Arhivele lunare: Aprilie 2013

Perle in foi de praz

Standard

Pauza intre doua reprize de curatenie. Si cat imi mai odihnesc picioarele de atatea genuflexiuni zic sa-mi las degetul gadilator de taste sa zburde…

Inca n-am scos din plamani tot praful oltenesc si cat mai am impresiile proaspete in minte sa va impartasesc din ele. De un sfert de veac merg in Oltenia si tot mai fac noi descoperiri, fie lingvistice fie de traditii neintelese. N-ar fi rau sa se editeze si un dictionar romano-oltenesc pentru usurarea comunicarii.

La inceputul casniciei soacra-mea mi-a spus ca trebuie sa „ma pogodesc” cu barbatul meu si am zic ca, daca-i musai, s-o fac si pe-asta desi mi-era cam teama sa nu fie ceva cam deocheat sau peste puterile mele. Pe urma am aflat ca „pogodeala” inseamna de fapt intelegere.:)Mai tarziu imi zicea sa nu mai stau pe-afara, sa ma duc la „azavada” si eu, sa-i fac pe plac m-as fi dus dar nu stiam unde o fi azavada asta pana am priceput ca inseamna adapost… Si tot asa, an de an, am inceput sa deprind vocabularul zonei dar mai e mult pana voi intelege tot. Cat despre „ma dusei” si „ma-ntorsei” inca imi suna ciudat in timpane…Sunt insa perfect de acord cand aud ca „fura multi”.Ce, nu fura toata lumea?

corega-ultra-fixare-crema-adeziva~49075784Acu, la ultima expeditie aflu ca tata-socru s-a facut fudul, nu vrea sa se rada cu „gicuri”. doar cu lame!Care lame se gasesc din abundenta prin toata casa si pe toate pervazurile de geam, as fi facut un ban cinstit ducandu-le la fiare vechi. Cand toti taranii cresc oi merinos socru-meu creste lame! Maine-poimaine il vad mare negustor de alpaca!:)) Si nici n-o asculta pe soacra-mea care-i spune mereu sa mai puna niste „Colega” la proteza ca-si pierde dintii!Asa-s oltenii, incapatanati  si in relati proaste cu „Colega”!:))

Si-si mai ia bietul socru niste reprosuri de la consoarta ca nu socializeaza suficient(e hemiplegic dupa un AVC),nu merge pe banca de la poarta „sa intre in contact cu publicul”!

Intr-o seara mama-soacra spala niste rufe in cele cinci copai , patru ligheane si trei galeti cate se cer la acest proces tehnologic iar eu ma invarteam fara rost cat sa-i ventilez aerul in jur si-o aud:

-Mama, „cioacele” alea le luarati pentru voi acasa sau mi le aduserati mie?

Fac repede un inventar al celor aduse, stiu sigur ca totul e pentru acolo asa ca zic senina dar fara sa am habar de ce vorbesc:

-Sunt pentru mata, desigur!(sa mor eu daca stiam ca i-am aduc cioace soacra-mii!)

-Pai atunci ada-mi-le-n coa ca ale mele se terminara, ca spalai cam multe rufe si se mai si rupsera dintre ele!

om cu carligePtiu, drace! Acu ce sa-i aduc? Prin deductie logica si vizualizand repede cam ce-am adus am tras concluzia ca se refera la carlige de rufe. Ca doar nu de bigudiuri ducea lipsa!:)

Seara tarziu, inainte sa pic intr-un somn adanc de droguri si fara vise simteam ca o dilema nu-mi va da pace, ca ma voi zvarcolii pana in zori daca n-o rezolv asa ca-mi intreb barbatul nevorbitor dar intelegator nativ de olteneasca:

-Daca niste carlige de rufe se cheama cioace, un singur carlig cum se cheama:cioc sau cioaca?

Raspunsul m-a lasat fara replica:

-Ciochita!!!!

Hai, pa, pe maine, ca mai am de evacuat niste paianjeni si de smulsniste buruieni.Pana la craciun sper sa termin…

Anunțuri

Scrisori pe foi de praz

Standard

steag-OlteniaPai ma dusei si ma-ntorsei de la Olt. E ora cam tarzie si eu sunt cam ostenita dupa petrecerea de Florii, am mintea tulburata de fum de gratare, de usturoi din saramura si de bere cu Cola(ca n-am avut cu lamaie) dar parca am o mancarime in deget care nu-mi da pace. Nu cred sa fie raie olteneasca deci sigur e o pofta mare de scris!Ca am restante…

Periplul meu in Tara Prazului a fost scurt dar plin de invataminte, de uimiri si de impresii confuze. Sper ca in postarile viitoare sa vi le impartasesc si voua, poate descoperim impreuna miracolul oltenesc.

