Arhivele lunare: Mai 2013

Lacrimi pe holuri de spital

Standard

Imi explodeaza creierii in cap, mi-e sa nu fac mizerie pe pereti si sa-mi impute zugraveala.A fost o zi infernala, stau cu ochii pe ceas sa se faca odata sapte si s-o zbughesc acasa.

Si cand zic ca nu mai pot imi aduc aminte de orele petrecute pe holurile spitalului judetean, cand asteptam sa iasa Sotu’ din operatie.Si-atuni cred ca pot orice, daca si altii pot sa indure atatea…

Vreo doua ore am stat intr-un salon din sectia de chirurgie plastica. Fiecare pacient de acolo cred ca poate fi protagonist al stirilor de la ora 5. Cei mai multi au arsuri, rani intinse si greu de cicatrizat, arata ca niste mumii ambulante. Ce povesti or fi ducand cu ei si ce dureri cumplite or fi patimind!Acolo lacrimile chiar dor, ustura pe obraji arsi.

Apoi m-am mutat in usa blocului operator. Chiar in fata usii e sectia de terapie intensiva.Sotul a intrat la operatie iar eu am stat sa contorizez dramele vizitatorilor. Pe pacientii de acolo nu i-am vazut, n-am indraznit sa trec dincolo de usa cu cartele desi nu m-ar fi oprit nimeni.Va povestesc doar doua imagini care m-au impresionat.

Lacrima lumiiEra o familie de tigani. Negrii-tuci dar foarte curati, cizelati la haine dar pastrandu-si vorba si accentul.Erau trei femei si un barbat, cred ca frati.Intrau pe rand, cu decenta, nu stateau mult , asa cum ar trebui sa faca orice vizitator care vine la un bolnav grav.Si ieseau plangand, se strangeau toti, se luau in brate si se incurajau.Ascultand fara sa vreau am tras concluzia ca mama lor era in coma dupa o problema cardiaca. M-a impresionat si comportamentul de bun-simt dar si unitatea dintre ei. Ar fi plecat dar nu se indurau, mereu ziceu „daca n-o mai gasim in viata cand ne intoarcem?”…Si iar intrau pe rand, intr-un scurt pelerinaj. Buna mama trebuie sa le fi fost si frumoasa educatie le-a dat , mult peste ce vedem in mod curent la etnia lor.

Apoi a venit o femeie tanara. S-a oprit fix in fata intrarii in sectie,Si-a impreunat mainile si a inceput sa se roage miscand incet din buze. Adanc s-a rugat, cu evlavie.A facut o cruce la sfarsit, s-a uitat lung spre holul sectiei, s-a intors si a plecat fara sa treaca pragul, fara sa viziteze pe nimeni. Si m-am gandit ca a venit sa-si ia adio de la cineva drag dar n-a vrut sa ramana cu imaginea unui muribund in amintire, si-a trimis gandul bun din prag si a plecat cu sufletul impacat.Gestul asta, aproape de neinteles, m-a emotionat. Nici eu nu mi-am dorit sa-i vad pe cei dragi stingandu-se  si n-as fi vrut sa-i vad nici in impietrirea nefiintei…

Sa ma vait ca am avut o zi grea?Cam ce fel de zile as fi avut daca as fi lucrat intr-o astfel de sectie?Si cate lacrimi as fi putut sa plang pe dinauntru fara sa se vada pe dinafara?

Da, sunt obosita si ma doare groaznic capul.Dar prin mana mea au intrat in lume azi doi copii frumosi, un baiat si o fata. Au fost si probleme dar acum sunt bine si copiii si mamele lor si le aud alaturi cum se bucura cu intreaga familie. Cand se termina cu lacrimi de bucurie totul pare brusc mult mai usor.Si-mi indes calota sa nu murdaresc peretii cand o sa-mi explodeze creierul…

 

Anunțuri

Balada unui deget mic

Standard

Eram si eu ca frate-miu din dreapta

Purtam inel, deci nu stateam degeaba

Insa duminica potrivnica-mi fu soarta

Si capul mi-a cazut amestecat cu iarba.

 

Macar daca-l pierdeam prin fina polizare

Nu retezat tesit ca o surcea!

M-au dus indata la spital(fara Salvare)

Sa-ncerece sa repare ce s-o mai putea.

 

Si-am patimit mai rau ca la castrat

Sa scap de verigheta nu a fost usor

Nici cu sapun, cu geluri sau scuipat

Si fara bijutier in bloc operator!

