Rafinament muzical-gastronomic

Standard

Vad pe la altii, mai melomani, cum se lasa asaltati, asediati chiar , de catre un slagar si-l fredoneaza toata ziua. Eu ureche muzicala n-am, muzica nu ascult de fel, la topuri nu ma pricep neam, la vedete nici atat (abia acu am aflat si eu ca exista o „Bionse” de Romania, desi nici varianta occidentala nu mi-e cunoscuta). Dar azi mi-au vibra si mie neuronii de un refren care m-a insotit obsesiv toata seara:

La popa la poarta

E-o pisica moarta.

Cine-o rade si-o vorbi

S-o manance coapta!

Nu stiu de unde s-a insinuat chestia asta in creierul meu. Poate era un avertisment al subconstientului sa-mi vad de treaba in liniste si sa nu ma mai inham la subiecte grele si care nasc polemici. E adevarat ca sunt in stare de niste taceri magistrale, pot sa-mi tin corzile vocale in repaus total si trei zile, totul e sa nu-mi prind vreun deget in usa si sa incep sa injur. Dar acum nu prea imi vine a tacea. Dar nici a vorbi nu-mi vine, ma bantuie ceva molesitor si inca nu m-am lamurit daca e gripa sau lehamite. Ca Ebola nu-i sigur, nu mi-a dat inca sangele pe nas…

Si dupa ce l-am tot pomenit de cateva zeci de ori pe popa si raposata lui pisica mi-am dat seama care era semnificatia acestei obsesii retorico-muzicale: gandul la meniuri exotice! Daca n-am avut sansa sa incerc un creier de maimuta pane (numa creierul pane, nu toata maimuta) sau niste lacuste prajite , ori macar niste fudulii de ren  sau cafea de-aia recuperata dupa ce initial au mancat-o maimutele, poate ca o tocanita de pisica autohtona mi-ar fi fost mai accesibila. (Doamne, bine ca Yeti e analfabet, ca daca citea asta ma renega complet si cred ca facea ceva sa ma si umple de purici!)

Nu cred sa fi mancat ceva ciudat la viata mea. Poate doar niste paine uscata pe care cursese o sticla de Petroxin de-ala de frecat dusumelele, ca asta era tot ce-am gasit pe vremea foametei cand stateam in camin. Sau niste baclavale delicioase , care credeam ca te mangaie pe cerul gurii, pana mi-am dat seama ca sunt pline de furnici. Sunt tentata sa incerc lucruri noi in materie de gastronomie, imi place sa vad ce e „traditional” pe la altii, dar stiu ca sunt si lucruri pe care n-as pune gura nici daca as muri de foame (da, asa am zis si de scoici si le-am savurat fara sa stiu ce naiba mananc!) Si cel mai scarbos aliment pe care l-a gustat limba mea a fost colastra de la vaca. Bleahhhh! Dar, copil fiind, ma obligau sa mananc porcaria (mai corect, bovinaria!) aia , cica sa-mi cresc imunitatea. Si nu suport mancarurile verzi in general, orice leguma verde mi se pare o buruiana, iar buruienile sunt pentru ierbivore! Asa ca  daca vreodata, in vremuri de rastriste si la limita supravietuirii fiind, mi s-ar oferi un castron cu friptura de pisica moarta-n poarta popii si cu garnitura de spanac sau urzici v-as oferi cu drag verziciunile, sa supravietuiti voi vegetarian si cu trigliceridele si colesterolul in limite normale! 🙂

Ce sa mai lungesc vorba, ca-i trecut de mult de miezul noptii si m-a cam razbit foamea! Va intreb direct: care e cel mai exotic fel de mancare pe care l-ati incercat? Si care a fost cel mai scarbos lucru mancat vreodata?

Aoleooo, ce foame-mi e! O mai fi pisica aia la popa la poarta?…

www_poze-haioase_ro__1195051115_475978

Anunțuri

19 răspunsuri »

  1. Tocană de melci. Culeși din grădină până în lunile aprilie-mai (când încep să mănânce iarbă), Sunt super… cu usturoi, la ceaun și cu mămăliguță.

