Cine mi-a mancat ficatii

Aveam 16 ani. Zau c-am avut si eu odata 16 anisori, nu m-am nascut direct de 40!

De cateva zile mi-era rau, dormeam pe mine, nu puteam nici sa gandesc, aveam in gura un gust amar de parca as fi lins o zi intreaga numai cauciucuri la masina…Nu ma vaitam, ziceam ca poate e astenie de primavara. Dar stand la coada la cantina sa iau masa de pranz cineva a intrebat ce e in meniu si altcineva a rasuns :mazare. Parca a fost un cuvant magic, a declansat un stimul in creierul meu si instantaneu am deversa micul dejun pe toti cei ce erau la rand in fata mea si dand gratios ochii peste cap am luat un contact dur cu pardoseala. M-am trezit in palme  si intrebari stupide, ca ce ai, de ce ti-e rau? De unde sa stiu?

Fiind eleva la un liceu de profil m-au dus imediat intr-un laborator si mi-au facut primele investigatii. In urma unui test simplu cu iod intr-o eprubeta cu urina  a rezultat un cerc bine definit, „un inel mare cat inima mea”. Diagnostic:hepatita!

Pana m-am dumirit eu eram deja in ambulanta profitand de girofar in drum spre spitalul de boli contagioase. M-au internat intr-un salon cu 6 paturi in care mai erau doua tipe tinerele, ambele proaspat casatorite si o turcoaica la vreo 30 de ani incredibil de frumoasa, mama a 4 copii, plus alte doua tantii anoste. Erau galbioare toate, parca emigrasem in China. Epuizata, am adormit si m-am trezit abia a doua zi in zori, cand m-au chemat la analize. Cand m-am uitat in oglinda m-am speriat: eram cea mai portocalie aratare pe care am vazut-o in viata mea, nici Mama Morcovilor nu putea sa arate in halul ala!Iar albul ochilor era de fapt de culoarea albusului de ou clocit.Doamne, am devenit mutant!

Analizele? Groaznice! Transaminazele, fara numar, cat sa-mi ajunga pentru 10 vieti, ficatul abia mai incapea sub coaste…

Nu va mai povestesc toata odiseea hepatitei mele ci doar ce am invatat eu in timpul internarii in spital. Am invatat sa fumez!! Impreuna cu cele trei zapacite din salon saream geamul ce dadea pe o tersa si aolo, la adapost de privirile asistentelor tutuneam ca niste furnale. Apoi mergeam la chioscul din incinta si tot pe blat, ca niste partizani in munti, infulecam eclere, noi, care aveam o gramada de restrictii alimentare si o dieta stricta. Dar intr-o zi ne-a prins asistenta. De unde ne asteptam sa ne certe, ne-a spus doar ca e bine sa evitam glazura de ciocolata, restul e ok, e o crema fiarta, nu ne face rau. Din ziua aia nici eclere n-am mai mancat, ne-am reprofilat pe ciocolata pura!

Numai prostii ma invatau nebunele alea. Eu, inocenta intruchipata, am cazut prada viciilor lor si m-au manipulat intr-un mod josnic.Asa-i ca ma credeti ca n-am nici o vina, m-au corupt?Dupa mine s-a internat o tinerica de vreo 20 de ani , fata naiva de la tara, credula foc si noi ne amuzam teribil pe seama ei. Intr-o zi, stand pe scara de serviciu, am vazut o infirmiera taraind pe scari doi saci grei si i-am spus naivei noastre ca duce la morga copiii morti peste noapte, se aude cum le pocnesc craniile de ciment. Ce plans, ce jale! si ce munca de convingere ca am glumit, ca sunt sacii cu lenjerie murdara care e duc la spalatorie.Sadism de om bolnav si plictisit de spital…

Nebunele s-au externat, eu am ramas si il locul lor au adus insalon niste tantii in varsta, tare grijulii, care verificau seara daca sunt bine invelita si sa nu deschid geamul, ca ma trage curentul. Nu fuma niciuna, nu mancau nici ciocolata…