 

In fine, mai ciopleste, taie, coase,

Apoi ca pe-o mumie m-au impachetat

Parea ca suntem multi, macar vreo sase,

Desi patru si-un sfert ieseam la numarat.

 

Acuma soarta ce s-o mai blestem

Ca am pierdut mandrete de-unghiuta,

Ca fruntea mea prin iarba e ghiudem

Si-ara precum de nou-nascut o…putza!

 

M-am resemnat si nu mai comentez

Din zece-s cel mai mic si mai beteag

Dar in vreo zece zile ma cicatrizez…

Sa mor eu daca la tuns iarba ma mai bag!

degetel

Multumiri si spovedanii

Standard

In ultimele zile am primit doua nominalizari pentru un premiu.Dar prinsa cu ale mele n-am apucat nici sa raspund, nici sa multumesc.

photo-versatile-blogger11

Am spus ca voi respecta doar jumatate din reguli, adica nu voi da leapsa mai departe, mi-e geau sa fac 15 nominalizari. Sa fiu iertata pentru nerespectarea protocolului.Sau sa fiu penalizata cu indulgenta.

Deci multumesc pentru nominalizarile primite de la Andreia si de la Fairytale, ma simt onorata.

Acum sa trecem la spovedanie, adica sa ma conformrz regulei care cere sa spun 7 lucruri despre mine.

– nu mananc chestii verzi, fie ele fructe sau legume; exceptie face inghetata de fistic.

– desi nu stiu sa inot nu pot sa ma inec; la 11 luni am cazut cu caruciorul intr-un elesteu inghetat, s-a rupt gheata si m-am dus la fund printre sloiuri dar m-a scos un baiat de 11 ani.M-a mai scos odata salvamarul la mare si bunicul dintr-un ochi de rau, tragandu-ma de par(avantajul de a avea plete!).

– sunt afonul perfect, nu pricep nimic din muzica si daca nu se inventa nici nu bagam de seama ca nu exista.

– pana la 30 de ani am purtat ca bijuterie doar cerceii din copilarie; apoi am descoperit placerea de a schimba des brizbrizurile, imi place orice tinichea stralucitoare, iubesc argintul si nu port niciodata aur. S-ar putea sa uit sa ma spal pe ochi dar nu pot sa scot tomberonul la poarta fara cercei si margele.

– ca orice Peste care se respecta am doua picioare defecte; am platfus din nastere si ambele glezne fracturate sau luxate ulterior.Acum dau genuchii semne ca incep sa scartie plus niste sciatici cu crize de personalitate.Deci n-o sa am incotro si o sa trebuiasca sa invat sa levitez.

– de vreo 15 ani tot zic sa scriu o carte si cred ca ar fi timpul sa trec de la vorba la fapta; macar sa-mi fac pe blog o rubrica permanenta si sa scriu cateva pasaje pe zi. Daca voi avea mai mult de 5 cititori voi zice ca m-am adresat publicului larg(public ingust nu vine pe blogul meu).

– cand o sa-mi expire viza de flotant pe planeta asta si o sa trebuiasca sa ma duc sa fac cuib la vreo barza chioara si tembela din alt univers vreau sa dispar instantaneu, nu sa ma descomun in etape. Si cum Dumnezeu mi-a arata ceva bunavointa pana acum  cred ca o sa-mi satisfaca doleanta si o sa ma pulverizeze in milioane de particule albastre. Asa ca daca o sa va gadile vreodata un fluturas albastru pe nas sa stiti ca sunt eu, vreau sa va mai smulg un zambet!:))

Chiar si fara nominalizari daca doreste cineva sa „rezolve chestionarul” este invitat sa-l preia.Hai, dragilor, poftiti la spovedanie ca am patrafirul proaspat imbalsamat cu Cocolino…

…au ramas doar noua!

Standard

PENTAX ImageVa spuneam ca ieri am avut o zi naspa.Am plecat de dimineata la serviciu, mi-am vazut de treburi obisnuite, nimic spectaculos. Pe la pranz suna verisoara mea, care locuieste in aceeasi curte cu mine si-mi spune pe un ton alarmat sa nu ma sperii dar il aduce nepoata-mea pe Sotu’ ca s-a taiat urat la mana.

Si vine Sotu’ cu o mana oblojita cum s-a priceput si el si bagata si-ntr-o punga de plastic.Ca cica si-a taiat un deget cu masina de tuns iarba. Pai bine, omule, cu unghiera nu puteai sa-ti faci manichiura?Si n-a mai gasit nici partea taiata, ca masina asta si toaca nu doar tunde, a cautat el bine prin iarba ca a vazut la televizor cum cos doctorii la loc partile lipsa… Megem la chirurgie, de garda e ginecolog, rana e adanca, mai exact e un deget amputat asa ca trebuie sa mergem la Ploiesti, la chirurgie plastica.

