Arhivele lunare: August 2013

Cel mai ceai!

Standard

Orice, numai ceai nu! Urasc ceaiurile. Daca mi-ar spune doctorul ca sunt pe moarte si numai un ceai m-ar salva as sta si-as cugeta si in cele din urma l-as ruga sa mi-l bage in perfuzie, in clisma in…orice numai sa nu-l simt pe limba.

In primul meu concediu de omulet al muncii (ca aveam numai 19 anisori) am zacut de o pneumonie mai ca Dama cu camelii. Am inghiti atunci cateva sute de pastile de antibiotic si antitusive. Emanam miros de medicamente prin toti porii de treceau microbii pe trotuarul celalalt cand ieseam pe strada. Si boala neam sa plece!

Asa ca a decis bunica-mea ca trebuie suplimentat tratamentul cu niste ceai de cimbrisor, cam doi litrii pe zi! Umplea ditamai ulcica de ceai, o punea pe soba sa fie fierbinte tot timpul si seara trebuia sa raportez ca am baut-o toata. Am supravietuit bolii, am fost mai norocoasa decat madama aia cu camelii, dar de ceai sa nu mai aud in veci!Mi-am consumat ratia pentru trei vieti!

Dar alaltaieri, la supermarket, Sotu’ s-a lipit de raionul cu ceaiuri sa-si ea ceaiul lui preferat,   de sunatoare ( de ce s-o numi asa, ca nu suna a nimic?) si mi-am plimbat si eu ochii printre rafturi, la o citire de preturi, ca nu ma interesa nimic. Dar mi s-a lipit privirea de o cutiuta patrata si lucioasa, jurai ca are ceva cercelusi sau margele inauntru. Cica „ceai de slabit cu goji”. Mi-am amintit brusc ca mi-am luat galci pe blog ca am mestecat si eu doua bucatele de piept de pui la gratar desi eram in plina cura de slabire.Doua bucatele, ma, nu doi pui!

Si fiindca mama numai asa m-a crescut, cu gojii, ca astia (sau astea!) cresteau la noi in batatura, zic hai sa iau si eu un ceai, ca n-oi muri!

Asa ceai eficient n-am pomenit de cand mama m-a facut frumoasa si desteapta! De cum am venit acasa tot in „sala tronului” stau, nu ma mai dau ridicata de pe scaunul cu colac! Noroc ca am o gresie cu model si fac exercitii de imaginatie printre liniute, stiu exact cati balauri, cate vrajitoare si cati dragoni sunt pe pardoseala. Ete, am evacuat si amintirea pieptului de pui la gratar, berea a intrat de mult in circuitul apei in natura si burta mai are putin si se lipeste se sira spinarii.

Da, grozav ceai pentru slabit! Si, culmea, nici nu l-am gustat inca!Cred ca am nimerit niste goji-shaolin cu efect telepatic.:)))

poze-amuzante-pisica-isi-serveste-vecinul-cu-ceai

Anunțuri

Timp si timpuri

Standard

In urma cu patru zile termometrul arata 28 de grade si circulam cu aerul conditionat pornit. Azi termometrul arata 13 grade ai am circulat cu incalzirea pornita…

Nu mai stii unde sa te uiti, la termometru sau la calendar? Ceva parca nu se incadreaza in peisaj. O zi umblu in slapi, a doua zi in papucii imblaniti…Cat de repede sa ma mai adaptez si eu? Ca nu mai am chiar 20 de ani (poate 20 de ani pana la pensie daca tot ridica astia stacheta!) Ce vreme si ce vremuri ciudate si schimbatoare traim!

clepsidra Umbla vorba-n targ ca s-ar fi schimbat vibratia planetei, ca timpul se condenseaza ,traim pe repede-inainte dar nu prea sesizam. Ba uite ca incepem sa sesizam: acu infloresc ghioceii, acu cad frunzele; acu intri in clasa pregatitoare, acu te asezi la coada pentru somaj; acu te fatai pe tocuri de 12 centimetrii, acu te sprijini in baston de 112 centimetrii!…

