Arhivele lunare: Martie 2014

Si la tara e tot tara!

Standard

Vremea e din ce in ce mai calda, peisajul e din ce in ce mai inflorit, ochiul e tot mai dornic de verde si de frumos asa ca incep sa ma uit mai cu atentie in jur. Si vad lucruri care ma bucura.

Drapelul RomanieiCand m-am mutat la tara, acum vreo zece ani, desi locuiam pe un santier, primul lucru definitivat a fost un mini-catarg pus in fata casei pe care sa fluture un tricolor. S-a uita lumea cam crucis, eram niste ciudati, ca de obicei noii locatari ai zonei, in special bucuresteni cu locuinte de vacanta, isi pun pitici de gradina, lampi solare sau gratare zidite… Noua ni s-a parut normal, eram dornici de a locui sub flamura drapelului, asa cum n-am fi putut sa facem la etajul patru al unui bloc.

Acum, dupa un deceniu, ma uit cate drapele s-au ridicat pe catarge pe ulita mea. O fi dintr-o desteptare de patriotism sau dintr-un snobism de a copia ceea ce pare o moda, important e ca nu ne mai e rusine sa ne afisam simboluri nationale. Cred chiar ca la tara e mai multa dorinta de a ne afirma nationalismul, un nationalism constructiv, nu agresiv si nu xenofob. Asa ca, in drum spre serviciu, dau in gand onorul catorva steaguri tricolore si incerc sa ma scutur de sentimentul ca a fi roman e un lucru rusinos. De ce ar fi mai frumos si mai demn de afisat steagul american, numai fiindca are mai multe stele? Si tricolorul nostru emana optimism, e plin de viata si de culoare! E adevarat, eu as fi preferat un rosu mai ciclam, un galben mai portocaliu si un albastru mai turcuaz, chiar cu o insertie de margele in centru, daca s-ar putea… 🙂

Romania nu e trista si cenusie cat timp vom avea in pragul casei trei culori fluturand sub cer senin!

Anunțuri

Tu, minunatule!

Standard

d1_63025300Nu stiu cine i-a dat lui Dumnezeu proiectul si autorizatia de constructie cand l-a zamislit pe om! Desi pare ca a fost implicat doar ceva lut sau chirpici si apoi s-a mai valorificat o coasta n-a fost deloc treaba de amator. Tocmai am citit niste date demne de lauda si mirare referitor la complexitatea si maretia corpului uman. Ce am invatat eu temeinic la anatomie, in scoala, nu va mai povestesc ca o parte am uitat si restul puteti gasi si singuri in manuale sau atlase. Bine ca n-am uitat pe unde sa-mi caut ficatul si pancreasul, nu caut hipotalamusul prin calcai si nu astept ca din bulbul rahidian sa infloreasca gladiole! 🙂

Descifrarea corpului uman se realizeaza prin proiectul Genomul Uman prin care deja s-au descoperit deja lucruri uimitoare:

-ADN-ul uman contine 23.000 de gene, mult mai putine decat se credea.

-Corpul uman contine cca. 5 litri de sange.

-Cand cantitatea de apa din organism scade cu 1% iti este sete, cand scade cu 10%, mori.

-Odata la 7 ani corpul uman isi inlocuieste aproape toate celulele.

-In corpul uman sunt peste 1200 km. de vase de sange iar capilarele unui adult puse cap la cap ar ajunge pentru a inconjura Pamantul de aproape 4 ori; numai un plaman contine 300 de miliarde de vase capilare care adunate s-ar intinde pe o distanta de 2400 km.

-Jumatate din greutatea nou-nacutului este castigata in ultimele 7 saptamani de sarcina.

-Media duratei unui vis este de 4-5 minute iar majoritatea viselor sunt alb-negru.

-Un adult are mai putine oase decat un copil; ne incepem viata cu 350 de oase iar la maturitate avem doar 206 pentru ca unele se unesc in timpul cresterii. Un picior are 26 de oase.

-Dintii sunt tari ca piatra iar mandibula este cel mai dur os din organism.

-Piciorul unui om contine 250.000 de glande sudoripare.

-Cand doarme un om se lungeste cu cca. 8 milimetri pentru ca dimineata sa revina la inaltimea initiala; motivul este forta gravitationala care actioneaza asupra cartilagiilor.

-Testiculele unui barbat produc 10 milioane de spermatozoizi pe zi, suficient pentru a repopula intreaga planeta in doar 6 luni.

-Ovarul contine cca. o jumatate de milion de ovule dar numai 400 dintre ele au ocazia sa dea nastere unei noi vieti.