Dupa trei saptamani, desi analizele mele erau tot proaste, i-am spus medicului sa ma externeze, pot sa-mi iau pumnul de vitamine si acasa, altfel ma arunc de la balcon. Era si periculos tare, de la etajul unu! Puteam sa storcosesc vreun melc…

Acasa, alt calvar! Numa zemuri fara sare, numa buruieni si pumni de vitamine. Mai bine mi-ar fi dat numai pumni si o ciocolata… Ca sa nu mor de foame trebuia sa ma scol noaptea, cand toti ai casei dormeau si sa fur o sarmaluta, un salamior din frigider.Si cand a trebuit sa ma intorc la internat iar regim! Aveam doua bucatarese care lucrau o zi cu o zi, alternativ. Una avea mila de mine si ma hranea cu piept de pui fript pe plita(nu in ulri) , niste fleici cat talpa bocancului unui infanterist ce poarta marimea 46 plus garnitura de cartofi natur cu mujdei de usturoi si verdeturi.Cealalta imi dadea  cei mai natur cartofi natur, doar cu gustul apei in care au fost fierti.Noroc ca eu aveam acces si la frigiderul in care ascundeau ele mancarea pe care o furau si aveam grija sa aplic impozit cota unica pe tot salamul, sunculita si smantanica puse deoparte!

Un an de zile m-au chinuit asa! Plus analize periodice, plus pumnii de vitamine! Ca nu ieseau prea bune, asta e alta poveste, nici medicii nu prea intelegeau de unde ficatul ala marit .Ce vina aveam eu ca smantanica si cascavalul erau mai eficiente decat vitaminele lor!

Cand s-a implinit anul de la trecerea mea din galbeneala in culori normale am zis gata! Adio analize, adio vitamine, adio diete! Si cine o mai vrea sa-mi masoare ficatelul, cu placere, dar numai la autopsie!!

Ce am scris nu e o lauda. Ba chiar e din ciclul „nu faceti ca ei!”Mereu se va gasi cineva care sa va manance ficatii dar asta nu-i un motiv ca voi sa nu vi-i ingriiti si sa-i lasati sa creasca intr-o hepatomegalie , ca doar nu vreti sa faceti drob sau pateu din ei.Aveti grija de voi, mergeti la medic si daca tot ati mers faceti ce va spune; daca n-o sa va fie bine macar o sa aveti pe cine da vina si pe cine sa acuzati de malpraxis, ca tot e acum la moda.

Intre prietenie si vesnicie

Au facut impreuna primii pasi in viata.Au chinuit aceeasi minge visand cine-l va intrece primul pe Maradona.Au ciopartit petice de material si au imbracat papusi cu gandul la podiumurile de moda…

Au carat impreuna ghiozdanele la scoala, au impartit aceeasi banca, acelasi pachet de biscuiti.Au copiat aceleasi teme…

Au vazut la cinema aceleasi filme.Mai intai stand chirciti in primul rand si tinandu-se de mana la scenele infricosatoare, apoi mai in ultimele randuri, fiecare de mana cu altcineva dar razand la aceleasi glume, suspinand la aceleasi drame…

Au trecut prin liceu si facultate cu aceleasi emotii, tocind aceleasi cursuri, impartind pachetele de acasa si ultimii bani de buzunar…

N-au avut nimic personal, totul era pe din doua.N-au avut secrete, n-au avut invidii…

S-au trezit deodata oameni mari, fiecare cu un alt drum in viata.Ceea ce parea un bulevard lung cu doua benzi paralele s-a transformat intr-o intersectie de la care fiecare a virat brusc in alta directie.N-au mai avut aceleasi bucurii, n-au mai trait aceleasi spaime, fiecare cotropit de griji personale:familie, job, datorii la banca, parinti bolnavi, bani, case, masini, vacante…

La inceput s-au mai revazut de cateva ori, rar si mai mult intamplator. Apoi n-au mai simtit nevoia sa se vada si nici sa-si vorbeasca.Si s-au pierdut in lume!

Prietenia e vesnica doar cand esti tanar.De la o varsta vesnicia devine relativa.

Inca mai ai prietenii din copilarie? Esti norocos!