Cineva ne fura timpul. Bai, demiurgilor, va rog eu frumos nu-mi mai mancati timpul, nici nu mi-l mai rontaiti pe la colturi ca am mare nevoie de el! Ce castigati voi ca-mi luati mie o secunda-doua in fiecare zi? Si ca faceti dusuri scotiene cu termometrul meu? Dar eu, cand adun toate secundele lipsa, realizez ca e exact timpul de care aveam nevoie sa termin tot ce mi-am propus. Si termometrul m-a zapacit de cap, seara las pregatite haine subtiri, de sezon iar dimineata trebuie sa dau fuga sa scotocesc dupa geci de ploaie si vestute…

Daca-l prind pe ala de fura timp jar mananca! Ori il leg de stalpul portii si-l las noaptea afara, la 8-9 grade numai in budigai si-i zic ” mucles, nu te vaita, ca suntem in august!” ori il pun sa asculte melodia aia cu „Opriti timpul, nu se-ntoarce niciodata” de 14.567.592 de ori cu sonorul la maxim si pe turatie marita pana-mi da inapoi si ultima milisecunda furata!

Ce, voi daca il prindeti ii multumiti frumos ca va duce mai repede aproape de pensie sau de cimitir? Sau ca va curg mucii in august?

Cine-o mai fura secunde

Sa-l usture stiu eu unde!

De nu-mi da grade-napoi

Sa-i atarne turturoi!

Daca ma mai enervez

Imi iau drujba si-l castrez!

 

Jurnal de concediu

Standard

Bai ce bine-i in concediu!

Gratare, berici, shoping…Adica in ordine inversa ca mai intai am fost la cumparaturi. Am intrat la Lidl sa luam chestii de pus pe gratar apoi am fost sa platim cotizatia la loto. Nu eu, ca eu sunt responsabila numai cu investitiile din castig nu si cu capitalul initial. Cat s-a dus Sotu’ sa-si faca datoria de contribuabil model la Loteria Romana (si sa-si ridice fabulosul castig de saptamana trecuta de 60 lei!) am intrat si eu alaturi.Adica la margele! Care margele n-am gasit asa ca mi-am luat niste cercei aurii cu negru si pentru ca nu mi se asortau cu nimic am scotocit pana am gasit o bratara. Care bratara de cum am incercat s-o pun pe mana s-a rupt!:)) Deci beneficiul zilei:o pereche de cercei. Paguba zilei:o bratara nou-nouta! Bine ca cerceii erau doi altfel ieseam pe minus.

Am venit acasa, am strans in fuga rufele ca se anunta o ploaie cu bulbuci, era un cer negru-apocaliptic, cred ca Dumnezeu facea curat in rai si scosese tot praful. Sau dracu’ facea revizia de toamna si se ridicase toata funinginea de pe ceaunele cu smoala? Pana la urma au cazut trei stropi razleti si atat. Sa-mi spuna cineva ca la Sovata toarna cu galeata ca sa am si eu o bucurie ca n-am mai plecat!:))

Cat am butonat eu „culcalatorul” Sotu’ a facut niste minunatii de fripturi la gratar iar eu am fost chemata doar sa ma asez la masa pregatita. Pai da, ca-s in concediu, trebuie sa ma relaxez si sa fiu servita! Am baut si o bere cu lamaie. N-am nimic de reprosat in privinta servirii da’ la ciubuc mai negociem, sa vedem ce alte prestari servicii mai sunt incluse in rasfat.:))

Nevralgia mi-a trecut, mai sunt putin fudula de-o ureche, exact cat trebuie ca sa am o scuza cand ma fac ca nu aud ce nu-mi convine. Asa ca profitati, ziceti de rau, nu-i nici o suparare!:))

Pe noptiera am o carte despre extraterestrii si contactele noastre cu ei, cand o termin va anunt la ce concluzie am ajuns, daca imi mai astept sau nu neamurile de pe Marte.

Daa, e bine in concediu! Se putea si mai rau: sa fiu la Sovata, sa ploua si sa-mi uit si cartea cu extraterestrii acasa.

In rest…a venit, a venit toooamnaaa, acopera-mi inima cu cevaaa!