-Cea mai mare celula din organism este ovulul iar cea mai mica este spermatozoidul.

-Chiar daca nu este la fel de sensibil ca al unui caine, nasul uman poate percepe pana la 50.000 de mirosuri diferite.

-Urechea poate distinge pana la 300.000 de tonalitati.

Cand o persoana moare vazul este primul care dispare iar auzul este ultimul simt perceput.

-Cel mai mare si mai greu organ este pielea; ea cantareste cam 3 kg. si poate acoperi o suprafata de 2 m patrati. In timpul vietii un om pierde cam 18 kg. de piele moarta.

-In corpul fiecaruia dintre noi traiesc bacterii a caror greutate totala atinge 2kg. (numai in gura sunt cam 40.000), fiecare centimetru patrat de piele contine cel putin 32 milioane de bacterii, dar din fericire cele mai multe sunt inofensive.

-Aproximativ 50.000 de celule din corpul tau au murit si au fost inlocuite chiar in timp ce citesti acest articol!

-Sunt necesare 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent pe frunte.

-Unghiile de la maini cresc de 6 ori mai repede decat cele de la picioare.

-O persoana pierde in medie 50 de fire de par zilnic si peste 10 miliarde de particule de piele moarta. Un fir de par poate sustine o greutate de 100 de grame.

-Un om obisnuit mananca in jur de 50 tone de alimente si bea cam 50.000 litri de lichide de-a lungul vietii pentru a-si mentine o greutate de 80 kg.

-Un om poate rezista 40 de zile fara hrana, 11 zile fara somn, 6 zile fara apa si 6 minute fara aer.

-Stomacul unui adult poate cuprinde 1,5 kg iar intestinul gros are 10 metri lungime.

-Muschii oculari se misca de 100.000/zi echivalentul pentru muschii piciorului sa parcurga un traseu de 80 km. zilnic.

-Muschiul ochiului este cel mai rapid, se poate contracta in mai putin de o sutime de secunda.

-Pentru a te incrunta folosesti 43 de muschi, pentru a zambi ai nevoie doar de 17.

-Cel mai puternic muschi al corpului este limba.

-Corpul foloseste 300 de muschi pentru a sta in pozitie dreapta si 200 de muschi pentru a merge.

 

Mai poate sa zica cineva ca Dumnezeu a lucrat la intamplare? Va mai indoiti ca fiecare omdintre voi e un miracol? Va doresc sa va lepadati toate celulele rele si sa va folositi toti muschii intr-un weekend cat mai fericit! Hai, ca pentru un zambet nu va trebuie decat 17 muschi, nu fiti zgarciti! 🙂

 

 

Algebra etica

Standard

Oameni intelepti si obiectivi, v-as ruga sa va dati cu parerea asupra unui caz pe care o sa vi-l relatez cat mai pe scurt si fara reflectii personale , fara urme de sentimentalism si fara amanunte inutile, exact ca enuntul unei probleme ce-si cauta rezolvarea.

Asadar, studiu de caz:

397933001304670374Trei persoane de aceeasi varsta, inteligente si dornice de afirmare, au decis sa inceapa o afacere. Nu ceva maret, nu cu demaraj spectaculos ci care sa creasca treptat, fara riscuri majore. X, Y si Z au zis ca se implica fiecare si si-au impartit sarcinile. Firma a fost deschisa de X, pe banii lui, Y era cel mai in tema cu obiectul de activitate iar Z urma sa se ocupe de hartoge in prima faza.  Doar ca Y a fost nevoit sa plece pentru cateva luni, nu a mai avut tangente cu firma iar X si-a vazut mai departe de patratica lui de treaba si Z a administrat cele cateva acte ce au circulat in aceasta vreme.

Dupa o vreme Y s-a intors si a decis sa se implice efectiv in afacere si s-o puna pe picioare cat sa devina profitabila, mai ales ca se simtea vinovat ca a fost nevoit s-o abandoneze initial. X a dorit ca toti trei sa formeze o echipa si sa aiba fiecare atributii clare. Doar ca Y si Z au ajuns la concluzia ca nu sunt deloc compatibili, ca nu pot colabora.Fiecare avea reprosuri de facut celuilalt pentru lipsa de implicare de pana atunci. Z a dorit sa se retraga considerand ca nu poate lucra in aceasta formula si ca Y emite prea multe pretentii dupa ce n-a avut nici o contributie atata vreme.  X n-a putut sa-i puna de acord dar nici n-a dorit sa-i tina partea vreunuia si s-a decis ca firma va pleca de la zero cu X si Y parteneri egali. Lui Z, care fusese administrator initial, i s-a oferit varianta demisiei sau a revocarii pe cale amiabila, fara nici un repros sau imputare. Z nu voia nici sa ramana, nici sa fie revocat dar nici nu prea si-ar fi dat demisia. Asa ca s-a trecut la discutii lungi, inutile, in care s-au strecurat si ceva jigniri sau expresii mai putin protocolare.