Nu-i mai ai? Esti normal! Si nu esti singurul…

Tortura sublima

Eram impreuna cu mai multi Gigi Duru mascati intr-o duba si escortam un infractor periculos imobilizat pe o targa. Si tipul necheza ca un armasar turbat, facea spume la gura improscandu-ne cu injurii si amenintari. Un coleg s-a apropiat sa-i dea sonorul mai incet cu un pumn in gura dar individul nu s-a singhisit prea mult, era obisnuit cu astfel de tratamente. Ba i-a mai tras si un picior zdravan in piept colegului, noroc ca avea „armura” de protectie, altfel ramanea precum stramosul Adam fara o coasta.

Rabd eu ce rabd, dar nu pot trece peste faptul ca sunt_totusi!- o doamna si am timpanele fine, ma agasau urletele fiarei incatusate. Asa ca ma apropii zambitoare si pana sa bage namila de seama ii infasor picioarele zdravan cu o banda de scotch de-ala bun de te intepeneste instantaneu.Apoi ii trag mergatorii si sosetele din picioare. Brusc, toata lumea scapa de parul din nas si sinusurile ni se dezobstrueaza de aromoterapie. Rabd. Si incep tacticos sa-l gadil pe nemernic in talpa. Gadi-gadi la dreptul, gadi-gadi la stangul, apoi gadi-gadi la ambele, simultan, ca de-aia mi-a lasat Dumnezeu doua maini. Fiara se cambreaza, strange din falci, il trec transpiratiile. Dar se bucura, imi zambeste cu tote cariile intr-un ranjet larg. Dupa cinci minute urla printre hohote de ras:”Bate-ma!Bate-ma!”Zau, mai masochistule? acu eu sunt maestru de ceremonii, jucam dupa partitura mea.

Cand deja incep sa ma doara degetele observ cum din atata zbatere i s-aridicat camasa.Sadismul meu ludic trece la un alt nivel si incep gadilatul intercostal, tortura suprema. Tipul e rosu-vinetiu, cu diafragmul contractat la maxim, cu ochii iesiti din orbite.Leit un melc storcosit sub copita unei vaci!Ia de mai injura, musiu, daca-ti da mana! Prevad ca sfarsitul (sfarsitul lui, desigur, ca eu m-as mai juca asa vreo ora) e aproape si urmaresc atenta cum se instaleaza apneea, plamanii nu mai gasesc forta sa se destinda, aerul nu mai trece dincolo de hohotele schimonosite de ras…

N-am mai apucat sfarsitul ca m-am trezit brusc din ceea ce eu numisem o atipeala scurta dar se transformase intr-un somn cu vise. Bag de seama ca am un zambet tembel pe fata cu bale in coltul gurii si pumnii stransi. Arunc repede o privire vinovata in stanga sa vad daca a observat cineva satisfactia ce m-a cuprins; n-as vrea sa se interpreteze ca am avut un vis erotic si un orgasm in somn.:))

Sotu’ se uita atent la televizor, e un film politist, n-a vazut nimic.Bineee! Asa ca e timpul pentru un somn adevarat.Imi sterg saliva cu maneca pijamalei si ma intorc cu spatele. Sa trecem la treaba! E timpul sa-mi fac o lista cu „prietenii” pe care i-as baga in duba pentru un tratament gadilicios-intensiv. E vreunul care nu se gadila? avem planul B: epilat pe talpi cu flacara de la bricheta! Lasa, nu-mi spuneti ca oamenii n-au par pe talpi, procedeul ramane acelasi doar ca n-o sa-i mai spun epilat ci cauterizare de bataturi!

Mai rasfoiesc putin agenda in cautare de „prieteni” si daca imi mai raman locuri pe lista pot sa preiau si din „prietenii” vostri care n-au mai ras de mult. Desi ar fi pacat sa nu-i inveseliti voi personal si sa nu le cititi bucuria si extazul pe fata…:))))

Ce-mi place de mine cand sunt prietenoasa!

Numai pentru matematicieni!