Imi sun o colega care vine sa-mi tina locul si plecam la spitalul judetean. La UPU e ca la balamuc.Si e o zi lejera…In hol la receptie e un nebun beat, client vechi care face scandal nu e chip sa-l potoleasca cineva.Cand devine violent si e pe cale sa distruga receptia vin baietii de la firma de paza si-l scot cu forta afara. Unde pune mana pe un bolovan sa dea in parbrizul unei ambulante.Abia il potolesc oamenii si-l baga intr-o sala mai izolata pana ce ii vor face transferul la psihiatrie.

Noi suntem indrumati la urgente minore.In fata un alt nene, mai constincios, isi taiase doua degete cu un flex.De, ca orice pacatos care se respecta si pe care il apuca harnicia taman duminica.Si in privinta asta noi suntem o familie foarte respectabila!Face Sotu’ radiografie, suntem condusi la etajul doi in sectia de chirurgi plastica, il vede doamna doctor care era de garda, zice sa-i faca internare de o zi si apoi va intra in sala de operatie. Mergem iar jos la UPU pentru fisa de internare, apoi la garderoba, ca nu putea sa intre la sala in bermude si tricou precum venise de acasa.Si i-am spus altadata sa tunda iarba la tzol festiv si cu papion, nu in haine de scandal!

La garderoba zice tanti ca n-are pijamale, ii da o pereche de pantaloni aproape transparenti de tociti ce erau si cam cu 10 cm mai lungi decat bermudele din dotare si sa ramana in tricou ca n-are si camasa. Bombane Sotu’ dar n-are incotro. Echipat ca un pui de bodaproste sexy ne intoarcem sus pe sectie. Si asteptam.Aproape doua ore. Ce am vazut pe sectie va povestesc altadata, merita un articol separat…

Pe la ora 16 il duce pe Sotu’ la sala de operatie iar eu raman la usa sa astept. Inca vreo ora si jumatate.Timp in care am asistat fara sa vreau la mai multe drame decat poate trai un om intr-o viata, dar si asta va povestesc data viitoare. Mai intai iese nenea care se duelase cu flexul. El a fost mai norocos la garderoba, cred ca a luat ultima bluza; nu conteaza ca e de dama, bleo brodata cu flori pe piept si e cu buricul la vedere ca nu-l cuprinde…

Intr-un tarziu iese si Sotu’.E teafar si cu mana in atela gipsata. ca a zis doctorita ca in astia harnici, care fac treaba si duminica n-are incredere c-or sa stea cuminti, mai bine sa nu-si poata folosi mana.Zece zile are voie sa conduca doar telecomanda.

Il intreb daca l-a durut tare(ce intrebare idioata, ca doar nu l-a umplut de placere cat sa-si mai taie niste degete!).Cica operatia, cu taiat os, polizat, refacut bont din ramasite de tesut n-a durut prea tare.Dar a durut ca dracu’ sa-i scoata verigheta. Ca n-o mai scosese de vreo 26 de ani, plus ca degetul era edematiat…

Am mers la garderoba sa inapoiem splendoarea de pantaloni, ne-am recuperat splendoarea de bermude si ne-am intors sa luam formele de iesire si reteta. Poate n-o sa credeti dar doamna doctor n-a vrut sa primeasca decat un „multumesc” verbal!

Am plecat spre casa.Bineinteles ca fiind duminica n-am gasit nici o farmacie deschisa sa luam antibioticele si antiinflamatoarele prescrise, noroc ca mai aveam niste expirate pe-acasa.Asa-i trebuie daca nu se orienteaza in ce zi sa-si taie degetele!

Cam asa am petrecut ziua de ieri. Tot nu facusem cunostinta cu spitalul judetean…Pe care, oricat as fi de carcotasa, nu pot sa-l critic prea tare.La UPU n-am stat decat maxim o jumatate de ora(cu radiografie cu tot) iar pe sectie a durat mai mult pentru ca doamna doctor avea de operat si mai era chemata si la urgente.

Acum am un sot cuminte si linistit.Cel putin zece zile, exact cam cat dureaza pana creste iar iarba.Data viitoare sigur nu va mai incerca sa scoata pietre blocate in rotile masinii de tuns.Nu e deloc placut ce s-a intamplat dar hai sa vedem si partea buna a lucrurilor: putea sa-i prinda toata mana nu doar un deget. Plus beneficiul de a avea reducere 10% la manichiura!