Mai bine acopera-mi picioarele cu o patura ca mi-au cam inghetat bataturile! Sau mai bine aprinde focu-n soba…

toamna9

 

Gandul negru in mintea alba

Standard

Sunt avariata. Resimt din plin efectele benefice ale aerului conditionat de la masina pe care l-am inmagazinat in jumatate de cap. Dandu-mi seama ca toata racoarea placuta imi bate in fata mi-am pus ochelarii de soare ca sa-mi protejez ochii dar n-am avut la indemana si-un fes sa mi-l trag pe urechi. Asa ca mi-a intrat aerul rece prin toate gaurile neacoperite si m-am „curentat”. M-am ales cu o nevralgie pe partea dreapta de nu-mi pot pieptana parul decat din stanga cararii, dreapta nici n-o pot atinge cu pieptanul.

Ce sa mai zic de urechea dreapta! E moarta si dureroasa in acelasi timp. Pentru perceptia muzicala nu-i nici un bai, era oricum afona, poti sa dai cu diapazonul de masa pana-l faci tirbuson si tot nu fac diferenta intre un la minor si un la major. Adica fac, ca laminorul stiu ca produce chestii din metal topit dar lamajorul nu stiu la ce foloseste…:))

Voiam sa scriu azi ceva intelept despre puterea noastra de a face fata incercarilor vietii, despre rezistenta atunci cand esti pe punctul de a preda armele. Dar starea mea usor morbida nu cred ca ma ajuta sa ridic cuiva moralul. Ei, sunt doar avariata, nu simt nevoia sa-mi trag un glonte-n capul semi-dureros dar nici un model de optimism nu ma simt azi…

depresieTe trezesti uneori dimineata cu mintea plina de ganduri negre. Asa cum albinele trag la miere si mustele la kkt si gandurile negre trag la mintea prea insiropata sau prea imbacsita. De cand te-ai nascut cineva te-a protejat, ti-a fost sprijin la greu, te-a incurajat; n-ai facut niciodata un singur pas pe cont propriu. Si cand te obliga viata sa mergi singur fiindca treci pe o carare prea ingusta pentru doi nu esti in stare sa te tii pe picioare, cazi la prima adiere de vant, la prima piatra aparuta in carare.

Si stand cazut nu gasesti puterea sa te ridici singur. Sau nu vrei. Nu pentru ca n-ai putea ci pentru ca te gandesti deja la urmatoarea cazatura; caci stii ca vor urma si altele, e drumul plin de obstacole si te cuprinde teama.Daca data viitoare te va durea mai rau? Daca te vei ridica mai greu?Mama lui de drob de sare!  Si atunci te simti intr-o zona de relativa siguranta stand acolo, cazut in drum, langa prima piatra. Cand sentimentul acesta ai sigurantei in cadere si al abandonului pun stapanire pe tine esti pierdut. Pana la depresie nu mai e decat un pas!Unii fac din depresie un scut cand de fapt e un giulgiu!

Sau poate te stii singur de o viata, nimeni nu ti-a intins o mana de ajutor si ai obosit sa te tot ridici si sa cazi. Cu durerea te-ai invatat, ai trupul tabacit si plin de vanatai dar nu mai ai speranta, nu vezi unde va duce drumul asta asa de abrupt.Si incepi: numai pe mine ma doare, numai eu am ramas somer, numai la mine tipa seful, numai pe mine ma ocolesc prietenii, numai eu n-am casa cu piscina, numai eu nu sunt iubit, numai eu am sa mor… Sezi bland, nu esti numai tu in situatia asta! Sa mor eu daca n-o sa mor si eu intr-o zi!

Daca ne-am scoate intr-o zi toti necazurile la poarta asa cum scoatem tomberonul cand trece masina de gunoi si ne-am uita la necazurile celorlalti am incepe sa le iubim pe ale noastre; le-am lua inapoi in curte si am multumi cerului ca-s numai astea, ca tomberonul nostru e inca incapator…

Nu exista situatii fara iesire. Jelitul si statul in genuchi nu folosesc, nu alina si nu apropie oamenii. Ti-a dat viata o palma grea peste fata? Nu-i intoarce si celalalt obraz si nu te bocii resemnat. Nu zic s-o scuipi in ochi dar poti macar sa-i razi in nas, sigur o vei impresiona mai mult! Sau macar o vei face sa zambesca si atunci e 1-0 pentru tine…

Ai cazut si doare? Scutura-te de praf, curata-ti ranile, ridica-te si umbla! Ridica-te mai repede si da-i drumul pe poteca inainte, ca daca-mi trece durerea asta de cap vin si te ridic eu de urechi, ca sa vezi si tu cum doare o ureche!