Se da urmatoarea problema:

Intr-o maternitate se afla un numar de mame a caror varsta insumata este egala cu 52 si un numar de copii a caror greutati insumate e aproape 8 kilograme.Suma iq-urilor mame+copii este sub 100.Numarul taticilor este mai mic decat al mamicilor cu 1 si numarul taticilor legitimi=0.Numarul de clase de studii al mamicilor este teoretic 26 si practic este cel mult 6, cu bis pe clasa pregatitoare .Cel mai mare numar din problema este cel al spirochetelor datatoare de sifilis din sange.Cel mai mic este al cantitatii de instinct matern si al cunostintelor minime de educatie sanitara.

Sa se afle:

Cati copii si cate mame veghez eu la miezul noptii?

Ce dracu de maternitate e asta?

Si de ce nu m-am facut eu florareasa  ?

Pentru clarvazatori sau pentru cei cu avansate cunostinte de sociologie  sau aflati sub influienta etnobotanicelor o intrebare suplimentara: cum vedeti viitorul Romaniei peste 20 de ani?

 

Sa va dau si raspunsurile corecte ca sa nu va mai biciuiti neuronii aiurea:

-am trei mame(2×16 ani+1x20ani)

-am trei copii(2×2,4kg+1×3,1kg); de fapt cred ca am 5, ca cele doua mame minore sunt tot copii…

-unul e din flori si facut in potecuta, ca n-a mai ajuns pana la ambulanta, l-au adus impachetat in geaga ma-sii si in frunze, cu buricul legat cu snurul de la lanterna.

-niciuna nu e legitima.

-una nu stie cu cine l-a facut, nu-l vrea, zice ca ni-l lasa noua suvenir, ea isi ia numai sifilisul si pleaca.Ca iese tac-su din puscarie si-o omoara daca nu mai e fata mare, fata mica si cu copil n-o accepta(macar sifilisul nu se vede).

-daca tot nu m-am facut florareasa  m-as putea duce sa lucrez in sectorul zootehnic, macar acolo pe vaci nu le intereseaza care bou e tata la vitelul lor dar  ii poarta de grija…

-daca o tinem in ritmul asta de degenerare Romania nu mai are nici un viitor peste 20 de ani si noi nici o pensie.

Sa mai zic? Lasa, ca v-am stricat ziua destul cu atata matematica.Mai bine va scriam o poezie sau va cantam un cantecel, unul gen „dar-ar naiba-n tine, dragoste”…

 

 

Leacuri pentru buba rea

A fost o zi plina, cam multa agitatie pentru ritmul meu de melc la ralanti. Ma tarai pana in baie sa fac un dus inainte de culcare. Ma despoi la nudul gol, potrivesc robinetii sa nu fie apa prea fierbinte(ca sa nu-mi dauneze elasticitatii tesuturilor si sa-mi apara vergeturi  pe trupul meu de bale(ri)na perfecta).Si nu stiu cum fac, prind o imagine cu coada ochiului in oglinda cat un sfert de perete(ca de:trup mare, oglinda mare!).

Ce e chestia aia pe sanul stang? Cand o fi aparut, ca parca nu era acum cateva zile? Oare de-aia ma durea in zona precordiala de zicea mintea mea de baba de la tara ca ma inteapa inima si grauntele de ratiune raspundea ca e doar o nevralgie cardiaca?

Ma postez in fata oglinzii si incep examinarea, deja cu  gandul negru disipat in creier. Doamnee, ce blestem pe mine! O sa inceapa chimioterapia aia agresiva. O sa-mi fie greata si n-o sa pot bea nici apa, adio bere cu lamaie… O sa-mi cada parul, ca prea bombaneam ca e prea mult…O sa slabesc, tocmai acum, cand ma resemnasem ca asta mi-e calapodul si o sa trebuiasca sa-mi schimb garderoba… O sa-mi taie sanul!! Da’ n-ar fi mai bine sa-i taie din start pe amandoi, sa nu ma dezechilibrez si nici sa nu arat ciudat asa, asimetric? Ca eu silicon nu-mi pun, ala e pentru izolat tevi in baie!…

Toate astea le-am gandit instantaneu, fara sa indraznesc macar sa palpez ciudata pata. O ating cu sfiala, simt zona usor edematiata, citesc ca un orb conturul reliefat al galmei. Ce sadic esti, Doamne, sa-mi dai o buba rea cu patru foi, care numai aducatoare de noroc nu e! E ironic sa mori de un trifoi pe san, nu? Si ferindu-mi privire de imaginea sumbra din oglinda imi pica ochii pe hainele asezate frumos pe cosul de rufe. Am cancer si pe sutien? Ca e acelasi trifoi.!!…

Ma reped si iau sutienul, il intind, il studiez si il suprapun peste oribila cicatrice mortala. Identice, frate!!Acelasi trifoi  pe dantela si pe sanul meu!