Daca poporul japonez are robotei eficienti ce pot depasi orice rutina, un fel de perpetuum-mobile in orice activitate, poporul roman are olteni! Oamenii astia sunt setati pe miscare continua, n-au stare nici sa stea la masa pe indelete, tot timpul au ceva important de facut.Si mai important decat orice e pamantul. Atata indarjire in a da cu sapa din zori si pana dincolo de asfintit, atata patima si chin pentru o recolta de subzistenta si atata ardoare in a pune lucrul campului in orice fila din calendar, chiar si in cele cu cruce rosie oranduite repausului si rugaciunii n-am mai vazut. Soacra mea are aproape 80 de ani si poate manui sapa zi-lumina ca si cum asta ar face parte din functiile vitale are organismului ei macinat de ani si de boli. „Sapa e condeiul meu” zice ea si nimic nu-i e mai drag decat sa-si plimbe condeiul pe camp. Si ca ea sunt toti, tineri sau batrani.Eu, spre rusinea mea de om traitor de ceva ani la tara, inca nu pot sa fac diferenta intre sapa, lopata si cazma, dara-mi-te sa le mai si folosesc!

Nu e mare beneficiul din agricultura, nu cred ca se gandeste cineva la profit dar asta le asigura traiul, asta e asigurarea lor de viitor. La oras s-au inchis fabrici, au ramas oamenii someri si multi s-au intors la sat. Nici la scoli nu prea se mai inghesuie tinerii sa mearga, au sentimentul unei cheltuieli inutile care nu le va aduce nici un castig.Diploma nu tine de foame, setea de carte seaca din zi in zi si munca la camp le acapareaza existenta.Copiii se nasc haraziti sa duca „condeiul” parintilor(adica sapa) mai departe si putini mai indraznesc sa aiba altfel de vise decat cele legate de pamant…Si zambetele sunt din ce in ce mai putine iar ridurile din ce in ce mai adanci!

Cand treci cu masina prin satele din sud prima impresie e ca ar fi parasite, toti cei in putere sunt pe camp doar cei foarte batrani si nevolnici mai sprijina bancile pe la porti supraveghind vreo capra sau vreo oaie la pascut. Femeile par niste ninja, invesmantate in negru(ar fi un sacrilegiu sa porti o palarie mai alba de soare!), cu basmalele trase pe frunte, cu „gumari” in picioare.Greu le ghicesti varsta, ai fi surprins sa aflii ca nu toate sunt suratele lui Matusalem precum par.Le admir pentru rezistenta si harnicie dar le condamn pentru resemnarea la care s-au condamnat singure. Oare care o fi fost ultima lor bucurie? Ca le-a laudat lumea coliva la biserica, ca le-a fatat capra doi iezi sau ca fata lor cea mare a fost petita de un baiat bun din sat, cu stare si cateva hectare de pamant?…

Oltenia e un paradox. Zona bogata cu oameni saraci, pamanturi rodnicesi oameni cu sufletul din ce in ce mai sterp. Recunosc spasita ca e singura regiune din tara unde n-as putea trai, nu pot sa ma adaptez la modul lor ancestral si primitiv de trai si la mentalitatea ce le-a conferit din nastere stofa de martiri.Cu o oarecare exagerare as spune ca singura diferenta intre Oltenia si lagarele de munca naziste este ca aici ai o bucata de paine in plus si chiar un pahar de zaibar. In rest condamnarea e pe viata iar viata e doar existenta si atat…

Cam atat azi, sa nu incep sa devin patetica. In numarul de maine urmeaza partea amuzanta, perle de cultura, gandire si limbaj. Ceva din ciclul „Ce vraji a mai facut soacra-mea”.Ca soacra-mea nici nu tace dar si face!…:))

Din nou acasa

Standard

Salutare, natiuni!

Raportez ca am revenit in garnizoana. Da, am supravietuit gulagului oltenesc!!Sunt vie si doar usor vatamata; ceva degete bulite, ceva unghii rupte, vreo doua vanatai si niste febra musculara,asa de fragezirea tesuturilor…Cum a fost? O sa povestesc incepand de maine, azi inca imi mai ling ranile, respir cu nesat aer de munte si incerc sa-mi scot perfectul simplu din timpane. Fusei, venii si mi-s gata de scris! Ca ,vorba soacra-mii, „trebuie sa intri in contact cu publicul”!:)) Draga publicule, mi-a fost dor de tine si abia astept sa vad ce-ai mai facut.

Fiindca maine e sarbatoare urez multi ani, veselie si noroc tuturor celor ce poarta nume de flori, tuturor Florentinelor si Florinilor ,inclusiv celui din ograda proprie care maine e master chef la gratar!Sa aveti vreme frumoasa, carbuni incinsi si mici fara carne de cal!Daca aveti dubii mai bine mancati traditional, adica peste.