Trileme

Standard

Ieri am avut o zi naspa.A trebuit sa „testez” sistemul sanitar si din cealalta parte a baricadei. Daca nu-mi place nici ce vad din interior, ca prestator servicii, ce am vazut din exterior, ca beneficiar, m-a dezamagit si mai tare. Dar asta-i viata, asa inteleg mai usor ce-i in mintea unui pacient ratacit pe holuri de spital. Povestea zilei de ieri intr-o postare viitoare…

Aseara m-am culcat devreme si destul de obosita. Cu piciorul drept zvacnind de la un sciatic recalcitrant si cu creierii zgaltaiti de radiatii de luna plina am adormit relativ repede. Nu destul de repede cat sa nu-mi creasca-n minte trei mari semne de intrebare.Deci am avut o trilema, nu?Asa:

semne_de_intrebareO lema: daca saracia e o virtute atunci, logic, bogatia ar trebui sa fie un pacat! Pai si daca avem atatia pacatosi de ce nu-i excomunica biserica, nu le da canoane pentru ispasirea de pacat? Uite, ca lui Becali…Bine, lui nu de la biserica i se trege, dar sa zicem ca e tot o pedeapsa divina venita pe shortcut…

Dilema: in mileniul trecut, cand am tras eu prima brazda in campul muncii, aveam un salariu de 1865 lei. Acu, cam dupa trei decenii de arat, am…1500! Cam ce beneficiu am eu dupa atata vechime? Ca de pensie nici nu indraznesc sa vorbesc…

Trilema: pe condica asta electronica de medicamente trebuie sa scazi orice articol folosind unitatea de masura in care a fost inregistrat.Pana aici logic si clar. Dar Ampicilina, de exemplu, e trcuta…vrac. Pai si cati vraci trebuie sa scad eu pentru fiecare pacient? Si de-ar stii pacientul ca a venit la medic si a ajuns la vraci!:))

Fiind prea marcata de evenimentele de peste zi am adormit inainte sa-mi mai treaca si alte nedumeriri prin cap.Si nici raspunsurile nu le-am visat…Daca poate cineva sa-mi lamureasca, macar partial aceasta trilema va sunt recunoscatoare.Daca nu, le trec la colectie.

Ce bine ca e rau!

Standard

Ziceam sa nu mai postez azi ca e deja cam tarziu, lumea se distreaza, nu citeste nici naiba la ora asta. Dar nu m-a rabdat inima sa nu va zic ceva de „noapte buna”(care poate, ca e luna plina!)

Iti bate soarele timid in geam si te trezesti cu pleoapele mangaiate de lumina ce-ti mai increteste putin laba gastii. Auzi un tiuit in urechi si te intrebi daca nu s-a dat iar drumul la trenul de navetisti scos acum vreo doi ani. Dai sa te intorci pe partea cealalta si-ti dai seama ca nu-i chiar simplu, ceva scartie, scrasneste ca o balama neunsa. A, sunt incheieturile tale, n-ai nici o fantoma in plapuma!…

Reusesti sa te ridici in capul oaselor. Pana aici e bine! Dar capul-cap prinde posturi strine  de zici ca ai ramas cuplat pe antena de bulgari. Dupa ce camera se opreste din invartit si imaginea se stabilizeaza te dai jos din pat. Greu! Alte scartaieli si trosnituri . Ti-ar cam trebui o revizie tehnica, stai prost cu bucsele  si telescoapele, ti s-au infundat toate filtrele, dai rateuri  pe toate orificiile. Bai, ce doare sa te misti!Iar la rapiditate esti bun de maratonul melcilor…

Apoi te duci sa savurezi o cafea asa cum ai facut o viata. Duci ceasca aburita la gura si smaltul dintilor tresalta nervos. Colecistul tipa si el ;”NU, NU !”Renunti si la bucuria asta.Te imbraci sa pleci la munca. Ca pensia nu se grabeste sa vina, se uita in buletin si zice ca mai poti. In buletinul de sanatate nu se uita… Greu sa-ti tragi fermoarul la spate, greu sa te apleci sa-ti legi sireturile. Grea si poseta aia de moasa comunala in care iti cari tot inventarul necesar peste zi plus cele trei doze de medicamente.