Lectia de optimism a luat sfarsit pe ziua de azi.Daca maine mi-e mai bine va spun si cum trebuie sa fluierati in timp ce marsaluiti spre luminita de la capatul potecii; daca nu, va invat niste injuraturi despre nevralgii, urechi fudule si aere conditionate.

Ce facui unde fusei

Standard

Ce dornic era degetelul-atomic sa zburde pe taste! M-am odihnit, am respirat are de munte bogat in ioni negativi si acum sunt gata de treaba. De care treaba inca nu stiu, ca teoretic ar fi trebuit sa fac bagajele pentru o evadare la Sovata. Dar prognoza meteo imi e potrivnica, se anunta ploi pana la sfarsitul saptamanii. Sa ma uit pe geam cum ploua la Sovata? Pai nu cred sa fie alt model, tot apa care cade de sus in jos e, ca si pe la noi…

Despre Oltenia n-am mari noutati sa va spun, acolo nu s-a schimbat mai nimic in ultimul secol nu in ultimele trei luni de cand v-am scris eu in primavara

Scrisori pe foi de praz.

Cu productia agricola stau binisor in ciuda secetei care a lasat pamantul crapat ca o crusta uscata de mamaliga. Toate campurile sunt pline de floarea-soarelui, dublu fata de anul trecut doar ca pretul de achizitie a scazut la jumatate asa ca profitul e la fel de mic , nici o halvita! Porumbul e si el aproape recoltat dar se cumpara la pret mic, nu raman oamenii cu mare lucru dupa un an de munca…

Soacra-mea e tot intr-un zor, iepurasul Duracell e copil de mingii pe langa ea. Cred ca acumuleaza ziua energie solara si o foloseste noaptea, cand coace paine dupa miezul noptii si pune muraturi. O fi ceva cu efectul lunii asupra cresterii aluatului dospit?

Daca as sta mai mult de 4-5 zile cred ca as uita si in ce an sunt ca prea sunt toate zilele la fel, ca un ritual.Oamenii par intorsi cu cheita dimineata de o mana nevazuta si merg apoi zi-lumina pe pilot automat facand aceleasi lucruri.Daca incerci sa schimbi ceva din rutina strici armonia si feng-shuiu’, e mai rau ca inversarea polilor!:))

De exemplu: seara se ia cainele Nero de la nuc si se leaga langa primul tarc (sau”mutator de pui” cum m-a invatat pe mine Mixy) de pui; se ia capra frantuzoaica din gradina si se leaga la nuc; se ia cainele mic, Sandel, de la mar si se leaga langa al doilea tarc de pui; nemaifiind nici un caine al treilea tarc ramane fara santinela, il pazeste Domnul, in marea lui bunavointa…Si dimineata ritualul se reia in sens invers, de nu mai stiam eu unde naiba sa duc mancarea pentru caini…:)

Socru-meu e tot fudul, nu vrea sa se barbiereasca decat cu lama desi soacra-mea il mai barbierste si cu „gica”. Cand aud de Gica, ciulesc urechile, ca nu stiam sa fie vreun barbier in sat; dar ma lamureste ca „gica” e singularul de la „gicuri”, alea de unica folosinta de le aduseram noi data trecuta. Asta cu „gica” e leit faza cu „cioacele” care la singular se spune „ciochitza”!:)) Grea limba si olteneasca asta!

Am uitat sa iau aparatul foto cu mine si am ratat sa va aduc o poza cu gainile oltenesti care nu innopteaza si ele ca toate gainile in cotet ci cocotate in pom sau, mai nou, pe scara ce duce in podul de deasupra grajdului. Sa stiti ca si gainile, cu mintea lor de gaina, tot sufera de sefie! Ca prea se inghesuiau sa se urce cat mai sus, spre varful scarii unde trona cocosul. Daca vrei o supa de galuste nu trebuie sa alergi dupa o gaina ci te duci mai pe inserat si o culegi, cam la nimerala e adevarat, fie din copac, fie de pe scara!