Hai, peste fericit!Peste la gratar

BRB, bre!

Standard

Pe repede inainte: Am doua vesti , una buna si una nebuna!

Vestea buna e ca de azi sunt in concediu legal de odihna. Vreo zece zile am declarat embargou la berze, nu vreau sa vad nici un fel de pasarica! Cine doreste o ursitoare buna la nastere sa se abtina pana dupa 1mai sau sa caute pe altcineva  ca sigur mai sunt doamne dragute si primitoare care sa le ureze pruncilor bun-venit…

Vestea ne-buna e ca o sa am si embargou la calculator, deci o sa stati nesupravegheati cateva zile. Caci plec din localitate. Pai ce, numai voi sa misunati ba prin Egipt, ba prin Franta , ba pe la Pacific! Uite ca am castigat si eu un sejur in alta tara: fix in Tara Prazului, cam pe unde spun legendele ca s-ar fi intamplat o catastrofa rutiera in care ar fi fost implicat un car si niste persoane carora nu li s-a divulgat identitatea si iq-ul! Si cum soacra-mea nu are doctorat in IT nu poseda nici net! Are ea o vorba ca sapa ar fi condeiul ei, nu cred ca ar suporta mausi prin casa,i-ar prinde cu cursa(superba cacofonie mi-a iesit!).Ea nu suporta nici pisica, ca cica are tantari!:))

Spune poetul ca „vesnicia s-a nascut la sat” si mare dreptate a avut. Nu numai ca s-a nascut dar inca locuieste acolo, deci va dura o vesnicie pana ma voi aseza din nou la biroul meu sa va impartasesc impresii de calatorie! Vreti si poze? Va intereseaza care e starea recoltelor de grau, care e indicele de umiditate in sol si care mai e tariful de-o inmormantare la biserica? Si cine si-a mai vandut vaca, cui i-a fatat oaia doi miei si cine si-a mai facut cavou electrificat? Promit sa va tin la curent cu toate mondenitatile rurale!:))

Deci, dragi mei, va doresc o saptamana linistita si plina de „succesuri”.O sa ma gandesc la voi(evident cu invidie!) si sper sa nu fie nevoie de translator cand ma intorc, cumva ne-om pogodi noi ca nu ma dusei sa stau prea mult si n-oi vorbi numai in regionalisme.Perfectul simplu nu-i de mine, eu sunt din categoria perfectul complex!

Hai, salutare si-un praz verde!:))

tarani-emanicpati_dae5370df662c5

Sufletul comertului

Standard

Se spune ca reclama e sufletul comertului. Dar cum in ultima vreme comertul isi cam da sufletul  sa va dau un imbold de iesit la shoping.Hai, nu fiti zgarciti, lasati banul sa circule ca altfel nu mai iesim din criza!

Desi parerea mea  pe cititor in stele verzi si in zat de cicoare si naut e ca vom iesi din criza dar vom intra in kkt…

cocacola

Ce daca e americana? Nu trebuie si amaratii de peste ocean sa iasa la liman? Vreti sa emigreze toti la noi?…

Nike

Asa-i in post, te mai constipi de atata fasole si cartofi, ai nevoie de un imbold…

reclama-la-cosmodisc_75edcdde67ad55

Daca gasiti varianta miniaturala pentru dureri de genuchi va rog sa ma anuntati, imi trebuie si mie…

reclama-bere-16_843d4445a03d26

Daca exista si varianta cu lamaie asta ar fi fost favorita mea. Asa e favorita altuia…

beti pepsi

Zic sa beti ce vreti numai sa beti! Ca e weekend si pana luni aveti timp sa va treziti!:))

Lume buna, neamuri proaste

Standard

Ieri am fost la sedinta  „la judet”.Ca eu cand nu sunt o doamna, deci o aristocrata, sunt sindicalista, adica vasnica proletara…

Nu va plictisesc cu sedinta. Stiti cum e , cu harababura, vorbarie multa, jalbe in protap, promisiuni de mai bine, angajamente, propuneri, votari, alegeri…Invitati, lume buna, participanti, lume obisnuita si pe ici pe colo si neamuri proaste. Adica unitate in diversitate, conform sloganului european !

