Nu stiu ce as putea sa spun eu. A spus Dragos destul, eu doar va trimit la el sa cititi si poate reusiti sa-l ajutati cu ceva…
https://drugwash.wordpress.com/2019/02/27/un-copil-fara-nume-si-noroc/
Am trecut si eu prin asa ceva, in noiembrie, cu Yeti. Doar ca am ales ce mi s-a parut cel mai corect in situatia de atunci, cand Yeti avea 8 ani, o multime de boli cronice si o fractura urata de tibie iar starea lui de sanatate nu ar fi garantat reusita unei operatii. Nu e sadism sa opresti suferinta unui animal chiar daca asta inseamna sa-i opresti chiar inima. Viata e viata cat e traita, nu cand e chinuita. Si cred ca e valabil si pentru oameni…
Toate gandurile bune pentru tine, Dragos! Si „copilul” poate isi va gasi si nume si noroc!
O zeama de cuvinte 