Mama lui de sutien care parafeaza canceros!

Ia sa fac eu o baie fierbinte, da-o naibii de elasticitate a pielii, sa vezi cum iese cancerul la spalat  si ramane carnea moale si pufoasa si fara Vanich si fara Cocolino…

Hip-hip! Ura?

Lumee, azi e ziua mea! Nu spun cati ani am implinit asa cum nu spun nici cate fire albe am la tample, nici cate plombe in molari(desi o masea de minte inca e in crestere, pe bune!) Dar nu-mi aniversez nici centenarul, nici macar jubileul de diamant asa ca n-o sa vedeti nici o parada nationala. N-or sa defileze nici vanatorii de munte, nici vanatorii de fantome si nu va brazda cerul nici o escadrila de MIG-uri care sa-mi scrie numele in aer. Cel mult va cadea o ploaie de meteoriti trimisi de strabunica mea de pe Marte pe care o rog pe aceasta cale,daca tot imi trimite pietre macar sa fie ceva safire si chihlimbare, ca bolovani am si eu destui si mai ales sa-si regleze bine tirul, sa nu-mi zdruncine tiglele pe casa!

Tare mi-as dori sa va invit pe toti la o agapa! Dar tocmai am concediat menajera si valetul deci n-a avut cine face sarmale si cine sterge oglinzile in sala de bal.Iar la restaurant nu-mi permit sa va scot ca sunteti multi si mancaciosi si mie inca nu mi-a dublat guvernul leafa.

Dar promit :cand voi implini 100 de ani si 6 luni(asta ca sa fie vara) o sa facem un party strasnic pe peluza din spatele casei, acolo unde imi parchez eu ozeneul si cultiv cartite.O sa curga sampania in valuri, o sa ne cante Irina Loghin si Fuego si-o s-o rog pe madam Merkel sa ne serveasca cafelele, ca gogosi ne-a servit destul. Ba o sa-l chem si pe Obama, sa avem si o pata de cuoare…Asta , daca voi castiga intre timp la loto! Daca nu, va dau o shaorma fara de toate, numai lipie cu colesterol si trigliceride…:)

Pana atunci va doresc mult bine, sanatate si noroc si-vorba lui tata- TOATA LUMEA SA TRAIASCA, NUMAI NOI SA NU MURIM!!

ps. Mai aniversez ceva azi: 26 de ani de casnicie! Condoleante, Sotu’!:))

Oferta de serviciu

Orologiul sparge noaptea-n jumatate.

Mie in tampla stanga oare cine-mi bate?

Eu sunt , Adelina, ingerul spasit,

Tocmai imi fac rondul sa vad de-ai adormit!

 

Ma, ai cataracta? pune-ti dioptrii

Nu vezi cum zbat din gene si am insomnii?

Tu nu esti planton, treaba tu nu ai?

Ba-s in misiune si-s fugit din rai.

 

Dau o tura-n lume, munca de teren,

Veghez niste matze c-au sedinta-n plen,

Gonesc cucuvele dincolo de deal

Si-nghiontesc cocosii ca au recital.

 

Si gonind navalnic prin nori si troiene

Am vazut lumina la tine sub gene;

M-am speriat ca poate ai visat urat

Vin sa-ti mangai fruntea si nimic mai mult!

 

As mai zabovi dar sunt dezertor.

De ma prinde Sefu’ iar imi da canon

Ca sa bat matanii pana fac cucuie

Si-nre sapte ceruri iarasi ma incuie!

Deci te las cu bine, dulce fie-ti somnul,

Dorm in buna pace, te vegheaza Domnul!