Am avut norocul sa prindem si o ploaie. Se intunecase deja cand a venit soacra-mea sa-i dam o mana de ajutor cu niste iarba uscata ce trebuia pusa la adapost, ca „incepu sa bubuie”. Asa ca a bubuit, a fulgerat si-a plouat!

Da’ sa nu va mai fac capul mare cu pitorescul oltenesc ca nu-i nimic exotic sau palpitant. Doar putin mai ciudat.:) Si eu sunt cam nevorbita, as tot bate campii dar ma uit ca a iesit soarele si poate n-ar fi rau sa-mi fac totusi bagajele. mare dilema pe capul meu:sa plec, sa nu plec? …

Stie cineva daca ploaia la Sovata merita trei zile de exil intr-o pensiune? Sau sa raman acasa si sa va stresez pe voi? Ca si asa am ramas in urma cu raspunsul la comentarii, nu stiu cand apuc sa raspund fiecaruia, sa nu par nepoliticoasa…

oltean

 

Din Prazilia

Standard

Prazilia nu e Ibiza!

Nu-i ritm de salsa, samba sau cha-cha

Se aude-n curte o diva, e caprita

Si un cocos c-un slagar „Pana mea”.

.

Si nici cu Monte Carlo nu aduce

Nu-i nici un cazino la birt in sat,

La mese se mai joaca doar septice,

Sampania in zaibar s-a schimbat.

.

Sa imi inchipui ca in Tenerife-as fi?

Nu-i nici ocean, nu e nici plaja…

In noapte bantuie stafii

Iar cucuvelele descant-o vraja.

.

 

Sa inchid ochii sa visez Hawaii?

Nu-i funia de usturoi ghirlanda!

De mesteci in ceaun nintel malai

Ceaiul de tei nu e pinacolada.

.

Sa m-amagesc macar c-ar fi Albena

Ca pan’ la granita mai sunt doi pasi?

Sa-mi pun sezlongul unde s-a cosit lucerna,

Sa-mi tarai slapii prin ardeii grasi?…

.

 

Deci in Prazilia nu-i traiul dulce,

Nu-i relaxare, nu e paradis!

Abia-am venit de acolo si m-as duce

Trei zile-ntru-n concediu ca un vis! 🙂

 

Ma intorsei! Doar ce aterizai si intrai numai sa va salut. Ca de povestit ramane pe maine, azi sunt obosita si usor confuza. Ma duc sa dau jos praful  si sa odihnesc in patul meu de care mi-a fost dor. Am supravietuit, sunt bine-mersi, v-am dus dorul si abia astept sa va iau la „puricat”. In rest…nici praz n-am mancat, nici gura nu-mi miroase!

Evadez

Standard

imagesIesire in decor! N-am derapat ci am plecat de bunavoie si voluntar-obligatoriu. Nu vreau sa ma prinda Apocalipsa acasa asa ca emigrez temporar in Prazilia!:)

La cum ii stiu eu pe olteni acolo nu indrazneste apocalipsa sa calce.Ca nu degeaba pun ei un pahar cu apa pe noptiera daca le-o fi sete noaptea si unul gol daca nu le- fi si nu degeaba se culca cu ceasul in gura sa le miroasa dimineata gura a Tic Tac!

Asa ca o sa lipsesc 3-4 zile, suficient cat sa lacrimati putin de dorul meu (daca v-au mai ramas lacrimi dupa atata bocit de rege!) dar nu prea mult cat sa ma aruncati in negura uitarii…Va doresc Apocalipsa placuta si un weekend racoros!

PS. Aviz hotilor care intentioneaza sa ma viziteze in lipsa: bijuteriile le iau cu mine, banii sunt cu pusculita cu tot ingropati sub o banca in parc iar blanurile sunt la purtator, pe caine si pe motan. Deci nu va deranjati sa intrati! Decat daca doriti sa faceti putina curatenie, mai sunt niste covoare de spalat…