe care ii asist la nastere.Asta e treaba de ursitoare dar ursitoarele vin abia a treia noapte si sa nu creada micutul ca e abandonat, sa stie ca cineva se bucura de venirea lui.

Despre subiectul asta probabil ca s-au scris volume intregi.As putea sa  analizez si eu cam de vreo mie de cuvinte dar sunt lucruri pe care le stiti si voi. Nu-i asa ca pasiti cu dreptul peste prag la iesirea din casa? Si ca scuipati de trei ori daca intalniti pisica neagra, ba mai faceti si trei pasi inapoi? Si tineti degetele incrutisate la spate cand mintiti?:)

Daca aveti superstitii personale, nu ezitati, luminati-ne si pe noi, nu ne lasati de izbeliste in calea ghinionului!Daca stiti vreun descantec de deochi si mai bine, sa-l recit cand ma uit prea mult in oglinda…:))