 

Bine, ingerase, iti urmez scriptura

Uite, inchid ochii si inchid si gura!

Dar de-n cinci minute  in somn n-am picat

Maine, jar mananci, esti concediat!!

 

Preavizul a expirat azi, in zori si postul este declarat vacant.Ingerii doritori sunt rugati sa-si lase CV-ul pana la amiaza. Proba practica se va desfasura incepand cu ora 23.

Se cere:

-sa aiba studii aprofundate in descantece de insomnii si cosmaruri.

-daca nu, sa stie sa stie sa aplice o directa de aripa dreapta peste ochi care sa asigure o anesteziere de minim 5-6 ore.

-disponibilitate la program prelungit si macar un curs de reanimare neonatala in ultimii trei ani.

Se ofera:

-pachet salarial atractiv constand intr-o punguta cu doi bani si un ortul popii la final, in caz de disponibilizare.

-timp de relaxare berechet cat sunt eu ocupata cu omologii lui din subteran in schimb de experienta  pe teme de agent termic si pret la gigacalorie.

-cazare in conditii decente pe umarul drept; doritorii de cazare la multe stele sunt rugati sa se adreseza re-re-evaluatului Gabriel Oprea, cel cu epoletii mai instelati decat carul mare.Eu nu pot sa asigur decat multe stele verzi…

Un tatic e un mamic?

Cineva a spus, cu multa intelepciune, ca cel mai greu lucru in viata cuiva este sa se nasca. Asa si e! Ganditi-va ca in primele 9 luni de viata traim intr-un mediu ermetic, intunecat si lichid. Si brusc, niste forte nebanuite ne imping afara, in lumina, in spatiu larg si plin de aer; si noi trebuie  mai intai sa trecem ca un elefant storcosit prin gaura cheii, apoi sa eliminam tot lichidul din plamani si sa invatam sa inspiram, sa tipam, sa ne manifestam, sa relationam cu un mediu necunoscut.Pacat ca nu ne putem aminti clipa in care am venit pe lume!Daca toti avem o apocalipsa cand murim, cu siguranta avem si o revolutie biruitoare cand ne nastem!

Dar femeile cu siguranta nu pot uita momentul in care au nascut un copil! E un miracol cum intr-o clipa tot chinul travaliului de ore si ore, tot efortul din timpul nasterii se transforma intr-o clipa de extaz, de bucurie imensa care sterge toata durerea.Dar nu despre sentimentele proaspetelor mamici vreau sa vorbesc, ele sunt complexe si greu de descris. Ci despre ce simte si cum reactioneaza un proaspat tatic!

 Sigur, bebelusul e vedeta, mama e in rol secundat iar tatal… e baiatul care duce tava, figurantul care trece neobservat in astfel de momente. Daca in sala de nasteri stau in „patratica mea” si ma uit cu un ochi la copil, ca el e pacientul meu si unul la mama, sa nu pierd spectacolul primei impresii, apoi urmeaza spectacolul care ma delecteaza cel mai tare: prima intalnire dintre tatic si pruncul lui. Unii,matahale de 2/2 , duri ca stanca Gibraltarului, izbucnesc in plans langa incubatorul in care o mogaldeata de trei kilograme stramba din nasuc sau flutura din gene.Altii, parca speriati de bombe, se dau un pas inapoi daca incerci sa le pui copilul in brate.Degeaba le spui ca nu musca si nu curenteaza, ei se tem de fragilitatea  puiului de om si aproape ca-si opresc respiratia de spaima daca aud un scancet. Dar sunt si barbati pragmatici, foarte pregatiti sa intre in rolul de tatic, care te intreaba dupa 5 secunde de care pampers sa ia, de care lapte, cand se face baitza, de ce stranuta si cand e bine sa-l scoata prima data din casa.

