Arhivele lunare: decembrie 2018

An nou

Standard

Anul Nou să vă aducă

Cozonac cu multă nucă

Că în cel ce s-a gătat

Am găsit cam mult…rahat!

Să v-aducă bucurie,

Prieteni mulți, măcar o mie,

Să v-aducă sănătate,

Mierea să înoate-n lapte,

Să v-aducă rod și spor

Și-n cămări, și-n dormitor.

Să vă ningă praf de stele

Ca să fiți feriți de rele

Și de-o fi și vreun dușman

Să vă doară-n …olecran,

Iar de vorbe de ocară

Doar la bască să vă doară!

Iar în anul care vine

Mai poftiți și pe la mine;

Nu dau dar, nu dau pomană,

Doar storc din cuvinte zeamă,

Ca albina dau puțin:

Un strop miere, un strop venin.

Însă tuturor, cu drag,

Îmi pun sufletul pe prag.

 

Și în rest…sorcova, morcova, toate bune otova!

 

La mulți ani!

Doar o vorba sa mai spun

Standard

Romanii au multe defecte, trebuie sa recunoastem ca nu-s un popor de ingeri neprihaniti; dar au o calitate pe care eu o pretuiesc mult, una de care se agata ca inecatul de pai chiar si cand e sa stea fata-n fata cu moartea: au un umor nebun!

Nu stiu cum se nasc vorbele de duh si nici cum se raspandesc ele rapid, precum folclorul oral. Cred ca e o dovada de inteligenta nativa si a celor care le nascocesc, dar si a celor care le transmit mai departe. De curand am intalnit si eu cateva „mostre” si vreau sa vi le impartasesc. Nu ca ar fi ca la manifestele din „ilegalitate”, „citeste si da mai departe”… 🙂

 

In concediul petrecut la Herculane am fost si intr-o excursie la cascada Bigar (maaareee cascada!), la Orsova si cu mocanita pana la Anina, adica Simeringul Banatean. Ghidul nostru, un tanar care era si soferul microbuzului, ne prezenta date despre toate localitatile prin care treceam:

-Si acum trecem prin localitatea Plugova, renumita pentru palinca proasta si fetele frumoase.

-O, sunt fete frumoase aici? a intrebat un excursionist.

-Pai dupa ce bei numai palinca proasta e normal ca toate fetele sa ti se para frumoase!!

 

Tot in excursia pe Dunare am vizitat si pestera Veterani in care accesul se face numai cu barca. In mijlocul pesterii, care a functionat ca si garnizoana militara, se afla un put adanc, candva sursa de apa, in prezent secat si acoperit cu un grilaj metalic pentru a evita accidentele. Prin grilaj se vedeau o gramada de bani, fie bancnote, fie monede. Un turist l-a intrebat pe ghid de unde vine acest obicei si ce reprezinta el.

-N-as putea sa va zic exact, am auzit multe variante, dar cea mai corecta mi se pare cea pe care mi-a spus-o si mie de curand un turist: cica romanul, cum vede o gaura, cum incepe sa arunce cu bani in ea!

 

Zilele trecute, in Cernobalia (da, am redeschis, am si eu un loc stabil de munca, nu ma mai joc de-a Ioan-fara-de-tara!) am avut un pacient obez, o mandrete de exemplar masculin de 2/2, vreo 150 de kile-n viu si cu o burta revarsata. Ma tot chinuiam sa-l incadrez, era mai mare decat imi permitea mie aparatul sa fac radiografie, il tot mutam 5 centimetri la stnga, 5 la dreapta, doar-doar o sa prind imaginea cat mai corecta.

-Va incurca burta mea, asa-i? m-a intrebat omul, deloc stanjenit. Ca-s cu airbegul la purtator.

-Cu airbegul frontal n-am o problema, ma descurc, dar ma incurca airbegul-cortina, ca nu stiu de unde sa incep si unde sa ma opresc.

-Pai, de, mai doamna, barbatu’ fara burta e ca Mercedesu’ fara stea!

 

Seful meu, medic radiolog batran, trecut de 70 de ani, a plecat dintre noi acum trei saptamani (vorba vine „a plecat”, doar s-a mutat peste drum de spital, in loc cu verdeata, in loc de odihna, dar cred ca ne viziteaza foarte des, ca prea se intampla multe chestii stranii!). Era un tip foarte inteligent, un spirit ludic, dar era si destul de plictisit de munca lui, nu prea il mai dadea excesul de zel afara din casa; asa ca trebuia sa tragem insistent de el sa vada pacientii in timp util, sa nu-i lasam sa astepte prea mult. Uneori, dupa ce spuneam de 3-4 ori „haideti, domn’ doctor, ca am pregatit pacientul, l-am asezat la aparat si va asteapta”, fiindca nu obtineam decat un mormait cu „da, biiine”, mai adaugam: „haideti, domnu’ doctor, puteti sa incepeti, ca v-am sculat-o eu!”, cu referire la masa de radiologie pe care o puneam in pozitie verticala. Chestia asta il amuza, chicotea si venea mai repede. Dupa un timp incepuse sa strige el, cand il chemam :” vin imediat, dar te rog sa mi-o scoli si mie!” Apoi, trecand printre pacientii de pe hol care se uitau usor mirati, adauga: „masa! ca la masa ma refeream, ce credeati?”

Azi asa, maine asa, pana intr-o zi cand m-a enervat mai rau cu taraganatul. Scena s-a repetat, doar ca atunci cand mi-a spus in public „sa mi-o scoli si mie”, n-am mai asteptat precizarile pentru public si i-am raspuns raspicat: „da’ ce-s eu, icoana facatoare de minuni?”

A pus botul suparat si n-a mai vorbit timp indelungat cu mine. Adica timp de vreo…10 minute! Dar a si renuntat la replica cu sculatul.

 

Voi ce vorbede duh ati auzit in ultima vreme?