Dupa ce am pus noi tara la cale si ne-am facut bilantul care n-avea cum sa fie roz cand situatia in tara e cam albastra iar in sanatate e chiar maro-cacao si dupa ce ne-am intrecut in lozinci patriotice si branciuri indemnuri mobilizatoare s-a trecut la votare conducerii sindicale pentru urmatorii patru ani. Si dupa ce ne-am exprimat votul reprezentativ , cat a trecut comsia la numararea buletinelor din urne(da, frate, a fost ca la carte, mai bine organizat ca la congresul PDL!) noi am fost invitati alaturi la o socializare. Si cum nu poti socializa cu dinaintea goala, precum nici broasca nu canta pe uscat, s-a organizat un bufet. Nu pot sa-i spun suedez dar orisicat era pe baza de platouri cu autoservire.Nu chiar „impinge tava” ci mai degraba  „varsa farfuria”  ca spatiul era destul de restrans, miscarea de trupe destul de ampla si foamea destul de chinuitoare.Pai ce, e usor sa tot aplauzi, sa consumi energie sa bagi buletine in urna?Sigur ca asta  oboseste si roade la stomac…

bufet-suedez-bufete-suedeze-meniu-bufete-bufete-bufet-suedez-bufete-suedeze-1Am apreciat firma de „caterinca” , au adus un sortiment bogat (si de post!) , au aranjat frumos platourile , la servire erau niste domnisoare tare dragute si amabile. Am fost noi multi si hamesiti dar nici daca mancam cu doua guri nu biruiam asa meniu bogat. La inceput ai tendinta de a gusta ce ti se pare mai inedit, ce n-ai mai mancat. Asa si eu,zic sa nu mor proasta si ciugul niste somon pe tartine si cu lamaie. Sa nu ma intrebati ce gust avea;am rontait painea, m-am strambat la lamaie dar n-am dibuit ce gust avea fasiuta aia minuscula dintre ele, se prea poate sa fi fost doar o scama roz inodora si insipida. De, mie mama imi dadea guvizi cand eram mica, nu ma pricep la sofisticaturi…

In timp ce faceam turul meselor in cautare de deserturi cat mai apetisante, ca asta ma interesa pe mine nu rulade cu ciuperci si tartine cu icre, mai trageam cu ochiul la onoratii comeseni. Nu se zice tot „comeseni” daca ne invartim in jurul aceleiasi mese?Si ce vad nu prea imi place.

Poate esti foarte flamand sau foarte curios  si iti umpli farfuria cu varf incercand sa parcurgi tot meniul. Poate ceva iti place in mod deosebit si mai bagi un repetir pentru satisfactie deplina. Dar sa incepi sa incarci farfurii , sa le suprapui una peste alta si sa le indesi in sacosa deja mi se pare prea mult si inacceptabil. Am vazut mai multe persoane punand o prajiturica-doua in servetel si apoi in poseta. Dar am vazut si persoane care inghesuisera unele peste altele chiftele, copanele, snitele si mezeluri in aceeasi traista. Imi inchipui ce munca de reconstructie a urmat acasa sa le identifice si sa le trieze! Apoi au carat sticle de suc si fructe. Ca de ce sa ramana, tot de noi sunt platite, de ce sa le ia altii?

M-a incercat un sentiment de jena profunda. Nu mi s-a parut ca cineva dintre noi chiar sa fi fost muritor de foame si sa ia, din disperare, ceva si pentru acasa. Mi-am amintit de o baba din copilaria mea, tzatza Tudora, care te controla prin oale, zicea ca pofteste si ea ce ai, ca prea miroase frumos si dupa ce-i puneai in farfurie si se satura iti zicea: „da-mi, fa, sa duc si la amaratii de-acasa!” Tudoro, multi urmasi ti-ai mai lasat!

Si ne mai miram de renumele prost pe care il avem in afara cand romanii nostri golesc mesele la all inclusiv desertand  si sucurile de fructe intr-o sticla de plastic!

Se cuvine sau nu sa iei ceva la pachet de pe o masa imbelsugata cand totul iti sta la dispozitie?Intreb si eu ca la mine la tara bufet suedez nu e decat la iesirea din cimitir cand esti cinstit cu un colac si o lingura de coliva…

Si la ei ca la noi

Standard

Stiti celebra expresie cu „sase cai frumosi”? E emblema unor bulibasi de pe la noi.

Ei, iata ca si alti „bulibasi” europeni au imprumutat-o si pus-o in practica. Azi a avut loc ceremonia funerara pentru Doamna de Fier, fostul premier britanic Margaret Thatcher. S-au cheltui vreo noua milioane de euro, s-a lasat cu aplauze dar si cu proteste, a fost prezenta chiar regina, lucru foarte rar, au fost cateva sute de soldati prezenti la ceremonie… Eu un singur lucru am retinut: sicriul a fost transportat pe un afet de tun tras de…sase cai! Desigur frumosi!:))

Oare i-or fi pus si o salba cu banuti galbiori sa aiba si raposata cu ce plati ortul popii?…

margaret thatcher