Si daca proaspata mamica e coplesita de misiuni imediat ce naste, taticului ii revine una singura: sa dea de baut la toata lumea, eventual sa bea cu toata lumea! Sunt tatici foarte nostimi, ametiti nu atat de alcool cat de emotia evenimentului; rad, ar sarut pe toata lumea, sunt foarte fericiti.Unul, odata, era atat de beat, incat se uita extatic la un patut gol si-si admira si lauda cu superlative copilul, care nici nu era in salon.Va dati seama ce prezent era bebelusul in viata taticului daca el, cu ochii mintii, il vedea si unde nici nu era?:))

Altii, foarte dezamagiti, nu trec trei zile pe la maternitate, spre disperarea sotiilor. Am intrebat , cu repros, pe un astfel de tata de ce n-a venit de atata vreme, copilul ar fi trebui chiar sa fie externat dar nu venise nimeni sa-l ia din spital.Si omul, abatut si bine anesteziat de alcool, a ripostat cu naduf, ca e suparat, ca mai are doua fete acasa, ce-i mai trebuia inca una, nu putea si proasta de nevasta sa-i faca un baiat? Sigur ca nu m-am putut abtine si i-am zis:”esti norocos daca o sa ai trei fete cuminti si grijulii ca mama lor care sa te ingrijeasca la batranete decat sa ai un baiat indolent si nepasator ca tatal lui!”.N-a zis nimic, a plecat, dar nevasta mi-a spus, cand mi-a adus lucrurile sa-i externez copilul, ca barbatul ei si-a cerut iertare si i-a adus si flori, ceea ce nu mai facuse niciodata…

O femeie are timp noua luni sa se obisnuiasca cu ideea ca va fi mama, simte treptat responsabilitate ce-i revine(asta in cazul femeilor responsabile, nu a celor pentru care maternitatea e o obligatie prin fisa postului, o corvoada chiar).Dar pentru un barbat lucrurile se schimba brusc.Pleci doi la maternitate si te intorci acasa trei, dintre care ultimul venit devine si cel mai important! Unii se detaseaza imediat, isi muta domiciliul in alta camera; ca ei au job, trebuie sa fie odihniti la munca si oricum nu ei alapteaza sau schimba copilul…Altii, muta patutul copilului cat mai aproape de locul lor de dormit sa poata sari la primul scancet; ei sunt cei care fac baitza, ei spala scutecele, ei canta cantecele de leagan, desi sunt afoni…Acestia sunt taticii ideali, cei care mai tarziu nu doar ca vor aduce copilului o jucarie in ziua de salariu ci se vor tavali zilnic pe covor alaturi de micutii lor in curse de masini cu obstacole. Ei sunt cei care realizeaza ce dar minunat e acela de a-ti retrai copilaria alaturi de copilul tau!

 Sa fii parinte nu e o corvoada, e o sansa pe care trebuie s-o valorifici la maxim. Un copil e centrul universului dar tu, taticule, esti soarele ce trebuie sa asigure ordine in univers. Fara soare sau cu un soare posomorat universul va fi rece si intunecat iar centrul universului  va tanji mereu dupa lumina, se va ofili incet. Si tot ce ai fi putut da tu mai departe, sansa ta de a nu te risipi in neant, se va pierde…

Pentru toti taticii din lume, fiecare Soare in universul sau si pentru un tatic special, iesit din Intuneric…

E de bine? E de rau?

Lumee, imi puse Dumnezeu mana-n cap!

Ca am un barbat destept, loial si harnic stiam, dar ca are si talent in bucataria am descoperit abia ieri, dupa 26 de ani de casnicie!

Zice omu’ ieri dupa-miaza: As face ceva dulce,ma asisti?

Daca zicea ca vrea sa se apuce de imblanzit cobre sau sa mestereasca un satelit nu ma miram prea tare, l-as fi crezut in stare. Dar ceva dulce???A oscilat intre clatite si negresa si pana la urma s-a hotarat pentru negresa. Multumesc, Doamne, ca nu prefera blondele!

Ne-am stramutat la bucatarie, a studiat lista de ingrediente, am vazut ca avem tot ce ne trebuie si a purces la cofetarit. Pe principiul „sa trecem la traba” eu mi-am luat un loc in loja si el a inceput procesul tehnologic. Nici macar nuca nu m-a lasat s-o toc, sa nu imparta gloria cu nimeni! Eu cam sceptica(dar fara sa marturisesc), el entuziast, cam intr-o ora capodopera a fost gata glazurata. Si vasele spalate! Culmea e ca i-a iesit! Zau!!Si n-a avut de trecut decat doua obstacole: cum se stinge bicarbonatul cu lamaie si cum se tapeteaza tava cu faina!Restul a inteles de la prima lectura..

