Nu stiu ce as putea sa spun eu. A spus Dragos destul, eu doar va trimit la el sa cititi si poate reusiti sa-l ajutati cu ceva…
https://drugwash.wordpress.com/2019/02/27/un-copil-fara-nume-si-noroc/
Am trecut si eu prin asa ceva, in noiembrie, cu Yeti. Doar ca am ales ce mi s-a parut cel mai corect in situatia de atunci, cand Yeti avea 8 ani, o multime de boli cronice si o fractura urata de tibie iar starea lui de sanatate nu ar fi garantat reusita unei operatii. Nu e sadism sa opresti suferinta unui animal chiar daca asta inseamna sa-i opresti chiar inima. Viata e viata cat e traita, nu cand e chinuita. Si cred ca e valabil si pentru oameni…
Toate gandurile bune pentru tine, Dragos! Si „copilul” poate isi va gasi si nume si noroc!
O zeama de cuvinte 
stiu eu ce sa iti zic!
La multi ani de ziua noastra! sa traim si sa inflorim ca merii si ca perii!
Te pup!
Îţi mulţumesc, Adelina şi îmi pare extrem de rău pentru Yeti, mi-aş fi dorit să îl aveţi în preajmă pentru mult mai mult timp. Dar viaţa nu prea face cum vrem noi ci cum vrea ea.
Cine ştie, poate pe băiatu’ gri o să-l botez „Adelin”. 🙂
La mulţi ani din nou, pentru întîiul de martie ce bate la uşă! 😉
Fata mea dragă, nu ai de gând să revii? M-a durut povestea cu Yeti, am și eu de-astea în spate, de aceea nu am avut puterea să mai zic ceva. Spune măcar că ești bine. Îmi lipsește mult scrisul tău.
A trecut atâta timp, Adelina… E păcat că ai renunțat să scrii. Eu nu am renunțat să sper că ai să revii și mai trec pe aici să văd dacă ești ,,acasă”.
Am trecut și eu prin așa ceva. De două ori eutanasiere, una în toamna asta, așa că înțeleg semtimentele.
Când trec pe aici, mă doare sufletul. Îmi plăcea enorm cum scrii! Regret enorm că nu o mai faci. Și mi-aș dori măcar să știu că ești bine.
Azi a fost ziua ta, nu greșesc, nu-i așa? La mulți ani, Adelina mea dragă!
Încă îmi lipsește scrisul tău, Adelina dragă.