In concluzie X si Y vor ramane actionari si administratori cu drepturi egale fiindca X a investit banii iar Y va investi mai multa munca de acum incolo iar Z nu va mai avea nici un rol in povestea asta.

Cum credeti ca se va termina povestea si ce sorti de izbanda va avea? Increderea si loialitatea nu pot fi exprimate prin niste simple litere deci nu le pot contoriza si introduce in problema…

E X naiv crezand ca de data asta lucrurile vor functiona corect?

E Y profitor si incearca acum sa-si faca un loc caldut dupa ce a stat pe margine si atat?

E Z pagubit fiindca e tras (sau s-a tras!) pe linie moarta fara nici un beneficiu?

Sunt eu c-o doaga lipsa ca mor de grija altora la ora asta cand as putea sa-mi vad  de grija mea? 🙂thumb-1400x733

Talmes-balmes

Standard

Daca din mai multe legume amestecate iese un ghiveci, nu stiu ce rezulta din mai multe idei amestecate. Am o harababura in cap din care nu iese nimic concret la suprafata, numai franturi de ganduri ce nu se leaga coerent. Si ia mai da-o naibii de coerenta, ca nu-mi dau acu doctoratul in logica sau managementul randamentului intelectual! (hai ca pe-asta am nimerit-o misto, suna aproape intelectual, e aproape ca „sinergia faptelor ” sau „meandrele concretului” , tot de un Iliescu, dar mai celebru!)

Sa trecem in revista ce-mi vine acum in cap, spontan. Bine, cel mai spontan imi vine curentul de la geam dar despre efectul lui asupra spondilozei voi vorbi altadata…

Sunt condamnata sa fiu patrioata. N-am cum sa nu-mi iubesc tara, asa imperfecta cum e, caci alta nu am. Cum spune, in marea ei intelepciune, soacra-mea „asta mi-i condeiul”, deci n-am ales eu unde sa ma nasc dar daca am fost expulzata in lume pe meleagurile astea trebuie sa ma simt cumva si legata de ele, sa incerc sa-mi fac viata si locul cat mai placute, sa nu-mi fie nici mie rusine cu locul dar nici locului cu mine. Poate nici nu-i patriotism, e un fel de simbioza, o interactiune obligatorie , cam ca in Marea Bariera de Corali unde fiecare depinde de fiecare, altfel n-ar supravietui.  Mi-e ciuda cand tara asta ma dezamageste (din ce in ce mai des) dar tot nu pot sa n-o iubesc, ea ma are pe mine si eu o am pe ea si trebuie sa ne suportam una pe alta…

Ieri am gradinarit. Mai exact am „buruienit”, caci m-am ocupat cu smulsul buruienilor din viitoarele ronduri de flori. Inca n-am apucat sa plantez nimic, doar ce mi-a iesit peren din ramasitele florilor din anii trecuti. Daca puneam eu seminte in pamant al naibii daca iesea ceva! Dar asa, semisalbatic, mi-au rasarit niste panselute drept in mijlocul gazonului, unde fusesera niste ghivece vara trecuta si de acolo s-a scuturat samanta. Nu m-am indurat sa le las acolo si sa fie strivite in picioare, le-am scos cu lopatica si le-am mutat intr-un razor proaspat curatat. Deci se cheama ca am panselute din productia proprie, asa cum citesc pe blogurile unor gradinari pasionati. Ca niste flori exotice nu puteau sa se scuture…

Nu stiu daca e de vina primavara si zilele astea insorite de a scazut traficul pe bloguri. Slaba miscarea pe la mine dar vad ca nici altii nu prea mai dau zor cu scrisul. Aveti treaba, fratilor, nu va mai saturati de plimbari in natura sau v-am suparat eu cu ceva de nu-mi prea mai calcati pragul?  Nu, nu ma vait, cei ai casei sunt prezenti dar pe unii nu-i gasesc nici la ei acasa, ce sa mai zic sa treaca si pe la mine! Daca va bucurati de soare sau v-a apucat harnicia si faceti curatenie de primavara bravo, ma bucur pentru voi. Dar daca nu mai vreti sa ma vedeti sa-mi ziceti, ca eu imediat imi fac harakiri si ma retrag. Nu, nu simt nevoia sa-mi scot matele la aerisit dar daca fac asa o chestie de onoare si ma si pozez si pun pe blog sigur bat toate cotele de audienta!