Asa ca acum avem in casa doi experti patiseri; unul in chestii mici si verzi(adica eu) si unul in chestii mari si negre(adica el).De bucurat m-as bucra nespus daca nu mi-ar fi incoltit o noua temere in suflet: daca invata sa faca si sarmale si ma concediaza definitiv, ca nu mai am nici un rost in viata lui?:))

Un strigat de disperare

Acesta este un guest post, asa ca nu dati cu pietre in amfitrion!Stiti cum e cu facerea de bine…

Bunaziua.Numele meu ie valerica parpangel si va rog sami permiteti sa indraznesc a cuteza sa va inoportunzez cu o drama personala. Ii multumesc din suflet lu duamna adelina ca ma lasat sa scriu la dinsa pe bloc, ca eu nam bloc, stau la casa cu chirie si nam nici net zice sefa ca se calculeaza numai brut ca si ia e tot cam bruta si nu ne plateste salarile la timp.

sa va spun ce am patit si sa va cer un sfat ca ieu nu mai stiu cum sa procedez sunt rau bolnav de inima am inima facuta praf da o fata da care sint amorezat si ia nici nu stie si nici nui pasa ca se tine cu nasu pe sus si nici nu ma vede.ca degeaba poarta ochelari daia da firma ca ie fudula. am vazuto acum 2 saptamini plimba catelul in parc ,catelul era blond si ia blonda si dadea asa frumos din coada ca mia picat cu tronc.am urmarito prin tot parcu si tare frumos mai alerga dupa catel si ii flutura pletele in vint ca o panza pe catarg.

Am vazuto si a doua zi iera la piata si cumpara banane si mie tare mi sa facut pofta de banane si am cumparat si io, desi mie nici numi plac.mam luat dupa ia, am vazut si unde locuieste si am vazuto si cand intindea rufele in balcon si cind am vazut ce chilotei da dantela pune pe sarma mam inrosit tot. am visato si noaptea si o visez in fiecare noapte si ma apuca plansul da doru ei si plang pana se uda perna si cearsafu sub mine de ca umplut cosu de rufe de pijamale si cearsafuri de spalat.de unde atitea lacrimi nu stiu.

Ce sa fac io acu? cum sai atrag io atentia si sai spun ca o iubesc si ca vreau sa fie iubita mea si sai plimb catelu si sai aduc banane cum vrea ia?degeaba iam tot taiat calea iam taiato de am maruntito de tot, ca ia tot nu ma vede miam schimbat si salopeta miam dat si paru cu gel si miam luat si adidasi noi cu sireturi de doua culori. si ieri a fost valentainsdei si io am petrecuto singur ca nam avut pe cine sa scot si io la un covrig sio braga si nam avut nici cu-i sai dau o inimiora da ciocolata.ca iei ias da toata inima mea si toate ciocolatele din lume numa sa aiba ochi sa ma vaza si urechi sa ma auza cum imi bate inima cand o vad asa cu blugii strimti si cu cerceii cit talanga de la vaca bunici.ca io chiar o iubesc nu mint sa moara mama.

Am intrebato pa duamna adelina ce sa fac si ia ma batut pe umar si mia zis ca nu stie ce sfat sami dea ca sint la alta categorie de virsta decit clienti iei desi zice ca nu sar parea da io nam inteles ce a vrut sa zica si ma lasat sa scriu pa blocul iei ca aici vine oameni destepti care o sa ma invete ce si cum.io va rog sa ma ajutati so cuceresc pe marcelica ca altfel io o sa ma suicidez definitiv si nici nare cine sami faca o coliva ca nam pe nimeni decat pe marcelica care nu ma vede…

Pe mine cazul ma depaseste, poate puteti voi sa-l consiliati pe Valerica Parpangel, cel ramas in depresie dupa Valentin’s Day.Si ce mare lucru daca a luat bacul cu note nu prea mari! Omul sufera, cu sau fara cratima.:))