  2. Cel mai exotic fel de mâncare a fost prima ciorbă făcută de mine. Ciorbă care, în final, s-a dovedit o tocăniţă prinsă de oală. Cel mai scârbos nu ştiu… dacă ceva îmi pare scârbos nu pot mânca oricât de mult m-aş strădui.

    • Sper ca nu te-ai referit la ciorba facuta DIN mine! Mine antipersonal sau mine de creion. 🙂
      Cea mai exotica ciorba pe care am facut-o eu a fost una de varza. Am pus apa intr-o oala, am pus varza, s-a umflat de nu mai incapea, am mai mutat intr-o oala, n-a mai incaput nici in aia asa ca am pus-o si pe a treia, sa cuprinda toata varza (ca tocasem ceva varza, nu ma calicisem!). In final au iesit trei oale de ciorba pe care le-am aruncat, ca n-a mancat nimeni! 🙂

  3. Cel mai exotic lucru gustat/mâncat: greieri fripți (aveau gust de arahide) și ouă de furnică (o furnică mai mare, ouăle mai mari) – aveau gust de icre. În Mexic. Pentru că lumea le mănâncă de o veșnicie și n-are nimic, erau preparate termic, eram curioasă. Cel mai scârbos: aveam vreo 12 ani și au chemat bunicii veterinarul să le jugănească porcul. Într-o papară, făcute bucăți. Nici măcar n-am făcut mișto de noi în timp ce mâncam (și știam ce mâncam)

      • bine că nu mă întrebi dacă nu erau Paștile și erau vopsite:) Erau cu sare, piper, ulei. Nu erau rele, dar nici să trezesc omul noaptea să dea fuga să-mi aducă niște ouă de furnică.

  4. Aveam f’o 25 de ani. Pe vremea aia, în București, pe la piața Lahovari, funcționa un magazin, așazis „al milionarilor”, unde, contra unor sume ce-i drept cam piperate, puteai cumpăra așazise excentricități culinare. Fiind eu proaspătul nominalizat la o primă, m-am repezit și am cumpărat 3 cutii a 0.4 kg pui de baltă. Fuga acasă, încropesc un „bechamel”, încing tigaia și la treabă.
    Se deschide ușa de la intrare, după care intră-n bucătărie taică-meu, cu nările fremătând.
    – Ce-i acolo?
    – Broaște, zic.
    – Măi, spurci tigaia, bla, bla, bla!
    Iar se deschide ușa de la intrare, venise maicămea de la serviciu. Scena se repetă cu „ce-s alea”, tigaia spurcată etc.
    Important e că s-au retras amândoi din bucătărie, lăsându-mă să umplu un platou cu hulitul produs.
    Acu’ ce să zic, mirosul era demențial. Cât gustam și eu un copan, se deschide ușa și intră cei doi „scârbiți”, mama și tata.
    Că cică, de curiozitate, să guste și ei. Și s-au pus pe treabă denu se mai putea opri!.în final eu am rămas cu buza umflată.

    • Da’ ce stofa de milionar aveai matale de mic! 🙂 N-am mancat pui de balta decat odata, fara sa stiu ce sunt, ii adusesera de acasa unei colege care locuia in Delta,mi-au placut, nu zic nu, dar cand am aflat ce erau…Ca asa suntem noi, simandicosi si facem mofturi dar naiba stie ce lighioane mancam prin salamuri si alte sofisticaturi!
      N-am inteles de ce ai ramas cu buza umflata: ca ti-au mancat parintii toata delicatesa culinara sau ca ai facut vreo alergie alimentara? 🙂

      • Păi prima dată ai ghicit. Io ştiam ce cumpărasem, d-aia şi luasem 1.200 kg şi da, mi-au mai rămas f’o 3 copane, restu’ le-au halit sabadaşii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s