Cred ca e suficient de clar cam ce harababura am in cap, nu se insaileaza nici un subiect demn de dezbatut. Ori e astenie de primavara, ori e debut de Alzheimer. Ori gura nu-mi tace, ori iarba nu-mi place…

La voi? E soare ce cer si senin in ganduri?

fluturi mitologie legende superstitii

Ca o paine

Standard

De-ar fi viata ca o bucata de paine pufoasa, rumena, mirosind a cuptor incins si a drojdie bine dospita!De-ai putea sa rupi din ea cat vrei, sa te rasfeti cu aroma, sa te saturi cu miezul dulce si crusta aurie! Si de-ai putea sa pui pe ea numai caviar sau macar dulceata!…

Dar viata e cel mai adesea un pesmete cu mucegai sau o lipie uscata ca o talpa de pantof. Si uneori visezi la dulceata dar pui pe ea o margarina sleita. Sau o inghiti goala, cu scuipat si cu lacrimi, cat sa-ti amagesti foamea, nu sa te saturi, nu sa te bucuri, doar sa digeri…

Multe firimituri trebuie sa mai ciugulim visand la cozonac. „Painea noastra cea de toate zilele” nu-i in toate zilele, iar atunci cand e, adesea e doar o amagire pentru un stomac sfartecat de crampe. Toti vrem, toti visam. Dar pana ajungem sa ne traim visul trebuie mai intai sa invatam sa traim. Sau macar sa supravietuim cu ce ne ofera fiecare zi. Si atunci cand rontaim pesmeti inmuiati in lacrimi sa fim convinsi ca maine sau poimaine vom avea pe masa cozonac.

targ_in_parcul_national_cu_paine_traditionala_pe_vatra__placinte__papanasi__cozonaci_si_turte

Pai daca merit!…

Standard

Mos Nicolae nu s-a singhisit sa-mi aduca nici macar o nuielusa, a zis sa-mi iau singura nuia, bat, bata, bici, ce cred ca m-ar face sa ma simt mai bine (in sensul ca mi-ar fragezi mai eficient celulita, ca n-am veleitati masochiste). Mos Craciun si Iepurasul  au zis ca ei cotizeaza numerar, sa n-astept alte chestii. Intre timp au trecut ziua mea, martisorul, 8 martie, nu mai adaug si sarbatori de import de-alea cu inimioare si eu n-am primit mai nimic, nici n-am ce adauga la colectia de pungi de cadou. Pungi goale, sa ne intelegem! Bai nene, chiar asa o pacoste si o nesuferita sa fi fost, sa nu primesc nimic? Degeaba am fost eu cuminte, n-am injurat si n-am scuipat pe strada si am mancat tot din farfurie??

bmw_x5_matura Si cand ma tot chinuiam sa-mi fac autocritica si sa descopar de ce n-am meritat nimic (si bineinteles ca perfectiunea mea iesea mereu la suprafata sporindu-mi nedumerirea!) ete ca ma pocni „cacadoriseala”. Da’ rau de tot ma pocni! Lumee, am primit cadou un X5!!!

Vedeti ca perfectiunea m-a n-a fost trecuta cu vederea? Ee, mana sus cine ma invidiaza, ca nu-i cu pacat, daca vreti vi-l dau si voua o tura. Acu’ mana sus cine se uita cu mila si dispret la mine fiindca are deja un X6. Cam putini, bre, cam putini…

Sa va spun cum e? E o bijuterie, neam de neamu’ meu de la maimuta incoace n-a avut asa ceva, verde-brotacel cu tapiseie alba si cu beculete… Pfuaii, zici ca-i ozeneu, nu alta!  E si silentios, daca n-ar scoate un bip-ait sacadat ca de motan ragusit nici n-ai zice ca merge. Sa va zic si ce comod se manevreaza? Daca pot si eu, care niciodata n-am luat o curba fara sa lovesc ceva, e clar ca e priceput!