Esti gata de plecare. Treci pragul cu piciorul drept. Nu din superstitie ci pentru ca stangul e mai natang, mai mult se taraie. Si zici recunoscator:

Multumesc, Doamne, pentru toate astea, inseamna ca si azi m-am trezit viu!Ca daca nu ma durea, nu scartaia si nu se intepenea nimic insemna ca am luat-o agale spre rai.Sau c-am dat de dracu’!…

Noapte buna, dragilor, bucurati-va daca maine va treziti cu junghiuri! Daca nu, verificati daca nu cumva va arde o lumanare la cap…:))

baba

Melci

Standard

Am avut avertizare meteo de furtuna, vijelie, grindina.Asa ca am strans pavilionul, ghivecele cu flori, masa de sticla, berzele, hamacul si tot ce mai putea fi avariat de intemperii. Tigla de pe casa n-am putut sa o strangem deci ne-am rugat sa n-o duca vantul prin vecini…

Si cand eram pregatiti psihologic sa facem fata uraganului a inceput ploaia. Nori negrii, amenintatori, ce de sfarsit de lume. Cateva fulger insotite de tunete innadite de nu se mai terminau, se zgaltaiau ferestrele.Cascade domoale de apa curgand prin burlane. Nici vorba de grindina sau vijelie, ploaia nici macar n-a batut putin in geamuri sa le mai curete de praf! Tot eu trebuie sa fac si treaba asta.Se pare ca toata energia furtunii s-a consumat deasupra Bucurestilor, pe noi, in provincie, ne-a tratat mai cu indiferenta…

Melc-melc-codobelc-poza-t-P-n-melc_melc_codobelc_pozaDupa ploaie am iesit in curte pregatindu-ma sa plec la munca.Doar cativa bujori mai zburliti de vant, in rest nici o paguba. Si melci! Zeci, sute, mii, cata frunza, cata iarba, cat sa n-ai pe unde calca fara sa-i storcosesti prin iarba.Iar unii, mai incarcati de adrenalina, deja luasera cu asalt zidurile casei.Ca trebuie sa aiba si melcii Everestul lor!

Sotul meu se intreba ce gust or fi avand, ca el ar incerca sa manance.Ca sunt hranitori, au cea mai buna proteina, sunt indicati in multe boli, unii ii considera o delicatesa…Iar mie mi-a zburat gandul la crema aia cu extract de melc careia ii face reclama acum Top Shopul.Oare daca i-as aduna si i-as da prin rasnita sau masina de tocat as obtine miraculoasa crema? fara taxe postale?:))

Am avut niste mesteri la casa care erau mari consumatori de melci. Intr-o zi eu butonam la calculator in casa si-l aud pe cel mai tanar strigandu-l pe celalalt: „uite, nene, ce de berbeci in curte!” Eu las totul balta si dau fuga afara gandind ca poate a ramas poarta deschisa la drum si or fi intrat niscaiva ovine cornute sa-mi pasca peluza.

Cand colo cei doi adunau de zor melci! Astia erau „berbecii”.;))M-au intrebat daca pot sa-i ia, ca lor le plac mult. Cateva zile cat au lucrat la noi mi-au curatat curtea de taratori cu rulota.

Acum e epidemie, ma intreb daca in loc de grindina n-o fi plouat cu melci. Iar sotul meu e amator sa incerce ce gust au.Doar ca nu stiu cum se prepara! Intuiesc ca se fierb dar cum fac? intai ii decapitez ca pe gaini sau ii pun cu totul la fiert? Asa, de vii? ca parca normele europene nu-ti dau voie nici sa tai porcul de viu, dara-mi-te sa arunc vietatea in apa clocotita…Ies singuri din cochilie sau trebuie scobiti ca pe nuci? Dar n-ar fi mai bine sa-i pisez cu totul, ca banuiesc ca si cochilia aia are calciu, ceva minerale folositoare? Si in timp ce-i pregatesc pentru cina nu pot sa obtin si extractul ala de-ti sterge ridurile mai ceva decat pasta corectoare o greseala de scris?Si ce naiba de gust au? ca mama nu mi-a dat de-astia cand am fost mica…De ce am eu senzatia ca au gust de sireturi de adidasi?Sau de muci intariti cu aracet? Daca nu stiu, nu stiu! Si nici nu vreau sa aflu.

Dar Sotu’ vrea ! Si eu n-as vrea sa ramana cu curiozitati nesatisfacute…

Deci, oameni buni, daca stiti cum se prepara lighioanele aste si ce gust au va rog sa ma luminati si pe mine. Eu sunt dispusa sa incerc.Sa prepar, nu sa mananc! si daca i-or placea omului o sa-i sugerez pe urma ca prin curte, prin iarba uda, vietuiesc si rame si mormoloci…