Da’ nu v-am spus ce era cel mai important, mai ales pentru vremurile astea grele, cand se tot pun accize la combustibili: nu h2o-mop-x5~62952245merge cu motorina, nici cu benzina ci cu…aburi! Asa ca nu numai ca sterge fain podele, pereti, geamuri sau covoare dar si dezinfecteaza. Si daca ii pui ceva arome in rezervor si parfumeaza! Va mirati? De ce? Parca o aud pe soacra-mea, care ,de cate ori vede ceva nou,zice: „ce-a mai scos si statu’ asta!” Dar zau ca nu-i de mirare, e doar un mop destept , cu aburi, un H2O X5 Mop! Da’ ce credeati, ca e un BMW?  Nici vorba, ca doar am spus ca i-am impus embargou Merkelitei, refuz sa cumpar chestii nemtesti. Bine, fac exceptie doar la Beck’s cu lamaie…

Hai,pa, va pup, ma duc sa ma joc de-a menajera. Si sa fac si-o sauna la picioare ca face bine la calcaie crapate. 🙂

Monden

Standard

Frumoasa zi a mai fost azi! De atata soare zambitor m-am invrednicit sa ma dau jos din pat inainte de ora noua. Pot spune ca am fost matinala, nu? Si cum ziua buna cica se cunoaste de dimineata am plecat in oras, la cheltuit bani.

Insa, inainte de a-i cheltui, trebuie sa-i scot de la bancomat. Ce chestie, dom’le si bancomatul asta! Acum doua decenii, sa-i fi spus cineva ca o sa scot bani din pereti (deci din piatra seaca, cum s-ar zice!) n-as fi crezut.Cum era sa-mi imaginez eu, fauritor al victoriei socialismului, ca leafa mea imi va fi livrata printr-o crapatura metalica doar pe baza unui numar care sa ma identifice?  Sau ca nici n-o sa vad banii pe care ii castig, pot sa-mi fac cumparaturile doar cu un carton dat vanzatoarei si cu acelasi numar tastat, fara sa ma mai intrebe duduia „n-aveti 50 de bani marunt?” Daca banul e ochiul dracului apai cardul e cartea lui de vizita ! 🙂

Ma asez la rand in fata bancomatului. In fata mea o pustoaica pe care o admir doar din spate; incaltari albastre cu auriu, geaca mulata, curea lata peste, poseta cu lanturi, blugi super-mulati (cred ca i-a imbracat cand era mica si au crescut cu ea odata, ca o a doua piele!) si un par de o culoare nedefinita, ceva portocaliu cu dungi mov. Imi zic in gand „da’ ce emancipat e tineretul asta si cum or primi-o asa la scoala!” si ma mai gandesc ca ete, acum se da si alocatia pe card, de-aia intra Posta Romana in faliment!

Butoneaza duduita ce butoneaza, cred ca-i da cu virgula de tot bombane si tasteaza mai mult cu pumnul decat cu degetul. Abia ma abtin sa n-o apostrofez sa nu vandalizeze bancomatul ca mai sunt si alti clienti la rand si sa nu-i cer numarul matricol sa o reclam la scoala pentru comportament indecent. Cred ca-mi simte privirea incarcata de reprosuri caci se intoarce cu fata spre mine. Bine ca nu deschisesem gura sa zic ceva ca as fi ramas cu ea deschisa mai ca la dentist: duduia nu era duduie, era chiar o mamaie (spre mumie) si nu-si incasa alocatia , ci pensia. Pe care cred ca si-o binemerita mai dinainte sa intru eu in campul muncii. Zau de nu avea spre 80 de ani! Si mi-am amintit zicala aia „din spate liceu, din fata muzeu”.

Nicki_Minaj_2011_MTV_Video_Music_Awards_Press_ebZGQdHQIIglAdmir femeile emancipate. Chiar si in „epoca de aur” le invidiam pe turistele nordice venite la tratament balnear la Mangalia,imbracate in culori pastelate, cu esarfe si margele la gat, parca alta specie decat batranicile noastre cu basmalute si gumari. E bine sa vrei sa-ti pastrezi tineretea, sa mai stergi din povara anilor chiar si cu o vestimentatie usor adolescentina dar uneori bariera intre emancipare si ridicol e usor de trecut, mai ales daca miopia s-a transformat in cataracta si oglinda a devenit inutila.

Daca peste vreo douazeci-treizeci de ani o sa ma vedeti pe strada in trening si cu palarie cu voaleta sau in minijup, cu varicele tatuate si cu fesul pe-o ureche sa stiti ca asa e moda pe la noi, nu-s extravaganta si nici senila. Si daca ma vedeti jucandu–ma la bancomat sa-mi amintiti ca ala nu e dozator de inghetata…